Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Apr 2025
Sănătatea animalelor de fermă – o provocare permanentă pentru medicii veterinari
În peisajul complex al practicii medicale veterinare, un segment distinct le revine îngrijirii și monitorizării sănătății animalelor de fermă, esențiale pentru economia agricolă. Aceste specii, care includ rumegătoare mari, rumegătoare mici, suine, iepuri, pești și păsări, reprezintă un domeniu în care medicina veterinară trebuie să se adapteze constant pentru a asigura performanțe productive optime.
În prezent, creștereași exploatarea animalelor de fermăsunt ghidate de noi paradigme, axate pe optimizarea caracteristicilor geneticeșiîmbunătățirea capacităților productive. În acest context, sănătateași bunăstarea efectivelor sunt elemente fundamentale, iar așteptările fermierilor au evoluat considerabil, generând noi cerințe pentru profesia veterinară.
În cazul fermelor cu efective mari, monitorizarea sănătății este adesea complicatăde dificultatea identificării precoce a modificărilor clinice sau comportamentale. De cele mai multe ori, semnele inițiale ale unor afecțiuni sunt reprezentate de scăderea indicilor de producție, diminuarea sporului ponderal sau reducerea performanțelor reproductive. Aceste semnale determinănecesitatea intervenției rapide a medicului veterinar, care utilizeazăexamene clinice, analize de laboratorși screeninguri metabolice pentru a diagnosticași preveni eventualele dezechilibre.
Un aspect esențial în medicina veterinară a animalelor de fermă îl constituie patologiile specifice creșterii intensive, precum tehnopatiile cauzate de condiții necorespunzătoare de întreținere, bolile de efectiv generate de stresul operațiunilor zootehnice sau dismetaboliile provocate de deficiențe nutriționale. Aceste afecțiuni impun un management veterinar proactiv, bazat pe prevenție și control riguros.
Uniformitatea genetică a raselor exploatate în sistemele intensive facilitează evaluarea comparativă a stării de sănătate prin indicatori metabolici standardizați. Cu toate acestea, în cazul patologiilor de grup, aplicarea unui tratament individualizat este adesea dificilă, iar medicii veterinari recurg la strategii terapeutice colective sau, în cazurile în care prognosticul economic este nefavorabil, la măsuri de condiționare și abatorizare.
În concluzie, asigurarea sănătății animalelor de fermăreprezintăo provocare continuă, care impune adaptare, inovațieși o colaborare strânsăîntre medici veterinariși fermieri. Numai printr-o abordare complexă, ceîmbinămedicina preventivăcu tehnologiile moderne de diagnosticși tratament, se pot asigura sustenabilitateași eficiența producției zootehnice.
Jun
08
Producția de lapte la vacile Holstein este controlată de un ansamblu endocrin complex care coordonează dezvoltarea glandei mamare, inițierea secreției, menținerea lactației și ejecția laptelui. Pe axa reproducție-lactație se disting mamogeneza (gestație târzie), lactogeneza (peripartum, în două faze – diferențierea secretorie și activarea secretorie), galactopoieza (menținerea producției, dominată de axa somatotropină‑IGF‑1) și ejecția laptelui (reflex oxitocino-dependent, inhibat de stres). Reglajul este completat de mecanisme autocrine locale (FIL și presiunea intraluminală), care reduc secreția când golirea este incompletă și contribuie la involuția controlată la „dry‑off”. În post-partum, balanța energetică negativă și clearance-ul hepatic crescut al steroizilor influențează profilurile E2 și P4, întârziind reluarea ciclicității ovariene și putând afecta fertilitatea.
Jun
01
Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
May
18
Acest studiu investighează utilitatea etogramelor în cuantificarea stereotipiilor orale la vițeii crescuți în sistem intensiv, evidențiind relevanța acestora ca indicatori ai bunăstării. Designul experimental a presupus monitorizarea vițeilor pe parcursul a două săptămâni consecutive, în vederea evaluării frecvenței și duratei stereotipiilor orale la tineretul taurin. Rezultatele au evidențiat predominanța stereotipiei orale exprimate prin supt fictiv, fiind manifestarea repetitivă cea mai frecventă și intensă, asociată înțărcării precoce, frustrării alimentare și stresului de mediu. Masticația în gol și linsul obiectelor din adăpost au sugerat nevoi exploratorii nesatisfăcute, în timp ce autolinsul și cross-sucklingul au avut o frecvență relativ redusă, indicând un rol compensator social. Manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la același individ indică activarea mecanismelor de coping la stresul cronic, considerate strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. În acest context, etogramele s-au dovedit instrumente utile și eficiente pentru cuantificarea obiectivă a stereotipiilor și pentru identificarea factorilor de risc, oferind suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și îmbunătățirea bunăstării tineretului taurin.
Inscriete la noutatile noastre