Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Cercetări privind protocoalele de dializă peritoneală la felinele cu afectare renală în diferite stadii

14 Sep 2023

Cercetări privind protocoalele de dializă peritoneală la felinele cu afectare renală în diferite stadii

 Research on peritoneal dialysis protocols in felines with kidney damage at different stages

 

Bogdan Bălășcău, Mario Codreanu

First published: 23 martie 2023

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.39.1.2023.7807

 

Abstract

Peritoneal dialysis is considered a method of renal function substitution in veterinary medicine, with the role of continuous replacement of renal function through which a hydroelectrolytic and acid-base rebalancing of the feline patient with renal damage, in the absence of fulfilling the endocrine functions and kidney metabolism. The study included patients with stage 2 renal failure, identified in five cats, with stage 3 detected in five individuals, and with stage four detected in 20 felines and 20 cases with acute kidney damage. Peritoneal dialysis was implemented with an accommodation protocol represented by the administration of 15 ml/kg, followed by 30 ml/kg, 45 ml/kg and 60 ml/kg every 4 hours. Representative results were recorded during peritoneal dialysis sessions with 4 shifts per day, with 4 hours of shift time. Cumulative results on the complete analysis of the relevance of peritoneal dialysis on different stages of renal damage indicate a positive therapeutic response by decreasing the biochemical parameters of interest.

Keywords

peritoneal dialysis, protocol, renal damage, felines

 

Rezumat

Dializa peritoneală este considerată metodă de substituţie a funcţiei renale, în medicina veterinară, cu rolul de suplinire continuă a funcţiei renale prin care se realizează o reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică a pacientului felin cu afectare renală, în lipsa îndeplinirii funcţiilor endocrine şi metabolice ale rinichiului. În acest studiu au fost incluşi pacienţi cu insuficienţă renală cu stadiul 2, identificat la cinci pisici, cu stadiul 3 descoperit la cinci indivizi, cu stadiul 4 decelat la 20 de feline şi 20 de cazuri cu afectare renală acută. Dializa peritoneală a fost implementată cu un protocol de acomodare reprezentat de administrarea a 15 ml/kg, urmat de 30 ml/kg, 45 ml/‌kg şi 60 ml/kg la 4 ore. Rezultatele reprezentative s-au înregistrat în cursul şedinţelor de dializă peritoneală cu patru schimburi pe zi, cu 4 ore timp de schimb. Rezultatele cumulate pe analiza completă a relevanţei dializei peritoneale pe diferite stadii de afectare renală indică un răspuns terapeutic pozitiv, prin scăderea parametrilor biochimici de interes.
 

Cuvinte cheie

dializă peritoneală protocol afectare renală feline

 

Dializa peritoneală este considerată metodă de substituţie a funcţiei renale în medicina veterinară, cu rolul de suplinire continuă a funcţiei renale prin care se realizează o reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică a pacientului felin cu afectare renală, în lipsa îndeplinirii funcţiilor endocrine şi metabolice ale rinichiului(4,5).

Structura lotului de feline supuse protocoalelor de dializă peritoneală


În acest studiu au fost incluşi pacienţi cu insuficienţă renală cu stadiul 2, identificat la cinci pisici, cu stadiul 3 descoperit la cinci indivizi, cu stadiul 4 decelat la 20 de feline şi 20 de cazuri cu afectare renală acută.


Materiale şi metode folosite în administrarea protocolului de dializă peritoneală la feline 
Catetere peritoneale 

Cateterele peritoneale cu utilizare pe termen lung au un design diferit atât în porţiunea intraperitoneală, cât şi în cea extraperitoneală. Sunt reprezentate de tuburi fenestrate din silicon sau poliuretan care prezintă unul sau mai multe manşoane din dacron. Porţiunea intraperitoneală este fenestrată pentru a permite introducerea lichidului de dializă. Porţiunea extraperitoneală a cateterului prezintă 1-2 manşoane din dacron(1,3).


Graficul 1. Media valorilor înainte şi după tratament pentru parametrii urmăriţi în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiul 2


Graficul 2. Media valorilor înainte şi după tratament pentru parametrii urmăriţi în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiul 3


Graficul 3. Media valorilor înainte şi după tratament pentru parametrii urmăriţi în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu boală renală cronică în stadiul 4

Soluţia de dializă peritoneală
Dializa peritoneală se poate efectua cu preparate comerciale – de exemplu, produsul Dianeal® sub formă de soluţie 1,25%, 2,5% sau 4,5% glucoză ori cu ajutorul preparatelor „home made”. Dianeal® este o soluţie hipertonică de dializă peritoneală care conţine dextroză, un monozaharid, drept agent osmotic primar. Este necesar să se creeze un gradient osmotic între foiţa peritoneală şi soluţia de dializă, pentru a se putea desfăşura ultrafiltrarea. Ca şi alte soluţii de dializă peritoneală, Dianeal® conţine electroliţi, cu rolul de a corecta dezechilibrele, şi lactat, care ajută la normalizarea raportului acido-bazic(5,7).

Substanţe folosite în terapia medicamentoasă adjuvantă
Preparat pentru dializa enterică – amestec patentat de trei bacterii benefice, Enterococcus thermophilus, Lactobacilus acidophilus şi Bifidobacterium longum, combinate cu un prebiotic – şi anume, Psyllium coji.

Chelatori de fosfor – preparat care susţine funcţia renală.

Eritropoietină umană – agent stimulant eritropoietic, antianemic.

Soluţie de aminoacizi – aminoacizi (L-izoleucină, L-leucină, L-lizină, L-metionină, L-fenilalanină, L‑treonină, L-triptofan, L-valină, L-arginină, L-histidină, L-alanină, L-cisteină, glicină, L-prolină, L-serină, L-tirozină, N-glicină, L-tirozină). 

Ciancobalamină (vitamina B12) – antianemic.

Ondasetron – antivomitiv.

Clorură de potasiu (KCl 7,45%) – soluţie electrolitică.

Bicarbonat 8,4% – alcalinizant.

NaCl 0,9%, Ringer, Ringer lactat – soluţii cristaloide(2,7).


Dializa peritoneală a fost implementată cu un protocol de acomodare reprezentat de administrarea a 15 ml/kg, urmat de 30 ml/kg, 45 ml/kg şi 60 ml/kg la 4 ore. Rezultatele reprezentative s-au înregistrat în cursul şedinţelor de dializă peritoneală cu patru schimburi pe zi, cu 4 ore timp de schimb.

Datele finale centralizate în mod individual cuprind afecţiunea de interes pentru dializa peritoneală, numărul de şedinţe efectuate, valorile biochimice iniţiale şi datele finale ale examenului biochimic postdializă peritoneală şi tratament suplimentar.

Evoluţia pacienţilor cu boală renală cronică cu stadiul 2 surprinde media datelor biochimice anterioare tratamentului, reprezentate de BUN 38 mg/dL, CREA 5 mg/dL, CA 7,8 mg/dL şi PHOS 9.74 mg/dL, cu modificări sesizabile postprotocol de dializă peritoneală care constau în BUN 21 mg/dL, CREA 2,14 mg/dL, CA 8,86 mg/dL şi PHOS 6,78 mg/dL. 

Analiza valorilor examenului biochimic în boala renală cronică în stadiul 3 identifică media de BUN 105 mg/dL, CREA 3,1 mg/dL, CA 8,06 mg/dL şi PHOS 10,12 mg/dL, urmate de modificări semnificative şi relevante reprezentate de BUN 24 mg/dL, CREA 2,2 mg/‌dL, CA 8,07 mg/dL şi PHOS 7,64 mg/dL. 



Graficul 4. Media valorilor înainte şi după tratament pentru parametrii urmăriţi în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu afectare renală acută de grad 3



Graficul 5. Media valorilor înainte şi după tratament pentru parametrii urmăriţi în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu afectare renală acută de grad 5


Studiul pe media valorilor înregistrate în boala renală cronică în stadiul 4 relevă ameliorări pertinente şi remarcabile prin datele iniţiale reprezentate de BUN 143,5 mg/dL, CREA 11,94 mg/dL, CA 7,64 mg/dL şi PHOS 14,31 mg/dL, urmate, consecutiv protocolului de dializă peritoneală, de valori biochimice finale, respectiv BUN 33,65 mg/dL, CREA 3,61 mg/dL, CA 9 mg/dL şi PHOS 6,73 mg/dL.
Evoluţia valorilor biochimice în afectarea renală acută de grad 3, decelează o medie de BUN 104,8 mg/dL, CREA 4 mg/dL, CA 6 mg/dL şi PHOS 8,94 mg/dL, fiind modificate în mod concludent de BUN 22,8 mg/dL, CREA 1,6 mg/dL, CA 7,98 mg/dL şi PHOS 5,18 mg/dL.
Datele centralizate pe valorile biochimice în afectarea renală acută de grad 5 depistează o medie de BUN 143,64 mg/dL, CREA 12,15 mg/dL, CA 6,7 mg/dL şi PHOS 14 mg/dL, fiind modificate în mod semnificativ de BUN 41,92 mg/dL, CREA 3,32 mg/dL, CA 8,59 mg/dL şi PHOS 7,81 mg/dL. 



Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.




 

Bibliografie

Ahmad S, Gallaher N, Shen F. Intermittent peritoneal dialysis: status re-assessed. Trans Am Soc Artif Intern Organs. 1979;25:86–88.

Arieff AI. Dialysis disequilibrium syndrome: current concepts on pathogenesis and prevention. Kidney Int. 1994 Mar;45(3):629-35. 

Bociu A, Bălăşcău B, Ştefănescu A, Corneliu T, Mioriţa T, Sonea A, Drăghici M, Udrişte A. A retrospective study concerning the frequency of fluid exchanges, the dwell time and their impact in peritoneal dialysis in dogs. Journal of Biotechnology. 2017;256:S50-S51.

Bonagura J, Twedt D. Kirk’s Current Veterinary Therapy XV Edition; Publisher Elsevier Saunders. 2014.

Cooper RL, Labato MA. Peritoneal dialysis in veterinary medicine. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2011 Jan;41(1):91-113.

Crisp MS, Chew DJ, DiBartola SP, Birchard SJ. Peritoneal dialysis in dogs and cats: 27 cases (1976-1987). J Am Vet Med Assoc. 1989 Nov 1;195(9):1262-6. 

Kushwaha R, Singh N. Peritoneal dialysis in animals – a review. Internet Jurnal of Veterinary Medicine. 2008; Volume 7, Number 1.

 

Sursă :www.medichub.ro

Articole Similare

Apr

28

Corelaţii clinico-ultrasonografice şi de diagnostic în chistul pancreatic la animalele de companie

Chisturile pancreatice au o frecvenţă relativ redusă în patologia medicală veterinară şi pot apărea din cauza proceselor benigne, în principal malformative, la nivelul unui canal pancreatic, dar şi maligne. Pseudochistul reprezintă o formaţiune cu aspecte similare cu ale chistului, la care peretele delimitant nu este compus din celulele epiteliale sau endoteliale, fiind generat de agenţi etiologici traumatici sau cu caracter progresiv. Chistul pancreatic sau pseudochistul pancreatic a fost decelat ecografic la 14 carnivore de companie, reprezentate de nouă canide şi cinci feline.

Apr

24

Diagnosticul şi terapia sindroamelor neurotoxicologice la animale

Neurotoxicitatea este efectul direct sau indirect al substanţelor chimice care perturbă sistemul nervos al oamenilor sau animalelor. Substanţele neurotoxice acţionează prin modificarea capacităţii sistemului nervos central (SNC) de a genera şi/sau transmite excitaţia către sistemul nervos periferic prin afectarea capacităţii de funcţionare normală a propriilor componente structurale fundamentale (neuroni, nervi, celule gliale şi sinapse) şi de sinteză a neurotransmiţătorilor. Cele mai importante coordonate de diagnostic în intoxicaţii sunt reprezentate de debutul brusc al semnelor clinice, compatibilitatea acestora şi, în special, sursa de expunere sau accesul la toxice/toxine. 

Apr

22

Traumatismul craniocerebral

Traumatismul cerebral reprezintă întreruperea funcţiei fiziologice şi alterarea structurii encefalului, induse de o forţă externă. Traumatismele craniene nu sunt întotdeauna însoţite de traumatisme cerebrale. Pentru a avea un traumatism cerebral, pacientul trebuie să prezinte: alterarea statusului mental, deficite neurologice şi/sau leziuni intracraniene confirmate prin imagistică avansată. Conduita terapeutică pentru tratarea câinilor şi pisicilor care prezintă leziuni traumatice cerebrale este extrapolată din medicina umană, studii clinice izolate la animale şi din experienţă de cabinet. 

Apr

19

Diagnosticul genetic al ADPKD

Tehnicile de secvenţiere reprezintă standardul de aur în diagnosticul molecular al bolii polichisticerenale autozomaldominante (ADPKD), fiind în acest caz capabile să evidenţieze exact şi concret mutaţiile la nivel de genom. Tehnica detecţiei mutaţiei genei PKD1 utilizând tehnica Real Time PCR şi sonde de hidroliză de tip LNA exploatează comportamentul specific al sondelor de tip LNA de hibridizare în condiţiile existenţei unei complementarităţi maxime cu secvenţa‑ţintă şi, consecutiv, posibilitatea teoretică de design a două astfel de sonde, una pentru genotipul sălbatic (WT) şi cealaltă pentru identificarea mutaţiei de tip punctiform (MUT).

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<