Aspecte clinice și terapeutice ale unor tulburări de origine endocrină în reproducţia iepelor

 Clinical and therapeutic aspects of disorders of endocrine origin in reproduction mares

Iancu Morar, Cristian Crecan, Mirela Tripon

First published: 20 noiembrie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.29.8.2017.1251

Abstract

The reproduction of mares has very special aspects, the mare being unique from the morphological point of view, both anatomically and functionally. The major feature, from an endocrine point of view, is the seasonality of the breeding process, which, contrary to other seasonal species (e.g., sheep) is held in spring. Hormonal therapy is used for shortening the transition period through the administration of gestagens, and for the stimulation of ovulation during late transition with hCG (Chorulon) and using gonadorelines.

Keywords

mares, reproduction, clinical, therap

Rezumat

Reproducția cabalinelor îmbracă aspecte cu totul particulare, iapa fiind unică atât din punct de vedere morfologic, anatomic, cât și funcțional, endocrin. Particularitatea majoră, din punct de vedere endocrin, este sezonalitatea procesului de reproducție, care, contrar altor specii sezoniere (de exemplu, oaia), se desfășoară primăvara. Terapia hormonală urmărește scurtarea perioadei de tranziție prin administrarea de gestageni, stimularea ovulației în perioada de tranziție târzie cu hCG (Chorulon) și utilizarea de gonadoreline. 

Cuvinte cheie

iepe reproducție clinic terapie

 

Reproducția cabalinelor îmbracă aspecte cu totul particulare, iapa fiind unică atât din punct de vedere morfologic, anatomic, cât și funcțional, endocrin.

Particularitatea majoră, din punct de vedere endocrin, este sezonalitatea procesului de reproducție, care, contrar altor specii sezoniere (de exemplu, oaia), se desfășoară primăvara. Desigur, o astfel de reglare sezonieră este în concordanță cu durata gestației și se bazează pe momentul cel mai favorabil creșterii și dezvoltării produșilor de concepție. Dintre efectele favorabile ale anotimpului nu putem exclude factorul climateric (temperatura ambientală, regimul pluvial, luminozitatea) sau pe cel nutrițional, factori care contribuie în egală măsură la o dezvoltare armonioasă a tineretului acestor specii.

Modul prin care sistemul neuroendocrin al iepelor interacționează cu factorii naturali a fost și încă este studiat de mai multe echipe de cercetători, iar rezultatele, dovedite științific, demonstrează influențe multifactoriale în desfășurarea procesului de reproducție la specia cabalină, astfel:

Durata și intensitatea luminii - este descris ca fiind factorul primar care influențează sezonalitatea reproducției la cabaline (dar și la alte specii). Modul prin care acest factor fizic interacționează cu sistemul endocrin al iepelor a fost explicat prin intervenția glandei pineale (epifiza), care secretă melatonină pe timpul perioadei obscure. Prin conexiunile sale anterioare (retina), epifiza transformă impulsul nervos transmis prin intermediul nervului optic în semnal endocrin. Acest lucru se petrece la nivelul celulelor secretorii (pinealocite), care transformă triptofanul plasmatic în melatonină. Deci melatonina, sau hormonul nopții, este secretată mai intens în timpul nopților lungi (toamna, iarna), urmând ca în sezoanele cu nopți scurte (primăvara, vara) secreția să fie mult atenuată.

Efectul melatoninei la iapă este frenator asupra sistemului hipotalamo-hipofizo-ovarian, lipsa acesteia având efect stimulator (figura 1).

Figura 1. Efectul melatoninei asupra hipotalamusului

Supresia secreției de gonadoreline (GnRH) nu este bruscă, ci treptată, și debutează cu centrul ciclic urmând la scurt timp centrul tonic.

Efectul clinic direct este suprimarea, inițial a ovulației (călduri anovulatorii), urmată de cea a căldurilor (anestru sezonier) la majoritatea iepelor (90%), care se explică prin inactivitatea ovariană indusă de lipsa hormonilor gonadotropi (FSH și LH), care depind în mod direct de secreția de gonadoreline (GnRH).

Evaluarea clinică și ecografică demonstrează starea de anestrus profund (lipsa căldurilor asociată cu inactivitatea ovariană). Astfel, la examenul transrectal, ovarele sunt mici, indurate, cervixul este dur, ferm, ușor de conturat, uterul e aton, flasc, greu de conturat (figura 2). La nivel ovarian se pot identifica ecografic foliculi de dimensiuni reduse (sub 2 cm) și lipsa corpului galben.

Figura 2. Uter și ovare de anestru la iapă (preparat anatomic)

Din punct de vedere endocrin, nivelurile hormonilor steroizi (estradiol, progesteron) sunt bazale.

Reluarea activității genitale se realizează odată cu schimbarea raportului lumină/întuneric, în favoarea luminii. Durata crescândă a zilei-lumină induce scăderea sintezei de melatonină, urmată de reluarea treptată a activității hipotalamusului și de sinteza gonadrelinelor. De menționat este faptul că primul centru defrenat este cel tonic, prin urmare hipofiza va secreta inițial FSH. Acest gonadotrop va stimula dezvoltarea de foliculi ovarieni, dar creșterea foliculară este în multe cazuri lentă. Această stare intermediară este denumită anestrus superficial și se caracterizează clinic prin lipsa manifestării căldurilor, asociată cu o oarecare creștere foliculară (foliculi de sub 3 cm) care poate fi diagnosticată ecografic.

La examenul transrectal, aspectele menționate anterior rămân aceleași, cu excepția ovarelor care au dimensiuni crescute, iar grupurile de foliculi în creștere pot da ovarului aspect de fagure (figura 3).

Figura 3. Grup de foliculi în creștere în faza de anestrus superficial

O altă etapă tranzitorie este faza de estrus prelungit, numită și faza de tranziție la sezonul de reproducție.

Din punct de vedere clinic, este caracteristică starea de estrus, a cărui durată este mai îndelungată decât cea normală (3-7 zile). În această perioadă, căldurile pot dura mai multe zile sau chiar săptămâni, spre disperarea proprietarilor, care le asociază cu nimfomania. După modelul tradițional, iepele se montează la un interval de 48 de ore, ceea ce face ca astfel de cazuri să ducă la epuizarea personalului însărcinat cu sectorul de reproducție și uneori a armăsarilor.

Din punct de vedere endocrin, centrul tonic hipotalamic este activ, dezvoltarea foliculară indusă de FSH face ca secreția de estradiol să fie crescută, urmată de manifestarea căldurilor (figura 4).

Figura 4. Endocrinologia fazei de estrus prelungit

Diagnosticul este stabilit prin examenul transrectal și ecografic și se bazează, pe de o parte, pe dimensiunea foliculilor ovarieni (peste 3 cm) și lipsa unui corp galben (doar ecografic).

Sezonul de reproducție debutează cu prima ovulație și formarea corpului galben. Pentru diagnosticarea acestuia este necesară evaluarea corpului galben, care la iapă nu poate fi identificat decât ecografic. Poziționarea lui intraovariană face imposibilă palparea manuală (figura 5).

Figura 5. Corpi galbeni la iapă

Terapia acestor stări trebuie să țină cont de statusul in­di­vidual al fiecărei iepe, iar succesul depinde de corectitu­di­nea diagnosticului.

Fotostimularea și alimentația

Sezonul de reproducție poate fi grăbit prin fotostimularea artificială. Perioada minimă de expunere la lumină nu este bine stabilită, însă s-a observat că expunerea la 14-16 ore de lumină (natural + artificial) induce sezonul de reproducție cu o lună mai devreme, dacă durează minimum 8 săptămâni în următoarele condiții:

stimularea 14-16 ore pe zi pe toată perioada;

stimularea treptată - creșterea fotoperioadei cu 30 minute/săptămână, până atinge 14-16 ore;

iapa să fie la o distanță de 3-4 m de o sursă de lumină incandescentă de 200 W, pe timpul nopții;

pentru iluminarea naturală ferestrele să fie suficient de mari sau iepele să fie scoase în padoc;

utilizarea iluminatului artificial este benefică și pentru iepele gestante, reducând riscul de anestrus post-partum;

expunerea la o intensitate luminoasă redusă poate fi ineficientă.

Fotostimularea poate fi ineficientă la iepele cu deficit energetic, la cele slăbite sau care alăptează. Este necesar ca la intrarea în anestru iepele să aibă un scor de 2-3 din 5 pentru un efect maxim. Iepele cu anestrus prelungit din cauze nutriționale vor intra în călduri la aproximativ două săptămâni după ieșirea la pășune.

Terapia hormonală

Scurtarea perioadei de tranziție prin administrarea de gestageni

Terapie: progesteron uleios, administrat i.m. 150 mg/zi timp de 10-15 zile, sau Alternogest (Regumate®) administrat oral, 0,044 mg/kg/zi, 10-15 zile, cu următoarele observații:

creșterea duratei tratamentului este mai eficace;

favorizează o ovulație mai predictibilă;

ciclurile ulterioare sunt regulate;

terapia este mai eficace în faza de tranziție;

stabilirea se face prin examen ecografic ovarian, prin care se urmărește diametrul foliculilor;

diametrul foliculilor trebuie să depășească 20-25 mm (anestrus superficial);

terapia este scumpă, consumatoare de timp;

estrul apare în 4-7 zile, iar ovulația se produce după 7-12 zile de la încetarea administrării gestagenilor.

Stimularea ovulației în perioada de tranziție târzie cu hCG (Chorulon®)

Rolul major în maturarea foliculară și susținerea ovulației este asigurat de LH. Terapia substitutivă cu hCG induce efecte similare, cu următoarele observații:

aplicațiile multiple de hCG au ca rezultat stimularea ovulației, dar iepele vor intra ulterior în anestru;

la iepele cu estrus prelungit în perioada de tranziție, cu folicul de peste 35 mm, administrarea de 1500-3500 UI hCG induce ovulația la un interval mediu de 12-48 de ore;

nu se poate asigura ovulația la un moment precis;

foliculul dominant trebuie acompaniat de relaxarea cervixului și de edemul faldurilor uterine sesizabile ecografic.

Utilizarea de gonadoreline

Rolul GnRH în controlul activității ovariene stă la baza teoriei administrărilor parenterale de produse cu efect similar:

eliberarea pulsatilă de GnRH este cea mai eficientă;

procentul de iepe care ovulează după tratament crește odată cu fotoperioada și cu diametrul celui mai mare folicul;

nu toate iepele cu foliculi mai mici răspund la tratament;

unele iepe care au răspuns la tratament intră în anestru, dacă nu au rămas gestante;

unele iepe cu foliculi mici, tratate, care rămân gestante, au șanse mai mari de mortalitate embrionară, probabil cauzate de hipofuncții luteale.

a. Stimularea ovulației în perioada de tranziție târzie cu GnRH:

administrat i.m. în doză de de 500 mg GnRH, de două ori pe zi, până la ovulație:

rata ovulației este de 79%;

rata gestației este de 53%/ciclu de călduri;

ovulația are loc la 13,7±7,4 zile de la debutul tratamentului, invers proporțional cu diametrul foliculului de la debutul tratamentului (foliculi mari, durată scurtă);

este costisitor.

b. Stimularea ovulației în perioada de tranziție târzie cu GnRH sintetic (Ovuplant®)

sunt mai eficiente dacă diametrul celui mai mare folicul depășește 35 mm;

implanturile se administrează la interval de 28 de ore, ovulația are loc, în medie, la 3 zile de la debutul tratamentului;

implanturile trebuie extrase după ovulație.

Terapia hormonală are eficiența limitată de diagnosticarea corectă, individuală, pe de o parte, dar și de alegerea protocolului terapeutic optim, respectat cu strictețe. Combinarea protocolului de fotostimulare cu cel hormonal doar când e cazul, o alimentație rațională, cu evitarea exceselor (obezitate) și a stărilor carențiale, poate fi o rețetă de succes. 

Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/aspecte-clinice-si-terapeutice-ale-unor-tulburari-de-origine-endocrina-in-reproductia-iepelor-id-1251-cmsid-69