Mamita gangrenoasă este o boală infectocontagioasă bacteriană, sporadică sau enzootică, întâlnită la oi şi la capre. Agentul etiologic este Staphylococcus aureus, o bacterie rezistentă în mediul exterior, care trăieşte ca epifită pe pielea animalelor.

La boală sunt receptive numai oile şi caprele aflate în perioada de lactaţie, fiind frecventă primăvara, mai ales la ovinele tinere şi din rase perfecţionate.

Bacteria se transmite cu uşurinţă de la un animal la altul, fiind purtată de mâinile mulgătorilor, de mieii care sug şi care pot produce traumatisme ale ugerului, dar şi prin aşternut.

Tabloul clinic şi morfopatologic

După o perioadă de incubaţie de 24-30 de ore, boala debutează brusc, cu febră, abatere şi jenă în locomoţie. Una sau ambele jumătăţi ale glandei mamare sunt calde, dureroase, cu pielea roşie-violacee. În scurt timp, starea generală a animalului se agravează, apare un edem în jurul mamelei care se extinde spre abdomen şi spre faţa internă a coapselor.

Mamela devine apoi insensibilă, rece, cu sfârcurile moi şi pielea de culoare cianotică, iar la mulgere nu se mai obţine decât un lichid de culoare roşiatică cu grunji.
În majoritatea cazurilor boala durează între una şi cinci zile, cauzând moartea animalului, precedată de comă.

La animalele care au supravieţuit bolii se produce eliminarea mamelei necrozate şi a ţesuturilor limitrofe, lăsând o plagă mare care se cicatrizează în una-două luni, dacă între timp animalele nu mor de septicemie, în urma infecţiilor secundare.

Examinând cadavrul se constată că glanda mamară prezintă gangrenă. Pe secţiune se scurge un lichid sanguinolent sau purulent, iar ţesutul mamar este de un cenuşiu murdar.

Diagnostic

Mamita gangrenoasă poate fi deosebită clinic de agalaxia contagioasă (răsfugul alb). Pentru mai multă siguranţă, se recurge la examenul bacteriologic. Se vor face frotiuri din secreţia mamară sau din ţesutul lezat. Prezenţa stafilococilor în frotiuri în număr mare (coci Gram pozitiv de 0,6-1 µm, dispuşi izolat sau sub formă de ciorchine) este caracteristică.

Profilaxia şi combaterea

Profilaxia bolii se realizează prin metode generale (igiena mulsului, evitarea brutalizării animalelor în timpul mulsului şi a păşunilor cu plante ţepoase) şi specifice.

Pentru profilaxia specifică se foloseşte vaccinul contra mamitei gangrenoase a oilor. Vaccinarea se practică în două reprize la interval de 21 de zile, în doză de 3 ml, subcutanat.

Animalele bolnave se tratează local şi general cu antibiotice. Local se administrează antibiotice, intramamar, după ce mamela a fost mulsă aproape complet. Pentru tratamentul general se folosesc sulfamide sau antibiotice cu spectru larg.

Dacă tratamentul este instituit din timp, în formelor incipiente, prognosticul este favorabil, dar dacă s-a produs gangrena mamelei este necesar să se intervină chirurgical pentru extirparea mamelei, urmând ca animalele să fie îngrăşate şi valorificate pentru carne.

ATENȚIE !

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !