Noțiuni de bază privind examenul ecografic al aparatului genital, la vacă

Prof. univ. Dr. Alin Bîrțoiu clinica de obstetrică-ginecologie facultatea de medicină veterinară bucurești birtoiu

Ecografia este o metodă imagistică de diagnostic, neinvazivă, care redă imaginile diferitelor componente tisulare, în timp real.

Tehnica examenului ecografic se bazează pe folosirea ultrasunetelor, principiul acesteia fiind interacțiunile dintre ultrasunete și țesuturile care sunt traversate de către acestea. Ultrasunetele sunt vibrații mecanice caracterizate printr-o anumită lungime de undă, frecvență și viteză de propagare. 

1.Lungimea de undă este mai redusă decât a sunetelor perceptibile de om. Sonda ecografului (transductorul) emite o undă sonoră longitudinală care străbate diferite țesuturi. În funcție de structurile tisulare parcurse, pe lungimea undei sonore apar zone de compresiune și de rarefacție. Zonele de compresiune apropie moleculele de la nivelul diferitelor țesuturi, determinând creșterea amplitudinii undei sonore până la un anumit vârf după care revine la valoarea zero, în timp ce zonele de rarefacție distanțează aceste molecule determinând scăderea amplitudinii acestei unde la valori negative după care revine din nou la zero, astfel unda căpătând un aspect sinusoidal. Lungimea de undă poate fi definită practic ca distanța parcursă între două benzi de compresiune sau rarefacție sau distanța parcursă pentru un ciclu.

2.Frecvența unui sunet este dată de numărul de unde sinusoidale complete (cicluri) parcurse pe unitatea de timp. Se exprimă prin numărul de cicli (vibrații)/secundă (1.000.000 vibrații/secundă = 1MHz). Frecvența sunetului și lungimea de undă sunt invers proporționale. În tehnica ecografică frecvența ultrasunetelor variază între 1-12 MHz. Pentru a obține o rezoluție cât mai bună a imaginii ecografice se recomandă folosirea unor ultrasunete cu frecvențe mari și lungime de undă mică, bineînțeles cei doi parametri trebuind să fie adaptați țesuturilor examinate și profunzimii acestora.

3. Viteza de propagare este definită ca viteza cu care sunetul par­curge un anumit mediu. Aceasta este dependentă de frecvență iar pentru structurile tisulare este de aproximativ 1540 m/s. În realitate apar mici diferențe în ceea ce privește viteza de propagare a ultrasunetelor în diferitele țesuturi. Interpunerea unei  structuri cu densitate acustică diferită (impedanță acustică), în calea fasciculului ultrasonic, va determina, la interfața dintre țesut și acest mediu (ex. aer sau structură cristalină – osoasă), o modificare bruscă a vitezei sunetului care va induce o reflectare puternică a ultrasunetelor. Trecerea undei ultrasonice printr-un mediu (țesut) va determina următoarele fenomene: reflexie, absorbție, refracția (divergența) și atenuarea acesteia. Formarea imaginii ecografice este datorată, în principal, fenomenului de reflexie (ecoului), sonda ultrasonică având atât rolul de a emite fasciculul ultrasonic dar și de a recepționa ecoul emis la interfața dintre două medii cu impedanță acustică diferită. Pe lângă acest fenomen la formarea acestei imagini intervin și fenomenele de atenuare, absorbție și refracție, care sunt diferite în funcție de țesuturile străbătute de către unda ultrasonică. Calitatea imaginii ecografice depinde, în mare măsură, de experiența operatorului, de reglarea aparatului și bineînțeles de performanțele acestuia. În analiza imaginii ecografice trebuie să se țină cont de prezența artefactelor.

Artefactele sunt reprezentări pe această imagine a unor elemente care nu corespund realității organului examinat. de aceea este foarte important ca medicul care execută această examinare să cunoască modul de executare a examenului transrectal. Sondele care sunt folosite pentru acest tip de examinare pot fi liniare, sectoriale sau convexe cu frecvențe cuprinse între 3,5 și 10 MHz, cele mai bune rezultate fiind obținute cu sonde cu frecvențe cuprinse între 5 și 7,5 MHz sau apropiate acestor valori. Înainte de inceperea examenului propriu-zis este bine ca sonda transductor să fie introdusă într-un manșon de plastic sau într-o mănușă obstetricală în care a fost introdus în prealabil gel ultrasonic. Acest lucru se realizează pentru protecția sondei și creșterea duratei de folosire a ei. Sonda ultrasonică (transductor) este introdusă endorectal după prealabila vidare a ampulei rectale de materiile fecale. După aceasta sonda este orientată cranial, în contact intim cu peretele rectal, pentru a nu se interpune gaze între aceasta și sondă (gazele determinând un procent mare de reflexie a ultrasunetelor, examinarea țesuturilor subiacente neputându-se realiza). După întroducerea endorectală a sondei ultrasonice se începe înaintarea pe planșeul peretelui rectal. Structurile pelvine caudale cum sunt vestibulul vaginal și vaginul sunt mai greu de identificat. Înaintând anterior se recunoaște foarte ușor gâtul și apoi corpul vezicii urinare. Aceasta apare ca o structură formată dintr-un perete ecogen și conținut anecogen.

Dedesubtul gâtului vezicii urinare se identifică peretele ventral al cavității pelvine care este o structură fină, osoasă hiperecogenă ce poate induce apariția artefactului de reverberație (dungi hiperecogene, subțiri, situate la distanțe egale între ele, a căror strălucire se atenuează în adâncime), datorat multiplelor reflexii ale undei ultrasonice între suprafața osoasă hiperecogenă și sonda transductor și apariția conului de umbră acustică sub această structură, datorat procentului mare de reflexie a ultrasunetelor. Cervixul, la vacile negestante, este identificat la nivelul vezicii urinare. Structurile cervicale care pot fi identificate ecografic sunt reprezentate de peretele cervical ecogen, iar în interiorul acestuia canalul cervical – o linie fină hiperecogenă. Imediat cranial de cervix, către linia mediană pot fi identificate corpul și coarnele uterine. După recunoașterea uterului sonda se poziționează deasupra spațiului intercornual. Atunci când se folosește sonda liniară aceasta va fi orientată anteroposterior, fasciculul ultrasonic scanând dorso-ventral. Sond¡¡Examinarea ecografică a aparatului genital la vacă se realizează prin ecografie endorectală. Tehnica examenului ecografic endorectal se aseamănă foarte mult cu examenul transrectal, a se va deplasa pas cu pas pentru a obține o imagine longitudinală a uterului.

Când sunt folosite sonde sectoriale operatorul poate roti vârful sondei cu 90° schimbând planul longitudinal de scanare cu un plan transversal în relație cu axul corpului animalului. După examinarea uterului sonda se poate orienta lateral pentru vizualizarea ovarelor. Atunci când se află în topografie normală fasciculul ultrasonic poate scana aceste formațiuni fără a fi necesară fixarea sau repoziționarea lor. Astfel, pentru examinarea acestor structuri rezoluția imaginii generate de o sondă cu o frecvență de 5 MHz este foarte bună pentru identificarea structurilor cu diametre cuprinse între 3-5 mm. De asemenea adâncimea de penetrare a fasciculului ultrasonic generat de sondele cu această frecvență este în medie de 810 cm permițând examinarea ovarelor și a uterului, inclusiv pentru diagnosticarea gestației timpurii. Sondele cu frecvență de 7,5 MHz determină a creștere a calității imaginii ecografice asigurând o rezoluție marginală mai bună decât cea obținută cu sondele de 5 MHz, dar adâncimea de penetrare a fasciclului ultrasonic este mai mică decât a acestora (4-5cm), împiedicând examinarea structurilor mai îndepărtate de transductor. Cu toate acestea sondele de 7,5 MHz pot fi folosite pentru examinarea endorectală a aparatului genital, la vacă, în principal pentru identificarea unor aspecte ecografice amănunțite ale unor structuri (formațiuni ovariene, gestație timpurie). Rezultate bune se pot obține folosind sonde cu dublă frecvență (5-7,5 MHz), realizânduse o exeminare foarte corectă a aparatului genital, la această specie. Sondele cu frecvențe de 3-3,5 MHz nu sunt adecvate pentru identificarea structurilor embrionare precoce sau a formațiunilor ovariene mici, deoarece identifică structuri veziculare cu un diametru mai mare de 6-8 mm. Adâncimea de penetrare a acestor sonde este, în medie, de 12-15 cm putând fi folosite în ultimele stadii de gestație sau la vaci cu un aparat genital foarte mare (puerperium, infecții uterine masive, etc.)

Examenul ecografic poate fi aplicat, la vacă pentru:

Identificarea structurilor ovariene: ≠ Foliculi ovarieni: - Identificare; - Monitorizare; - Stabilirea momentului ovulației;

≠ Corpi luteali: - Identificare; - Monitorizare; - Involuție.

≠ Chisturi ovariene: - Identificare tip de chist (foliculinic, luteinic); - Monitorizare rezultate terapie.

Diagnosticul ≠ Hipotrofiei ovariene. ≠ Ovaritelor; ≠ Abceselor ovariene; ≠ Tumorilor ovariene.

Monitorizarea rezultatelor terapiei pentru: ≠ Inducerea și sincronizarea estrului și ovulației;

Diagnosticul gestaȚiei: ≠ Identificarea gestației timpurii (începând cu ziua a 28-a de gestație); ≠ Monitorizarea gestației; ≠ Stabilirea vârstei gestației; ≠ Identificarea gestațiilor gemelare sau multiple; ≠ Identificarea sexului fetal; ≠ Identificarea viabilității fetale; ≠ Identificarea diferitelor regiuni fetale; ≠ Stabilirea prezentării fetale.

Diagnosticul mortalitĂȚii embrionare; Diagnosticul infecțiilor uterine: ≠ Acute; ≠ Cronice. Monitorizarea puerperiumului;

Diagnosticul abceselor uterine Și parametritelor. După cum se observă din cele prezentate mai sus, prin examen ecografic pot fi identificate și monitorizate o multitudine de aspecte fiziologice și patologice ale aparatului genital, permițînd asigurarea unui management mai bun al reproducției în exploatațiile de taurine de lapte sau carne, evitând pierderi economice care uneori pot ajunge la valori foarte mari.

 ¡¡Examinarea ecografică a structurilor reduse în dimensiuni (embrionul și vezicula embrionară, acumulările intrauterine de fluide, foliculii ovarieni, corpul luteal) sunt de o maximă importanță. De aceea frecvențele sondelor ultrasonice trebuie să fie adaptate formațiunilor care trebuiesc examinate.

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !