Râia reprezintă  cea mai importantă afecţiune dermatologică a porcilor şi face parte dintre cele mai răspândite boli parazitare la această specie. Este produsă de către acarianul Sarcoptes scabiei var. suis, etiologia bolii fiind cunoscută de peste o sută de ani. Cu toate acestea, boala este răspândită în toată lumea.

Râia porcilor nu se transmite la alte specii şi nici la om sau mai bine spus dacă sarcopţii sunt transmişi la alte specii, aceştia pot irita tranzitoriu pielea, dar nu se pot înmulţi.

Parazit şi parazitism

Parazitul trăieşte aproape tot timpul pe gazdă (porc). Este de dimensiuni foarte mici, aproape invizibil cu ochiul liber. Dacă este izolat din leziuni şi depus pe un fond negru, apare ca un punct gri-gălbui, cu dimensiunea de aproximativ 0,4 mm, în cazul femelelor adulte şi ceva mai puţin în cazul masculilor adulţi. Dacă sunt examinaţi cu lupa apar de formă globuloasă sau ovală, translucidă, cu patru perechi de picioare la adulţi şi trei perechi de picioare la stadiile intermediare de evoluţie (larve).

Trăiesc în epiderma porcilor, pe care o tunelizează, hrănindu-ce cu celulele distruse. Femelele mature se împerechează o singură dată, de obicei la suprafaţa pielii. Apoi tunelizează pielea, avansând cu 0,5 până la 5 mm pe zi, depun în canalele epidermice aproximativ 40 - 50 de ouă, câte 2-4 ouă pe zi şi mor în decurs de o lună. Din ouă eclozează larvele, după aproximativ trei - patru zile (rareori după 5-7 zile). Sarcopţii imaturi continuă să-şi extindă reţeaua de canale epidermice, cauzând iritaţii şi prurit. Din larve rezultă nimfe (în decurs de trei - patru zile), care seamănă cu adulţii, având patru perechi de picioare.

Întregul ciclu evolutiv durează 12 până la 15 zile, uneori până la 25 de zile.
Parazitismul se poate extinde pe tot corpul, dar cel mai frecvent zonele parazitate, cu cruste vizibile, sunt localizate pe cap şi pe zona inferioară, între membre. În zona capului, localizarea cea mai frecventă este intrauriculară, în canalul auditiv şi pe pielea conchiei auriculare. Ca urmare a distrugerii mecanice a celulelor şi a secreţiilor şi excreţiilor produse de sarcopţi intradermic, organismul porcilor reacţionează prin congestie, alergizare (la tineret şi în general la animalele în creştere şi dezvoltare) şi uneori prin hipercheratoză (la animalele adulte, mai bătrâne şi cu o stare proastă de întreţinere).

Primele semne 

La purcei, primele semne decelabile apar la aproximativ două - trei săptămâni de la infestare. După înţărcare şi mai ales la grăsuni starea de hipersensibilizare se manifestă plenar prin apariţia pruritului, a mişcărilor de scărpinare, frecare de diferite suprafeţe şi prin constituirea plăcilor eritematoase (roşii) pe flancuri, abdomen şi în zona fesieră. Apoi se constituie cruste mici pe faţa internă a urechii, care determină mişcări de scuturare a capului şi încercări de a îndepărta paraziţii prin atingerea cu picioarele posterioare.

Ca urmare a scărpinatului repetat, se produce pierderea părului, îngroşarea şi cheratinizarea pielii. Apar frecvent escoriaţii şi cruste vizibile, asemănătoare cu azbestul. Uneori, se pot chiar desprinde cruste cu paraziţi încorporaţi, care cad pe podea şi pot supravieţui o perioadă variabilă de timp, în medie de aproximativ o săptămână. În condiţii de umiditate crescută, toamna, iarna şi primăvara durata de supravieţuire este cu ceva mai mare, decât vara, în condiţii de umiditatea scăzută a aerului.

Trebuie însă precizat că, deşi râia poate fi transmisă prin adăposturile infestate, din numeroase observaţii rezultă că sursa principală de sarcopţi nu o reprezintă adăposturile infestate, ci animalele infestate, cu sau fără semne clinice. Mai ales monta reprezintă o cale de transmitere frecventă a râiei, deoarece vierii îmbrăţişează scroafa în actul montei, se freacă cu capul de părţile laterale ale scroafei şi vin în contact cu numeroase scroafe.

Impactul economic 

Impactul economic al râiei este deosebit. În multe situaţii fermierii nu cunosc existenţa râiei şi o subestimează, datorită faptului că boala nu evoluează mortal (cu rare excepţii, când pruritul şi scărpinarea consecutivă favorizează apariţia abceselor). Din cercetările efectuate în numeroase ţări a rezultat că aproximativ 50 până la 95% din efectivele de porcine prezintă diferite grade de parazitism. Aspersarea animalelor cu apă, în scop de răcorire sau de igienizare, conduce la exacerbarea scărpinatului, ceea ce poate servi şi pentru întărirea suspiciunii de boală.

Este interesant de semnalat că porcii întreţinuţi în condiţii foarte bune şi corect furajaţi, cu raţii echilibrate sub aspectul valorii nutritive, prezintă, de regulă, un prurit mai sever şi realizează pierderi economice mai mari, decât porcii întreţinuţi în condiţii precare. Reducerea sporului mediu zilnic poate fi de 12-13% la porcii întreţinuţi corespunzător, în comparaţie cu 5-6% la porcii crescuţi în condiţii necorespunzătoare.

Aceasta se datorează faptului că animalele bine întreţinute dezvoltă reacţii de hipersensibilizare mai pronunţate, care conduc la efecte pronunţat negative asupra productivităţii, în comparaţie cu animalele subnutrite, care determină un răspuns imunologic abia schiţat. Din această cauză şi efectul tratamentelor antiparazitare este net superior, în cazul fermelor fără deficienţe tehnologice, în comparaţie cu aceleaşi tratamente aplicate în fermele cu animale subnutrite sau cu o alimentaţie carenţată.

Aplicarea corectă a tratamentelor poate conduce la atingerea greutăţii de sacrificare cu 10-12 zile mai devreme, la scăderea incidenţei epidermitei exsudative la purcei şi a abceselor (de picior şi şold) în efectivele de reproducţie. În urma unor studii efectuate în S.U.A. privind evoluţia performanţelor productive şi indicatorilor de morbiditate, a rezultat că, în medie, costurile infestaţiei cu râie la porci sunt de aproximativ 84-115 USD/scroafă/an.

Simptome şi diagnostic

Avându-se în vedere pierderile economice mari, se impune un diagnostic rapid şi stabilirea unei conduite de combatere, în acord cu scopul urmărit şi cu posibilităţile existente. Diagnosticul se va stabili de către medicul veterinar, pe baza simptomatologiei, care este destul de caracteristică. Deşi porcii se scarpină şi din alte cauze, totuşi acest comportament este foarte frecvent în cazul râiei. Pentru o evaluare numerică, se poate calcula şi indicele comportamentului de scărpinare, prin observarea timp de 15 minute a boxelor de purcei şi a animalelor la îngrăşat, numărându-se de câte ori se produce acest comportament.

În final, se împarte numărul episoadelor de scărpinare la numărul de animale luate în observaţie într-un compartiment. Dacă acest indice este mai mare de 0,1, se consideră că tulburarea de comportament poate avea drept cauză sarcopţii paraziţi. Pentru un diagnostic de certitudine, se recomandă recoltarea de probe pentru examenul de laborator.

Se recoltează cruste, prin raclare, de pe faţa internă a urechii şi din alte părţi cu leziuni, după ce în prealabil zona a fost acoperită cu ulei mineral, care uşurează desprinderea şi previne dispersarea materialului patologic. Numărul de probe recoltate trebuie corelat cu mărimea efectivului de animale. Sarcopţii se pun în evidenţă doar în aproximativ 10% din probele provenite din efectivele infestate.

Prezenţa râiei poate fi urmărită şi la animalele sacrificate în abator. După faza de opărire, pe carcasele provenite de la animalele cu râie se constată puncte şi pete roşii în spatele urechilor şi pe pielea fină de pe coapse şi abdomen. Aceste leziuni sunt urmarea manifestărilor de hipersensibilizare şi pot fi atât de extinse, încât scad valoarea comercială a carcaselor.

Prezenţa lor trezeşte adeseori suspiciunea de rujet, dar examenele efectuate pe animale vii clarifică situaţia. După stabilirea diagnosticului, fermierul trebuie să se consulte cu medicul veterinar şi să aleagă programul de combatere, care poate fi: un program de control sau un program de eradicare.

Profilaxie si tratament

Urmăresc eliminarea sursei de infestaţie din efectiv, astfel încât tratamentele să nu mai fie necesare. Şi la aceste programe de eradicare acţiunea trebuie să înceapă prin examinarea individuală a tuturor animalelor şi eliminarea animalelor cu infestaţii cronice. Toate animalele rămase în efectiv se vor supune unor tratamente multiple şi de mare eficienţă cu Ivermec , până la obţinerea statutului de fermă liberă de râie. La acest tip de programe este obligatoriu şi tratamentul mediului ambiant (decontaminarea antiparazitară).

ATENȚIE !

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !