Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Utilizarea laserului diodă în chirurgia oftalmologică la câine și pisică

18 Dec 2025

Utilizat recent în medicina veterinară, laserul diodă reprezintă opţiunea chirurgicală pentru întreaga patologie oculară la câini și pisici. Este indicat în: tumori ale pleoapelor, trichiazis, districhiazis, tumori conjunctivale, melanoză iriană, chisturi uveale, tumori ale irisului, tumori intraoculare, tumori retrobulbare și glaucom. Laserul diodă pentru uz veterinar are programe setate pentru fiecare opţiune chirurgicală, ceea ce oferă chirurgului confort intraoperatoriu. Evoluţia postoperatorie favorabilă, cu absenţa complicaţiilor, a fost evidenţiată în cazul tumorilor de pleoape, tumorilor intraoculare, chisturilor uveale și melanozei iriene. În cazurile de glaucom, ciclofotocoagularea transclerală are eficienţă redusă, ochii rămânând vizuali la un număr mic de pacienţi. Utilizarea laserului diodă în cazul simblefaronului la pisică a evidenţiat recidivă rapidă însoţită de neovascularizaţie corneeană. Utilizarea experimentală a laserului diodă în cheratita pigmentară la câine a evidenţiat transparenţa corneei pe o perioadă scurtă de timp după îndepărtarea pigmentării și recidivă cu neovascularizaţie corneeană.

Laserul diodă în oftalmologia veterinară (ciclofotocoagulare transclerală) a fost utilizat pentru tratamentul chirurgical al glaucomului la: câini (Cook et al., 1997; Hardman et al., 2001; Spiess, 2012; Sapienza et al., 2018; Story et al., 2021) și cai (Annear et al., 2010; Cavens et al., 2012; Gellat et al., 2007; Wilkie D., 2010).

Abordarea chirurgicală utilizând laserul diodă în chisturile uveale la câini, pisici și cai este sigură, eficientă și neinvazivă (Gemensky et al.). Stas et al., în 2022, au folosit laserul diodă în chisturile uveale la cai, cu rezultate bune. În 2002, Cook et al. au tratat chirurgical melanomul irian folosind fotocoagularea cu laserul diodă, evidenţiind că metoda este sigură și eficientă pentru tumorile iriene unice cu dimensiuni reduse.

Sullivan et al., în 1996, și Andreani et al., în 2016, au utilizat cu succes fotocoagularea melanomului de limb la câini și pisici. Retinopexia transpupilară cu laser diodă a avut rezultate bune (Pizzirani et al., 2003).

Din 1996, compania ARC-Laser a produs și dezvoltat sisteme de laser medicale în chirurgia umană. În 2011, un pas important în dezvoltarea chirurgiei oculare cu laser diodă în medicina veterinară a fost adaptarea dispozitivului laser ARC din medicina umană. Laserul diodă este facil de utilizat, are parametrii de lucru presetaţi și reglabili în timpul operaţiei.

Materiale și metodă

La Facultatea de Medicină Veterinară din București, în perioada noiembrie 2019 – noiembrie 2022, au fost operate cu laser diodă 161 de cazuri (98 de câini și 63 de pisici). Cazurile au fost supuse unui examen oftalmologic complet. Ecografia oculară a fost efectuată tuturor pacienţilor. Examenele imagistice (MRI sau CT) au fost efectuate pacienţilor diagnosticaţi cu tumori de conjunctivă, tumori corneene, tumori de limb, tumori de pleoapa a treia, tumori intraoculare și retrobulbare. Electroretinografia (ERG) a fost efectuată pisicilor diag­nosticate cu simblefaron, iar intervenţia chirurgicală a fost efectuată pisicilor la care retina era funcţională. Intervenţiile chirurgicale s-au efectuat sub anestezie inhalatorie generală. După operaţia cu laser diodă, gulerul de protecţie nu este obligatoriu. Tratamentul local postoperatoriu s-a efectuat cu colire cu antibiotic, acid hialuronic și antiinflamatoare timp de 21 de zile. Recontroalele postoperatorii sunt obligatorii la 14 zile, o lună și la şase luni.

Rezultate și discuţie
Criteriile de selecţie ale cazurilor incluse în studiu (tabelul 1) au fost următoarele:
ERG în parametri normali pentru pisicile cu simblefaron;
midriază completă în melanoza iriană;
absenţa osteolizei în tumorile retrobulbare și de pleoapa a treia;
niciun răspuns la tratamentul local în cazul pacienţilor cu glaucom.

Din cazurile (n = 161) incluse în studiu, 18 câini și șapte pisici au prezentat tumori ale pleoapelor. La câini, adenomul de glandă Meibomius (figura 1) a fost confirmat prin examen histopatologic. Parametrii de lucru ai laserului diodă au variat între 300 mW și 2 W (figura 2), dezvoltând în ţesut o energie medie de 450 J. Hemoragia a fost minimă (figura 3), edemul conjunctivei a fost prezent, nu a fost nevoie de guler de protecţie, dar s-a înregistrat depigmentarea marginii libere a pleoapei.

Laserul diodă a fost utilizat și în cazul hidrocistoamelor la o pisică Persană (figura 4 și figura 5). După ablaţia chistului de dimensiuni mari, s-a efectuat sutura, în timp ce pentru chisturile de dimensiuni mici nu a fost necesară sutură (figura 6).

Trichiazis și districhiazis
Unsprezece dintre cei 98 de câini diagnosticaţi cu trichiasis și districhiazis (figura 7) au fost operaţi cu laser diodă. Trei dintre cei 98 de câini au prezentat ulcer corneean secundar trichiazisului (figura 8). Parametrii laserului diodă (figura 9) au variat între 500 mW și 1 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 175 J. Edemul conjunctival a fost prezent, nu a fost nevoie de guler și s-a înregistrat depigmentarea marginii libere a pleoapei. După operaţie, câinii au prezentat prurit moderat. La patru câini a apărut recidiva și s-a efectuat operaţia clasică (tehnica Stade).

Tumorile de conjunctivă

Din toate cazurile (n = 161) incluse în studiu, șase câini (figura 10) și opt pisici au prezentat tumori conjunctivale (figura 12) și au fost supuși intervenţiei chirurgicale cu laser diodă. Hemoragia și edemul conjunctivei (figura 11) au fost reduse. Parametrii laserului au variat între 1 W și 3 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 760 J. Recidivele au apărut la un câine și la două pisici (figura 13), la care s-au efectuat enuclearea de glob ocular și examen histopatologic.

Simblefaronul la pisică
Unsprezece dintre cele 63 de pisici cu simblefaron (figura 14) incluse în studiu au avut ecografie oculară fără decolare retiniană și ERG în parametri normali (figura 15).

Pentru secţionarea sinechiilor conjunctivale de pe suprafaţa corneei, dintre fornixul conjunctival inferior și pleoapa a treia (figura 16), parametrii laserului diodă au fost de 2-3 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 1,5 kJ. Ablaţia marginii libere a pleoapei a treia cu păstrarea glandei anexe a pleoapei a treia s-a efectuat tuturor pacienţilor. Acest timp operator a fost necesar din cauza structurii laxe a pleoapei a treia care acoperea corneea și pacientul nu vedea (figura 17). După operaţia de simbefaron, corneea prezintă opacizare, dar pisicile văd (figura 18, figura 19). Recidivele au apărut la un interval cuprins între două și patru săptămâni, iar corneea a prezentat neovascularizaţie. Șase din 11 pisici și-au pierdut vederea.

Tumori de pleoapa a treia
Din toate cazurile (n = 161) incluse în studiu, șapte câini (figura 20) și cinci pisici au prezentat tumori de pleoapa a treia (figura 21). Acestor pacienţi li s-au efectuat enuclearea globului ocular și ablaţia tumorii (figura 22) utilizând chirurgia cu laser diodă. Parametrii laserului au variat între 5 W și 7 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 3,3 kJ. Examenul histopatologic al tumorii de pleoapă a treia a fost efectuat pentru toţi pacienţii.

Melanoza iriană
Patru dintre cele 63 de pisici cu melanoză a irisului (figura 23, figura 25 și figura 27) au fost selectate pentru intervenţia chirurgicală dacă midriaza indusă medicamentos a fost uniformă (figura 24), excluzând astfel tumorile irisului în care este prezentă discoria.

Parametrii laserului au variat între 800 mW și 1,2 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 175 J (figura 26). În timpul intervenţiei chirurgicale, după carbonizarea zonei pigmentate a irisului, se pot observa particule fine maronii (figura 28) în umoarea apoasă, care dispar în decurs de cinci zile sub tratament antiinflamator local.

Laserul diodă produce cicatrici iriene, cu o reducere a suprafeţei acestuia și deformarea pupilei (figura 29, figura 30). După operaţie, inflamaţia este minimă.

Sinechia anterioară și PPM
La șase pisici cu sinechie anterioară și persistenţă de membrană pupilară (PPM), după operaţia utilizând laserul diodă, câmpul vizual s-a mărit datorită secţionării bridelor de ţesut dintre pupilă și faţa posterioară a corneei, pupila devenind mobilă. Opacifierea corneei nu dispare, ci doar se reduce ca suprafaţă în timp. Laserul diodă nu este eficient la pacienţii care prezintă sinechiile nepigmentate.

Chisturile uveale
Cinci dintre cei 98 de câini diag­nosticaţi cu chisturi uveale (figura 31) au fost operaţi folosind laserul diodă. Intervenţia chirurgicală nu este dureroasă, iar pupila în mioză este obligatorie intraoperatoriu (figura 32). Parametrii laserului diodă au variat între 300 mW și 800 mW, dezvoltând în ţesut o energie medie de 150 J (figura 33). După eclatarea chisturilor uveale, umoarea apoasă prezintă în suspensie particule fine maronii care dispar în decurs de trei-cinci zile sub tratament local cu colire care conţin antiinflamator.

Tumori de iris
Din toate cazurile incluse în studiu (n = 161), doi câini (figura 34) au prezentat tumori ale irisului. S-a efectuat reducerea tumorii iriene cu ajutorul laserului diodă (figura 35). Parametrii laserului au variat între 2 W și 5 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 1,3 kJ. Laserul diodă este eficient în tumorile pigmentate ale irisului.

Tumori intraoculare
Din toate cazurile incluse în studiu (n = 161), șapte câini (figura 36) și șapte pisici au fost diagnosticate cu tumori intraoculare. Pentru acești pacienţi s-a efectuat enuclearea globului ocular folosind laserul diodă (figura 37). Parametrii laserului au variat între 4 W și 7 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 2,9 kJ. Hemoragia a fost minoră și s-a observat edemul limitat al zonei de blefarorafie. Examenul histopatologic al globului ocular a fost efectuat pentru toţi pacienţii.

Tumori retrobulbare
Pentru toţi pacienţii cu tumori retrobulbare s-au efectuat CT și/sau RMN, iar în studiu au fost incluse cazurile fără osteoliză a orbitei sau invazie a sinusurilor frontale și maxilare. Din toate cazurile (n = 161) incluse în studiu, 14 câini și opt pisici diagnosticate cu tumori retrobulbare au prezentat exoftalmie (figura 38) și strabism. Toţi pacienţii au fost supuși chirurgiei cu laser diodă – enuclearea globului ocular și ablaţia formaţiunii tumorale retrobulbare. Intervenţia chirurgicală s-a efectuat transpalpebral (figura 39) și parametrii laserului diodă au variat între 5 W și 7 W, dezvoltând în ţesut o energie medie de 3,6 kJ. Examenul histopatologic al tumorii a fost efectuat tuturor pacienţilor.

Cheratita pigmentară
Patru pacienţi orbi din cauza cheratitei pigmentare (figura 40) refractare la terapia locală au fost incluși în studiu. Laserul diodă îndepărtează foarte ușor pigmentaţia de pe suprafaţă corneei (figura 41), fără durere și fără disconfort. Pentru îndepărtarea pigmentaţiei s-au utilizat parametrii laserului diodă indicaţi pentru melanoza irisului, între 800 mW și 1,2 W, iar energia dezvoltată în ţesut a avut o medie de 90 J. Pacienţii au văzut imediat după operaţie. La trei săptămâni după intervenţia chirurgicală, neovascularizaţia debutează de la limbul sclerocorneean, invadând corneea. După patru luni de la operaţie, corneea este acoperită de pigmentaţie.

Glaucom
Din toate cazurile incluse în studiu (n = 161), 18 câini (figura 42) și două pisici cu glaucom refractar la terapia locală au fost supuși intervenţiei chirurgicale cu laser diodă (figura 43). Scopul acestei operaţii este de a ciclofotocoagula parţial epiteliul proceselor ciliare pentru a reduce secreţia de umoare apoasă și implicit de a scădea presiunea intraoculară (PIO). Parametrii de lucru ai laserului diodă au variat între 800 mW și 1500 mW (figura 44), dezvoltând în ţesut o energie medie de 120 J. Edemul conjunctivei a fost prezent (figura 45) și a evoluat postoperatoriu uveita.

Chirurgia cu laser diodă este utilizată cu succes în: tumori ale pleoapelor, trichiazis, districhiazis, tumori de conjunctivă, melanoză iriană, chisturi uveale, tumori ale irisului, tumori intraoculare, tumori retrobulbare și glaucom. Evoluţia postoperatorie favorabilă, cu absenţa complicaţiilor, a fost evidenţiată în cazul tumorilor pleoapelor, chisturilor uveale și melanozei irisului. Din cauza evoluţiei cronice a glaucomului refractar la tratament, rata de orbire a fost de 85% la pacienţii cărora li s-a efectuat ciclofotocoagularea transsclerală. Utilizarea laserului diodă pentru enuclearea globului ocular asigură confort chirurgului, pentru că hemoragia este minimă. Utilizarea laserului cu diodă în cazul simblefaronului la pisică a evidenţiat recidiva rapidă însoţită de neovascularizaţie corneeană. Utilizarea experimentală a laserului diodă în cheratita pigmentară a evidenţiat o perioadă scurtă cu cornee transparentă după îndepărtarea pigmentaţiei și recidiva a fost prezentă în toate cazurile operate.

Bibliografie
 Annear MJ, Wilkie DA, Gemensky-Metzler AJ. Semiconductor diode laser transscleral cyclophotocoagulation for the treatment of glaucoma in horses: a retrospective study of 42 eyes. Vet Ophthalmol. 2010 May;13(3):204-9. 
Andreani V, Guandalini A, D’Anna N, Giudice C, Corvi R, Di Girolamo N, Sapienza JS. The combined use of surgical debulking and diode laser photocoagulation for limbal melanoma treatment: a retrospective study of 21 dogs. Vet Ophthalmol. 2017 Mar;20(2):147-154.
Bădicu A, Ionașcu I, Birţoiu A. (2015). Diode endoscopic cyclophotocoagulation in veterinary ophthalmology. Scientific Works. Series C. Veterinary Medicine. Vol. LXI (1) ISSN 2065-1295; ISSN 2067-3663 (Online); ISSN-L 2065-1295, pages 88-91.
Cook C, Davidson M, Brinkmann M, Priehs D, Abrams K, Nasisse M. Diode laser transscleral cyclophotocoagulation for the treatment of glaucoma in dogs: results of six- and twelve-month follow-up. Veterinary Comparative Ophthalmology. 1997;7(3):148-154.
Cook CS, Wilkie DA. Treatment of presumed iris melanoma in dogs by diode laser photocoagulation: 23 cases. Vet Ophthalmol. 1999;2(4):217-225.
Gelatt K, Brooks D, Källberg M. The canine glaucomas. Veterinary Ophthalmology, Fourth Edition, Ames, Blackwell Publishing, 2007, page 753. 
Hardman C, Stanley RG. Diode laser transscleral cyclophotocoagulation for the treatment of primary glaucoma in 18 dogs: a retrospective study. Vet Ophthalmol. 2001 Sep;4(3):209-15. 
Harrington JT, McMullen RJ Jr, Cullen JM, Campbell NB, Gilger BC. Diode laser endoscopic cyclophotocoagulation in the normal equine eye. Vet Ophthalmol. 2013 Mar;16(2):97-110. 
Lin SC, Chen MJ, Lin MS, Howes E, Stamper RL. Vascular effects on ciliary tissue from endoscopic versus trans-scleral cyclophotocoagulation. Br J Ophthalmol. 2006 Apr;90(4):496-500.
Lin SC. Endoscopic and transscleral cyclophotocoagulation for the treatment of refractory glaucoma. J Glaucoma. 2008 Apr-May;17(3):238-47. 
Lutz E, Sapienza J. Combined diode endoscopic cyclophotocoagulation and Ex-press shunt gonioimplantation in four cases of canine glaucoma. Veterinary Ophthalmology, Blackwell Publishing, USA, 2009, 12:396. 
Lutz E, Sapienza J. Diode endoscopic cyclophotocoagulation in pseudophakic and aphakic dogs with secondary glaucoma. Proceedings 40th Annual Meeting of the American College of Veterinary Ophthalmologists, Chicago, 2009.
Pizzirani S, Davidson MG, Gilger BC. Transpupillary diode laser retinopexy in dogs: ophthalmoscopic, fluorescein angiographic and histopathologic study. Vet Ophthalmol. 2003 Sep;6(3):227-35.
Sapienza JS, van der Woerdt A. Combined transscleral diode laser cyclophotocoagulation and Ahmed gonioimplantation in dogs with primary glaucoma: 51 cases (1996-2004). Vet Ophthalmol. 2005 Mar-Apr;8(2):121-7.
Spiess B. The use of lasers in veterinary ophthalmology: recommendations based on literature. Photon Lasers Med. 2012 May;1:95-102. 
Sullivan TC, Nasisse MP, Davidson MG, Glover TL. Photocoagulation of limbal melanoma in dogs and cats: 15 cases (1989-1993). J Am Vet Med Assoc. 1996 Mar 15;208(6):891-4. 
Wilkie DA. Equine glaucoma: state of the art. Equine Vet J Suppl. 2010 Mar;(37):62-8.

 

 

Articole Similare

Sep

05

Managementul nefrolitiazei singulare la feline

Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.

Aug

31

Importanţa investigaţiilor paraclinice în diagnosticul diferenţial al hepatopatiilor la câine și pisică – studiu pe o serie de patru cazuri

Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.

Aug

28

Evaluarea statusului metabolic și nutriţional al prepeliţelor în corelaţie cu sistemul de creștere

Studiul a avut ca obiectiv evaluarea statusului metabolic și nutrițional al unui efectiv de prepelițe, utilizând profiluri biochimice ca indicatori ai stării de sănătate și ai condițiilor de creștere. În contextul suspiciunii unor afecțiuni, au fost aplicate măsuri de diagnostic, incluzând izolarea păsărilor și recoltarea probelor biologice. Lotul a fost constituit din 10 prepelițe, dintre care șapte cu semne clinice și trei fără manifestări evidente (lot-martor). Probele de sânge au fost recoltate prin tehnici adaptate speciilor mici, iar analizele biochimice au fost efectuate cu analizorul VetScan VS2. Parametrii evaluați au inclus markeri ai funcției hepatice, renale și ai statusului metabolic general. Rezultatele au evidențiat, în cazurile clinice, creșteri ale enzimelor hepatice, hiperuricemie și modificări ale proteinelor serice, sugerând afectări hepato-renale de intensitate variabilă, asociate frecvent cu inflamație și dezechilibre metabolice. În lotul-martor, deși fără semne clinice, au fost identificate modificări biochimice discrete, indicând posibile afecțiuni subclinice. În concluzie, profilul biochimic reprezintă un instrument util pentru detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice și pentru optimizarea managementului nutrițional și tehnologic al prepelițelor.

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre