Anestezia inhalatorie la câine și pisică

Asist.univ.Dr. Ruxandra Costea

Dr.drd.Manuela Pascal clinica de obstetrică şi ginecologie / fmv bucureşti

Anestezia trebuie să urmărească trei deziderate majore: analgezie (lipsa durerii), amnezie (pierderea capacităţii de înmagazinare a informaţiilor sau de reamintire) și imobilizare. 

Este important să realizăm că anes­tezia nu reprezintă un lucru uşor, având un răsunet important la nivelul fiziologiei animalului (SNC şi restul sistemelor). Managementul anesteziei inhalatorii la câine şi pisică cuprinde mai multe etape absolute obligatorii:

≠ Examinarea preoperatorie

≠ Premedicaţia

≠ Inducerea

≠ Menţinerea

≠ Trezirea

Pregătirea anesteziei debuteză cu examinarea preoperatorie. Este extrem de important să stabilim vârsta pacientului. Animalele foarte tinere (0-8 săptămâni) pot prezenta în timpul intervenţiilor hipoglicemie, hipoxie sau hipotermie, în timp ce geriatricii, prezintă riscuri datorită reducerii mecanismelor de răspuns la stres sau bolilor specifice asociate. Un alt factor important care trebuie luat în consideraţie este rasa. Câinii aparţinând raselor brahicefalice pot prezenta dificultăţi în respiraţie. Stabilirea corectă a greutăţii corporale este imperativă, întrucât dozele se vor calcula cu multă atenţie (ex: medetomidina/ suprafaţă = 0.75-1 mg/m2). Anamneza trebuie să aducă informaţii despre afecţiunile anterioare, intervenţiile anterioare sau medicaţia în curs (cardiacă, hormononală, antiepileptice etc.) Starea generală prezentă este determinată verificând greutatea corporală, elasticitatea tegumentelor (deshidratare), aspectul mucoaselor, pulsul (nu se percepe când TA medie <70 mmHg = ŞOC), timpul de reumplere capilară, palpând limfonodurile explorabile, ascultând pulmonii, cordul şi măsurând temperatura corporală. Un minim panel de analize de laborator trebuie să curpindă: formula leucocitară, hematocritul (HCT < 20% necesită TRANSFUZIE), proteinele totale, glicemia, ureea, creatinina, ALT, AST.

Dacă există mijloacele necesare se vor mai determina gazele sangvine (PaCO2, PaO2), şi electroliţii (Na+, K+, Cl+). Examinarea preanestezică se completează cu examene ecografice, radiologice (atenţie la metastazele pulmonare) şi electrocardiogramă. Pregătirea pacienţilor în vederea anesteziei se face prin dietă hidrică de 6 ore înaintea intervenţiei şi oprirea hrănirii timp de 12 ore (la pacienţii <8 săpt./< 2kg – dietă 2 ore datorită riscului de instalare a hipoglicemiei). În cazul în care la examinarea preanestezică s-a stabilit că pacienţii necesită stabilizare se vor corecta deshidratarea, anemia, acidoza/alcaloza, oliguria/anuria, tulburările cardiace. Obligatoriu se asigură un abord venos pentru a se putea asigura un flux minim de 10 ml/kg/ oră în timpul intervenţiei şi unul adaptat în cazul hemoragiilor sau urgenţelor. Ideal este să se administreze antibioterapia profilactic, înaintea intervenţiei chirurgicale. Dotările necesare realizării anesteziei inhalatorii la câine şi pisică cuprind aparatul de anestezie (sursă de oxigen, debitmetru, vaporizator, circuit respirator inspir/expir cu supape unidirecţionate, conector pentru tub endotraheal, balon pentru amestecul gazelor şi controlul ventilaţiei, filtru cu fixator de dioxid de carbon-calcie sodată, valva de închidere/deschidere a circuitului) şi aparatura necesară monitorizării anesteziei. Premedicaţia la câine şi pisică se face ţinând cont de clasificarea ASA (American Society of Anesthesiologists) adaptată pentru medicina veterinară în 5 clase : ≠ ASA 1 (clinic sănătos), ≠ ASA 2 (suferinţă organică uşoară), ≠ ASA 3 (suferinţă organică gravă), ≠ ASA 4 (afectare sistemică, viaţa este în pericol), ≠ ASA 5 (afectare sistemică gravă, status muribund). Pentru ASA I-II se prefera utilizarea în­ premedicaţie a acepromazinei, medeto­mi­dinei, xilazinei, butorphanolului; pentru ASA III-IV se utilizează protocoale de premedicaţie cu midazolam, diazepam, ketamină, butor-phanol (ultimele două având şi efect analgezic), iar pentru ASA V cel mai frecvent se poate recurge la premedicare ex­clusivă cu midazolam.

Un deziderat important al premedicaţiei este asigurarea analgeziei intraoperatorii, obiectiv atins prin administrarea de substanţe cu efect analgezic, dar ţinând cont de clasificarea ASA şi de aparatele şi sistemele afectate. Astfel, se pot administra: antiinflamatoare nesteroidiene de tipul carprofenului, meloxicamului (cu precauţie în cazul afecţiunilor renale) al căror efect analgezic se instalează în 30 minute – 1 oră şi se menţine aprox. 24 ore, substanţe opioide (butorphanol, tramadol) cu acţiune rapidă şi efect cardiodepresor şi hipotensiv moderat (efectul analgezic se instalează în 10 – 40 minute menţine 2 ore), anestezice locale (li­­docaină, bupivacaină), α2-agonişti (me­detomidină – efect cardiodepresor şi hipotensiv marcat). Inducerea anesteziei se realizează cel mai frecvent prin administrarea pe cale intra venoasă a propofolului, etomidatului sau tiopentalului (propofol – i.v. în bolus lent pentru a evita instalarea apneei 4-6 mg/kg, etomidat – 0.5-2 mg/kg, thiopental 8-20 mg/kg), urmată de intubaţia oro-traheală. La pisică, se administrează jumătate din doza de propofol, se aşteaptă 30 secunde – 1 minut şi apoi se completează dacă mai este necesar, la această specie existând un deficit de echipament enzimatic mitocondrial care intervine în metabolizarea propofolului. La rasele de câini brahicefalici se preferă asigurarea unei preoxigenări pe mască înainte de realizarea inducerii pentru a reduce riscul de instalare a apneei. Pentru intubaţie, lama laringoscopului se plasează pe limbă, se apasă epiglota şi se vizualizează corzile vocale (cu aspectul literei V) şi cartilajele aritenoide. Sonda se introduce printre laturile V-ului. La pisică este utilă administrarea locală de lidocaină pentru prevenţia laringospasmului. În faza de inducere se administrează izofluran 3% pt 1-5 minute / sevofluran 4-5%, oxigen 1-2 L/min (câteva minute!!!) Menţinerea anesteziei se face cu oxigen (10 ml/kg/min + 500 ml /animal) şi sevofluran 2-4% sau izofluran 1.5-2.5% (conferă efect analgezic slab, are efect hipotensiv mai ales la pisici). Asistarea respiraţiei se poate face în modul IPPVpulmomat sau ventilând manual cu balonul aparatului. Pentru completarea anesteziei pe parcursul menţinerii, în scopul reducerii dozelor de sevofluran/izofluran şi obţinerii unui efect analgezic se mai pot administra în perfuzie continuă propofol 10-15 mg/kg/ oră sau fentanyl 0.01-0.02 mg/kg/oră. Monitorizarea anesteziei se realizează prin ascultaţie (frecvenţă cardiacă, ritm, frecvenţa respiratorie), aprecierea timpului de reumplere capilară, urmărirea aspectului mucoaselor, a pulsului periferic, aprecierea reflexului palpebral şi a poziţiei globului ocular, precum şi prin ECG, măsurarea tensiunii arteriale, determinarea saturaţiei în oxigen (pulsoximetru), a dioxidului de carbon (capnograf) sau analiza gazelor sangvine (PaCO2, PaO2).

Pentru monitorizarea funcţiei renale se determinăoutputul urinar, considerând normal o producţie de 1-2 ml urină/kg/oră. Se poate aprecia tonusul muscular (creşte pe măsură ce profunzimea scade; nu şi dacă se foloseşte ketamină!!). Monitorizarea temperaturii cor­porale este deosebit de importantă, hipotermia aparând ca efect al depresiei medicamentoase asupra metabolismului şi termoreglării hipotalamice. Trezirea se face prin eliminarea pe cale respiratorie a narcoticului gazos, fenomen stimulat prin administrarea de oxigen. În cursul acestei faze cresc brusc frecvenţa cardiacă, respiratorie şi tensiunea arterială, creşte tonusul mandibular, apar reflexul palpebral şi pupilar, globul ocular este situat central, reapare reflexul de deglutiţie, moment în care trebuie dezumflat balonul sondei endotraheale. Monitorizarea şi suportul respirator se menţin până la revenirea completă, atunci când pacientul adoptă poziţia patrupodală, temperatura este normală, indicii fiziologici în limite normale. Revenirea este rapidă în cazul intervenţiilor scurte. Atunci când temperatura scade sub 36o C, pacientul trebuie încălzit pentru a favoriza trezirea. Analgezia postoperatorie reprezintă ultima şi una dintre cele mai importante etape ale algoritmului de anestezie şi presupune administrarea unor substanţe cu efect analgezic de tipul carprofenului (2-4 mg/kg la pisici şi 4 mg/kg la câine), meloxicamului (0.2-0.3 mg/kg la 24 ore) sau al opioidelor (butorphanol 0.1- 0.4 mg/kg la 4 ore, tramadol 1 mg/kg la pisici la 24 ore şi 4 mg/kg la câini la 8 ore). Pentru intervenţiile chirurgicale cu grad mare de durere şi care necesită repausul postoperator al animalului se pot administra în perfuzie continuă fentanyl 1-5 µg/kg/ oră, lidocaină 40 µg/kg/oră sau amestecuri de tipul morfină-lidocaină-ketamină 0.24- 0.3-0.06 mg/kg/oră. Pe toată perioada anesteziei şi după finalizarea intervenţiei chirurgicale trebuie acordată o atenţie deosebită rezolvării în timp util şi corect a urgenţelor majore ce pot interveni. Protocoalele necesare în aceste situaţii vor fi prezentate în următoarele articole. 

 - Animalele foarte tinere (0-8 săptămâni) pot prezenta în timpul intervenţiilor hipo­glicemie, hipoxie sau hipotermie, în timp ce geriatricii, prezintă riscuri datorită reducerii mecanismelor de răspuns la stres sau bolilor specifice asociate.

- La rasele de câini brahicefalici se preferă asigurarea unei preoxigenări pe mască înainte de realizarea inducerii pentru a reduce riscul de instalare a apneei.

- Analgezia postoperatorie reprezintă ultima şi una dintre cele mai importante etape ale algoritmului de anestezie.

Sursă : www.edu-veterinar.ro/