Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Apr 2025
Sănătatea animalelor de fermă – o provocare permanentă pentru medicii veterinari
În peisajul complex al practicii medicale veterinare, un segment distinct le revine îngrijirii și monitorizării sănătății animalelor de fermă, esențiale pentru economia agricolă. Aceste specii, care includ rumegătoare mari, rumegătoare mici, suine, iepuri, pești și păsări, reprezintă un domeniu în care medicina veterinară trebuie să se adapteze constant pentru a asigura performanțe productive optime.
În prezent, creștereași exploatarea animalelor de fermăsunt ghidate de noi paradigme, axate pe optimizarea caracteristicilor geneticeșiîmbunătățirea capacităților productive. În acest context, sănătateași bunăstarea efectivelor sunt elemente fundamentale, iar așteptările fermierilor au evoluat considerabil, generând noi cerințe pentru profesia veterinară.
În cazul fermelor cu efective mari, monitorizarea sănătății este adesea complicatăde dificultatea identificării precoce a modificărilor clinice sau comportamentale. De cele mai multe ori, semnele inițiale ale unor afecțiuni sunt reprezentate de scăderea indicilor de producție, diminuarea sporului ponderal sau reducerea performanțelor reproductive. Aceste semnale determinănecesitatea intervenției rapide a medicului veterinar, care utilizeazăexamene clinice, analize de laboratorși screeninguri metabolice pentru a diagnosticași preveni eventualele dezechilibre.
Un aspect esențial în medicina veterinară a animalelor de fermă îl constituie patologiile specifice creșterii intensive, precum tehnopatiile cauzate de condiții necorespunzătoare de întreținere, bolile de efectiv generate de stresul operațiunilor zootehnice sau dismetaboliile provocate de deficiențe nutriționale. Aceste afecțiuni impun un management veterinar proactiv, bazat pe prevenție și control riguros.
Uniformitatea genetică a raselor exploatate în sistemele intensive facilitează evaluarea comparativă a stării de sănătate prin indicatori metabolici standardizați. Cu toate acestea, în cazul patologiilor de grup, aplicarea unui tratament individualizat este adesea dificilă, iar medicii veterinari recurg la strategii terapeutice colective sau, în cazurile în care prognosticul economic este nefavorabil, la măsuri de condiționare și abatorizare.
În concluzie, asigurarea sănătății animalelor de fermăreprezintăo provocare continuă, care impune adaptare, inovațieși o colaborare strânsăîntre medici veterinariși fermieri. Numai printr-o abordare complexă, ceîmbinămedicina preventivăcu tehnologiile moderne de diagnosticși tratament, se pot asigura sustenabilitateași eficiența producției zootehnice.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
Jul
13
c Evaluarea a fost făcută pe probe de sânge din loturi de pui broiler ROSS 308, vaccinați contra pseudopestei aviare, bursitei, bronșitei aviare și rinotraheitei infecțioase aviare, pe probe recoltate la vârste prestabilite. Au fost determinate titrurile anticorpilor postvaccinali specifici acestor boli. Loturile imunizate cu vaccinuri vii și inactivate împotriva pseudopestei aviare, bursitei infecțioase, bronșitei infecțioase și rinotraheitei aviare au prezentat la vârsta de 36 de zile valori protective. Aceste rezultate confirmă efectul benefic al imunizării obligatorii și de necesitate a puilor de carne în controlul bolilor infecțioase la această categorie zootehnică.
Jun
29
Indigestia prin supraîncărcare la oaie reprezintă o tulburare digestivă acută a rumenului, produsă prin ingestia excesivă de furaje, în special concentrate bogate în carbohidrați ușor fermentescibili, precum amidonul și zaharurile. Această afecțiune determină perturbarea echilibrului microbiologic al rumenului și modificarea profundă a proceselor normale de fermentație. În condiții fiziologice, rumenul funcționează ca un adevărat fermentator biologic, în care microorganismele descompun fibra vegetală și produc substanțe nutritive esențiale pentru organism. Atunci când animalele consumă cantități excesive de concentrate, procesele fermentative devin accelerate și necontrolate, ceea ce favorizează acumularea unor cantități mari de acid lactic și scăderea drastică a pH-ului ruminal. În aceste condiții, flora microbiană normală este sever afectată, iar tulburarea locală se transformă rapid într-o afecțiune sistemică ce se caracterizează prin toxemie, deshidratare și dezechilibre metabolice grave, care pot evolua către forme severe sau letale.
Jun
08
Producția de lapte la vacile Holstein este controlată de un ansamblu endocrin complex care coordonează dezvoltarea glandei mamare, inițierea secreției, menținerea lactației și ejecția laptelui. Pe axa reproducție-lactație se disting mamogeneza (gestație târzie), lactogeneza (peripartum, în două faze – diferențierea secretorie și activarea secretorie), galactopoieza (menținerea producției, dominată de axa somatotropină‑IGF‑1) și ejecția laptelui (reflex oxitocino-dependent, inhibat de stres). Reglajul este completat de mecanisme autocrine locale (FIL și presiunea intraluminală), care reduc secreția când golirea este incompletă și contribuie la involuția controlată la „dry‑off”. În post-partum, balanța energetică negativă și clearance-ul hepatic crescut al steroizilor influențează profilurile E2 și P4, întârziind reluarea ciclicității ovariene și putând afecta fertilitatea.
Inscriete la noutatile noastre