Mulți proprietari de câini cred că oasele sunt o parte firească a alimentației canine – și într-adevăr, în natură, strămoșii câinilor mâncau oase crude. Însă în mediul domestic, modul în care oferim oasele contează enorm. Un os dat greșit poate duce la fracturi dentare, constipație severă, obstrucții intestinale sau chiar perforații fatale.

1. Oasele crude vs. oasele gătite

Regula de aur: niciodată oase gătite.
Prin fierbere sau coacere, oasele devin casante, se sfărâmă în așchii ascuțite și pot perfora gura, esofagul, stomacul sau intestinele.
Dacă doriți totuși să oferiți un os, acesta trebuie să fie crud, mare și solid, adaptat dimensiunii câinelui – de exemplu, un os de vită pentru un câine mare.

2. Ce tipuri de oase sunt sigure

Oase mari, portante (femur, tibie de vită) – oferite crude, pentru ros, nu pentru înghițit.
Oase cărnoase crude (gât de pui, aripi, coaste moi de miel) – doar în diete BARF echilibrate și cu supraveghere atentă.
Niciodată oase mici, de pasăre gătite, oase de iepure sau oase subțiri, care se pot rupe în fragmente.

3. Cât de des putem oferi un os

Oasele nu sunt hrană de bază, ci un supliment ocazional pentru igiena dentară și divertisment.
O dată pe săptămână este suficient, iar câinele trebuie supravegheat în tot acest timp. După ros, osul se aruncă – nu se păstrează de la o zi la alta.

4. Riscurile reale

Fracturi dentare, mai ales la dinții carnasiere.
Constipație sau obstrucții digestive din cauza fragmentelor de os.
Perforații intestinale, urgențe care pot pune viața în pericol.
Infecții orale și răni la gingii.

Dacă observați că animalul varsă, are dureri abdominale, refuză hrana sau nu mai are scaun după ce a ros un os, este nevoie de control veterinar imediat.

5. Alternative sigure

În locul oaselor reale, se pot folosi:
- jucării speciale pentru ros din cauciuc durabil sau nylon medical;
- oase artificiale din piele presată sau produse dentare veterinare aprobate;
- gustări naturale deshidratate (urechi, tendoane, cartilaje).

Câinii pot beneficia de oase, dar numai dacă sunt crude, mari, adaptate și oferite sub supraveghere. Oasele gătite, mici sau fragile trebuie evitate complet.
Responsabilitatea proprietarului este să se asigure că plăcerea de a roade nu devine o urgență medicală.