EFECTUL UTILIZĂRII VIERILOR HIBRIZI ÎN SPORIREA CAPACITĂŢII DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE A TINERETULUI SUIN

Ilie ROTARU, Ivan CERNEV
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Abstract. The present study has been aimed to evaluate the growth and development performances of young
swines obtained by crossing Large White x Landrace sows with pure bred boars (Pietrain and Duroc), as well as
with two-breed hybrid boars (Pietrain x Duroc) and three-breed boars (Large White x Landrace x Pietrain). A total
of 150 young hybrids (75 gilts and 75 piglets) from 30 sows were included in the study. It was established that
the progeny obtained by combining the Large White x Landrace (female parent) with Duroc and Pietrain x Duroc
(male parents) achieved more relevant results as regards body mass accumulation and growth rate that is explained
by the effect of the combining ability of maternal and paternal genotypes and by the degree of manifestation of
heterosis phenomenon. In all growing periods male swines achieved higher body weights compared to the gilts.
Weight differences become more evident beginning with the age of 120 days.
Cuvinte-cheie: Young swines; Hybrid; Body weight; Genotype; Breed.

Rezumat. În prezentul studiu au fost evaluate performanţele de creştere şi dezvoltare a tineretului suin obţinut
prin încrucişarea scroafelor Marele alb x Landrace cu vieri de rasă pură (Pietrain şi Duroc), precum şi cu vieri
hibrizi birasiali (Pietrain x Duroc) şi trirasiali (Marele alb x Landrace x Pietrain). În total în studiu au fost incluse
150 de capete de tineret hibrid (75 de scrofiţe şi 75 de vieruşi) de la 30 de scroafe. S-a constatat că rezultate mai
relevante, privind acumularea de masă corporală şi manifestarea vitezei de creştere, a realizat descendenţa obţinută
prin combinarea formei materne Marele alb x Landrace şi a formelor paterne Duroc şi Pietrain x Duroc, fapt ce
se explică prin influenţa capacităţii de combinare a genotipurilor materne şi paterne şi gradului de manifestare a
fenomenului heterozis. În toate perioadele de creştere masculii au realizat greutăţi corporale mai ridicate decat
scrofiţele. Diferenţele de greutate devin mai evidente începând cu varsta de 120 de zile.
Key words: Tineret suin; Hybrid; Masă corporală; Genotip; Rasă.

INTRODUCERE

Creşterea productivității suinelor se efectuează prin implementarea în unitățile de producție a noilor
realizări ale științei și practicii în producerea hibrizilor comerciali. Procesul de hibridare prevede utilizarea
eficientă a potențialului genetic și ereditar, dar și a capacităților deosebite ale animalelor de asimilare
a hrănii, astfel obţinându-se carcase cu un conţinut ridicat de ţesut muscular şi carne de calitate cu cheltuieli
reduse. Fermelor de prăsilă le revin sarcini strict determinate în crearea materialului de selecţie
destinat obţinerii hibrizilor competitivi pentru producerea cărnii solicitate de consumator (Bereş, L.,
Petcu, I. 1994). Evident că în rezultatul acestor acțiuni are loc şi schimbarea eredităţii, determinată de
capacitatea de combinare a materialului genetic și de nivelul de selecționare a indivizilor implicați în
schemele de hibridare a porcinelor (Dinu, I., Bacilă, V. et al. 2002). Această schimbare poate da rezultate
pozitive, dar şi negative, de aceea un element esențial al hibridării devine cunoașterea capacităţii
de combinare a liniilor şi raselor de suine în scopul producerii hibrizilor cu capacităţi de formare a
producţiei solicitate. Astfel se asigură manifestarea fenomenului heterozis, care contribuie la mărirea
producției de carne în baza efectelor selecţiei și încrucişării (Rotaru, I., Ceban, V., Eremia, N. 2015).

MATERIALE ŞI METODE

Cercetările s-au efectuat la Catedra de Zootehnie a Univerităţii Agrare de Stat din Moldova şi în
unitatea de producţie pentru creşterea şi îngrăşarea porcinelor SC „Agroseminvest” SRL din satul
Burlăceni, raionul Cahul.
Pentru realizarea obiectivelor propuse, ca obiect al investigaţiilor s-au utilizat femelele Marele alb x
Landrace (forma maternă) şi vieri de rasă pură şi hibrizi formaţi din două sau trei rase (forma paternă)
(tab.1).
(129-134)

 

Pentru determinarea gradului de influenţă a vierilor hibrizi asupra creşterii şi dezvoltării descendenţilor
s-au format 5 loturi experimentale, conform principiului metodei de analogi, constituite din 6 scroafe
şi 30 de capete de tineret suin (15 scrofiţe şi 15 vieruşi) fiecare. În total, în experiment s-au aflat 30 de
scroafe Marele alb x Landrace şi 150 de capete de tineret hibrid obţinut prin utilizarea scroafelor Marele
alb x Landrace, a vierilor de rasă pură Pietrain şi Duroc, precum şi a vierilor hibrizi birasiali Pietrain x
Duroc şi trirasiali Marele alb x Landrace x Pietrain.
Experienţele au urmărit viteza de creştere şi gradul de dezvoltare la tineretul suin selectat. Masa
corporală a animalelor a fost determinată lunar, cu ajutorul cântarului electronic. Ulterior, prin calcularea
sporului mediu zilnic a fost apreciată viteza de creştere. Datele obţinute au fost folosite pentru
aprecierea dezvoltării tineretului suin pe întreaga perioadă de evidenţă. Rezultatele experimentale au
fost prelucrate statistic cu programele Office Microsoft Excel.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Procesul de hibridare necesită un complex de măsuri tehnologice care să asigure obţinerea, utilizarea
şi perfecţionarea noilor genotipuri, testarea şi identificarea celor mai productive combinaţii de rase şi linii
pentru implementarea lor în producţie (Rotaru, I. 2013). Producerea cărnii de calitate se realizează prin
tehnologii moderne de creştere intensivă şi în baza utilizării hibrizilor de porcine cu energie de creştere
înaltă, fapt ce contribuie la micşorarea perioadei de îngrăşare şi a consumului de furaje. În tabelul 2 sunt
prezentate rezultatele creşterii masei corporale în dinamică la scrofiţele hibride (Кабанов, В.1998).

Analizând comparativ dinamica masei corporale la diferite variante de hibrizi, putem constata
diferenţe între genotipurile de animale, fapt ce se explică prin influenţa capacitaţii de combinare a
raselor participante la obţinerea scrofiţelor hibride. Valori mai înalte au fost obţinute în loturile IV şi
V în perioadele de creştere 60-90 de zile şi 90-180 de zile, urmate de cele înregistrate la scrofiţele din
lotul II experimental. La vârsta de 90 de zile, diferenţele dintre loturile IV şi I s-au egalat cu 4,45 kg,
V şi I - 2,03 kg (B>0,999). În perioada de creştere 120-180 de zile diferenţele se măresc. Astfel, la
vârsta de 120 de zile (tab. 3), ele au constituit 12,07 kg între loturile IV şi I şi 6,08 kg între loturile V şi
I (B>0,999). La 150 de zile, între loturile IV și I s-au înregistrat diferenţe de 5,57 kg, iar între V și I nu
s-au înregistrat diferențe autentice, pe când la 180 de zile diferențele au fost de 10,15 kg şi, respectiv, de
1,24 kg. Aprecierea comparativă a rezultatelor relevă că în loturile unde în schemele de hibridare a fost
folosită rasa Pietrain, animalele s-au caracterizat printr-o creştere mai moderată comparativ cu loturile
unde hibrizii s-au format cu participarea rasei Duroc.

Producerea hibrizilor de tip intensiv în unităţile specializate este mai eficientă dacă forma maternă
este constituită din scroafe birasiale Marele alb x Landrace sau Yorkshire x Landrace, iar forma paternă
– din vieri de rasă pură de carne sau hibrizi pentru care sunt caracteristice capacităţi înalte de îngrăşare
şi producerea carcaselor şi a cărnii cu calităţi organoleptice superioare (Rotaru, I., Harea, V., Secrieru,S.,2014).
În tabelul 3 se prezintă rezultatele experimentale privind influenţa genotipului asupra creşterii şi
dezvoltării scrofiţelor hibride în perioada de la 120 -180 de zile.

 

 

Datele prezentate în tabelul 3, demonstrează că între loturile IV şi III există diferenţe semnificative
ce constituie 12,83 kg la 120 de zile, 12,95 kg la 150 de zile şi 15,93 kg la 180 de zile. Se atestă şi
rezultate care confirmă influenţa genotipului asupra energiei de creştere a tineretului hibrid din diferite
loturi experimentale. Astfel, hibrizii din lotul IV, obţinuţi prin combinarea formei materne Marele alb x
Landrace şi a formei paterne Duroc, au avut o creştere mai intensivă, atingând la vârsta de 180 de zile
greutatea de 113,38 kg. Rezultate bune au demonstrat şi hibrizii din lotul V experimental de suine, care
la vârsta de 180 de zile au atins greutatea de peste 100 kg.
Rezultatele privind intensitatea de creştere a castraților în funcţie de vârstă şi genotipul animalelor
sunt prezentate în tabelul 4.

Datele expuse în tabelul 4, relevă că în perioada de la 60 până la 90 de zile se observă o creştere
diferenţiată a tineretului suin în funcţie de genotip. Rezultate mai relevante au demonstrat castraţii din
lotul IV, care au atins greutatea de 21,84 kg la vârsta de 60 de zile, diferenţa constituind 3,38 kg. Între
loturile II, III şi V nu s-au constatat mari diferenţe, iar rezultatele sunt destul de bune, fapt ce confirmă
o bună dezvoltare corporală în toate loturile experimentale. În perioada de creştere de la 60 până la 90
zile hibrizii din lotul IV și V au acumulat în greutate cu 4,26 kg și 2,86 kg mai mult comparativ cu cei
din lotul I. Diferențe semnificative între loturile II,III și I nu s-au semnalat.
Se constată că, în toate perioadele de creştere, castrații au realizat greutăţi corporale mai ridicate
comparativ cu scrofiţele. Aceste diferenţe devin mai evidente, începând cu vârsta de 120 de zile, fapt
materializat de datele prezentate în tabelul 5, care confirmă că animalele din loturile IV şi V cântăreau cu
11,48 kg şi, cu 11,13 kg mai mult comparativ cu cele din lotul I. La 150 de zile, diferenţele faţă de lotul
I constituiau 11,43 şi, 5,58 kg, iar la 180 de zile – 15,57 şi, respectiv, 8,08 kg.

Datele prezentate în tabelul 6 relevă că viteza de creștere a tineretului hibrid variază în funcție de
genotipul suinelor și de perioada de creștere. Hibrizii din lotul IV au realizat un spor mediu zilnic mai
mare în intervalul de creștere de la 30 la 60 de zile, cu o diferenţă de 103 g faţă de lotul I (B> 0, 999),
iar în perioada 60-180 de zile diferența a constituit 109 g (B> 0,999). Hibrizii din lotul V au manifestat o
viteză de creștere mai mare în perioada 60-90 de zile, iar diferența privind sporul mediu zilnic s-a egalat
cu 82 g (B> 0,99).
Așadar, sporuri medii zilnice mai mari de 700 g la rând cu hibrizii din loturile IV și V a realizat și
tineretul suin din lotul I experimental în perioada de referință 60-180 de zile.

 

CONCLUZII

În toate perioadele de vârstă hibrizii de suine din loturile experimentale au manifestat o creştere intensivă,
dar se atestă diferenţe între genotipuri privind acumularea masei corporale şi manifestarea vitezei de creştere
a tineretului suin, fapt explicat prin influenţa capacităţii de combinare a genotipurilor materne şi paterne.
Rezultate mai bune s-au obţinut în loturile IV şi V, unde hibrizii s-au format prin utilizarea rasei
Duroc. În aceste loturi valoarea masei corporale a scrofiţelor a fost mai mare comparativ cu loturile I şi
II de suine. În perioada de referinţă 60-90 de zile, diferenţele dintre aceste loturi au constituit, respectiv,
4,5 kg şi 2,03 kg ( B ≥ 0,999), la 120 de zile – 12,07 kg şi 6,08 kg, iar la 180 de zile – 10,15 kg şi 24 kg.
În procesul de creştere, masculii au realizat acumulări de masă corporală mai ridicate comparativ
cu scrofiţele şi astfel perioada de creştere a fost mai scurtă, fapt ce influenţează consumul specific şi
cantitatea totală de furaje.
Viteza de creştere în diferite perioade de referinţă a fost mai mare la hibrizii de suine din loturile IV
şi V, unde diferenţa privind sporul mediu zilnic în perioada 30-60 de zile a constituit 103 g (B ≥999), iar
în perioada 60-180 de zile – 109 g. Hibrizii din lotul V au manifestat o viteză de creştere mai mare în
perioada 60-90 de zile, iar diferenţa s-a egalat cu 82 g ( B≥0,99).

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. BEREŞ, L., PETCU, I. (1994). Hibridarea, metodă de ameliorare a suinelor. Bucureşti: Edit. Cereş, 62 p.
2. DINU, I., BACILĂ, V. et al. (2002). Suinicultură: tratat de creştere a suinelor. Bucureşti: Edit. Coral Sanivet.
943 p. ISBN 973-8237-14-9.
3. ROTARU, I., HAREA, V., SECRIERU, S. (2014). Recomandări privind sporirea producţiei de carne prin
utilizarea raţională a metodelor de hibridare în suinicultură. Chişinău. 46 p.
4. ROTARU, I., CEBAN, V., EREMIA, N. (2015). Sistemul de creştere şi hibridare a suinelor în Republica
Moldova: recomandări. Chişinău. 32 p.
5. ROTARU, I. (2013). Creşterea şi producţia de carne la suine. Chişinău: Print-Caro. 245 p.
6. КАБАНОВ, В. (1998).Теория скорости роста свиней и использование его в селекции. Москва:
МГАВМСБ. 380 с.

INFORMAȚII DESPRE AUTORI
ROTARU Ilie* doctor habilitat, profesor universitar, Catedra Zootehnie, Universitatea Agrară de Stat din Moldova
CERNEV Ivan doctorand, Universitatea Agrară de Stat din Moldova *Corresponding author: i.rotaru@uasm.md

Received: 01 October 2019
Accepted: 4 November 2019