Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Apr 2025
Sănătatea animalelor de fermă – o provocare permanentă pentru medicii veterinari
În peisajul complex al practicii medicale veterinare, un segment distinct le revine îngrijirii și monitorizării sănătății animalelor de fermă, esențiale pentru economia agricolă. Aceste specii, care includ rumegătoare mari, rumegătoare mici, suine, iepuri, pești și păsări, reprezintă un domeniu în care medicina veterinară trebuie să se adapteze constant pentru a asigura performanțe productive optime.
În prezent, creștereași exploatarea animalelor de fermăsunt ghidate de noi paradigme, axate pe optimizarea caracteristicilor geneticeșiîmbunătățirea capacităților productive. În acest context, sănătateași bunăstarea efectivelor sunt elemente fundamentale, iar așteptările fermierilor au evoluat considerabil, generând noi cerințe pentru profesia veterinară.
În cazul fermelor cu efective mari, monitorizarea sănătății este adesea complicatăde dificultatea identificării precoce a modificărilor clinice sau comportamentale. De cele mai multe ori, semnele inițiale ale unor afecțiuni sunt reprezentate de scăderea indicilor de producție, diminuarea sporului ponderal sau reducerea performanțelor reproductive. Aceste semnale determinănecesitatea intervenției rapide a medicului veterinar, care utilizeazăexamene clinice, analize de laboratorși screeninguri metabolice pentru a diagnosticași preveni eventualele dezechilibre.
Un aspect esențial în medicina veterinară a animalelor de fermă îl constituie patologiile specifice creșterii intensive, precum tehnopatiile cauzate de condiții necorespunzătoare de întreținere, bolile de efectiv generate de stresul operațiunilor zootehnice sau dismetaboliile provocate de deficiențe nutriționale. Aceste afecțiuni impun un management veterinar proactiv, bazat pe prevenție și control riguros.
Uniformitatea genetică a raselor exploatate în sistemele intensive facilitează evaluarea comparativă a stării de sănătate prin indicatori metabolici standardizați. Cu toate acestea, în cazul patologiilor de grup, aplicarea unui tratament individualizat este adesea dificilă, iar medicii veterinari recurg la strategii terapeutice colective sau, în cazurile în care prognosticul economic este nefavorabil, la măsuri de condiționare și abatorizare.
În concluzie, asigurarea sănătății animalelor de fermăreprezintăo provocare continuă, care impune adaptare, inovațieși o colaborare strânsăîntre medici veterinariși fermieri. Numai printr-o abordare complexă, ceîmbinămedicina preventivăcu tehnologiile moderne de diagnosticși tratament, se pot asigura sustenabilitateași eficiența producției zootehnice.
Mar
21
Sindromul respirator ovin reprezintă o afecţiune patologică multifactorială, constituind una dintre principalele provocări de sănătate în sistemele de creștere a ovinelor la nivel global, din cauza mortalităţii ridicate, în special la tineret, a confiscărilor în abatoare și a managementului terapeutic costisitor. Această afecţiune reprezintă o entitate patologică foarte complexă, determinată de interacţiunea dintre factorii de gazdă și factorii de mediu în care se află indivizii. Studiul de faţă examinează impactul factorilor de mediu asupra apariţiei sindromului respirator al mieilor. S-au identificat corelaţii semnificative din punct de vedere statistic între incidenţa afecţiunilor respiratorii și schimbările climatice, precum precipitaţiile, umiditatea, viteza și direcţia vânturilor. De asemenea, tipologia adăpostului s-a dovedit a fi un factor determinant în gestionarea riscului. Analiza a relevat că vârsta este un predictor semnificativ al sindromului respirator, cu o incidenţă crescută după trei săptămâni de viaţă. Această identificare a unei perioade critice, de la naștere la 21 zile de viaţă, justifică focalizarea intervenţiilor profilactice în această fereastră etologică. Concluziile delineează implicaţii directe pentru optimizarea managementului de creștere.
Mar
17
Erysipelothrix rhusiopathiae este un microorganism ubicuitar, zoonotic, care poate provoca infecţii locale sau sistemice vertebratelor terestre și marine. Este un microorganism Gram-pozitiv/labil, pleomorf, cu capacitatea de a supravieţui în afara organismului animal și în produsele de origine animală, susceptibil natural la betalactamine, rezistent la alte clase de antibiotice, dar apt să achiziţioneze determinanţi genetici de rezistenţă faţă de antimicrobiene, inclusiv faţă de penicilină. Studiul genomului a permis identificarea genelor asociate cu virulenţa și a celor care codifică rezistenţa la antimicrobiene, precum și a insulelor genomice care contribuie la plasticitatea E. rhusiopathiae.
Mar
12
Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate. Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.
Mar
02
Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.
Inscriete la noutatile noastre