Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Nov 2020
Generalităţi privind strănutul invers (reverse sneezing) la câine
General aspects of reverse sneezing in dog
Cristian Dana, Mario Codreanu
First published: 28 iunie 2018
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.31.2.2018.1850
Abstract
In recent years, the number of dogs with brachiocephalic conformation has increased considerably, especially in the French Bulldog, Bulldog and Pug breeds (Mops). Being appreciated by people because of their appearance, the concern of veterinary medicine increases as these breeds are prone to numerous diseases of all physiological organs and systems, especially respiratory problems.
Keywords
reverse sneezing, dog
Rezumat
În ultimii ani, numărul de câini cu conformaţie brahicefalică a crescut considerabil, în special în cazul raselor French Bulldog, Bulldog şi Pug (Mops). Fiind îndrăgite de oameni datorită aspectului, îngrijorarea medicilor veterinari creşte, întrucât aceste rase sunt predispuse la numeroase afecţiuni ale tuturor aparatelor şi sistemelor fiziologice, în special probleme ale aparatului respirator.
Cuvinte cheie
câine strănutul invers
„Brahicefalic” este termenul care face referinţă la o cavitate craniană de formă scurtă, lată, care conduce la un aspect de faţă turtită. În ceea ce priveşte aparatul respirator, acesta prezintă defecte ale căilor respiratorii superioare ce cauzează dificultăţi ale respiraţiei, adesea asociate cu supraîncălzirea, apnee în somn şi regurgitare − sindromul respirator obstructiv al brahicefalicilor. Modificările scheletale cauzează anormalităţi ale ţesutului moale aferent: narinele stenotice şi elongaţia palatului moale, cu îngroşarea acestuia, sunt principalele cauze ale afecţiunilor respiratorii. Alte modificări includ: eversia saculilor laringieni, care determină colapsul laringian de gradul I, II sau III şi tonsile mărite în volum, trahee hipoplastică.
În ceea ce priveşte sindromul de „reverse sneezing” (strănut inversat), aspectul implicat este palatul moale elongat cu vălul palatin, extinzându-se posterior de vârful epiglotei şi criptele tonsilare. Reducţia diametrului căilor respiratorii superioare determină presiune negativă crescută a arborelui respirator pentru a compensa. În acest mod este posibilă elongaţia mai accentuată a palatului moale, cu patologie în reverse sneezing.
Sneezing (strănutul) reprezintă expirarea forţată (efort expirator) a aerului prin căile nazale, cauzată în mod obişnuit de stimularea/iritarea mucoasei nazale. Reverse sneezing (strănut inversat) este un spasm/atac spontan prin care se realizează inspirarea forţată (efort inspirator), cu emiterea unui sunet pronunţat, cu scopul de a elimina eventualele corpuri străine sau secreţii patologice acumulate posterior în cornetele nazale; este un act reflex normal, repetitiv, cu rol de protecţie. Vomituriţia (reflexul de vomă) se datorează contracţiilor muşchilor faringieni şi se realizează pentru a elimina acumulări lichidiene din laringe, faringe, trahee sau esofag. Deseori, vomituriţia este greşit interpretată ca fiind vomă, însă este un reflex fiziologic nazofaringeal.
Cea mai comună cauză este reprezentată de iritaţia palatului moale şi a faringelui, iniţiindu-se un spasm. În timpul spasmului, gâtul animalului este în extensie şi cavitatea toracică se extinde consecutiv inhalării forţate. Dificultatea constă în îngustarea traheii, astfel îngreunând pătrunderea cantităţii de aer necesare în pulmoni. Orice agent iritant faringian poate induce spasmul respectiv şi declanşarea strănutului. Alte cauze sunt reprezentate de entuziasm, deglutiţie alimentară/hidrică, intoleranţa la efort, constricţia gâtului dată de zgardă, polen (alergeni), corpuri străine, parfumuri, agenţi virali, agenţi chimici. Poate afecta orice rasă de câine, dar are prevalenţa mai mare la cei cu conformaţie brahicefalică a craniului.
Zgomotele respiratorii patologice produse sunt asemănătoare celor din colapsul traheal, aspect important în diagnosticul diferenţial. Episoadele de reverse sneezing durează, de obicei, de la câteva secunde la câteva minute. După sfârşitul episodului, animalul revine la respiraţia normală. În mod obişnuit, nu necesită tratament. Stăpânul poate interveni prin masajul gâtului sau blocarea narinelor animalului cu degetele. Dacă episoadele se manifestă cronic şi produc extenuarea animalului, diminuând semnificativ calitatea vieţii, este recomandat ca stăpânul să se prezinte cu animalul la medicul veterinar.
Pentru diagnostic şi pentru a exclude colapsul laringian, traheea hipoplastică sau alte entităţi patologice grave, se va investiga imagistic cauza: radiografie, tomografie sau endoscopie. În colapsul laringian, endoscopic se observă eversia saculilor laringieni (colaps de grad I). Radiografic, latero-lateral, traheea hipoplastică are diametrul vizibil îngustat.
Ca tratament, este necesară cunoaşterea etiologiei acestei afecţiuni. Medicul veterinar poate prescrie antihistaminice sau doze mici de corticosteroizi în cazul unor agenţi alergeni favorizanţi. În cazurile grave de elongaţie a palatului moale, se poate interveni chirurgical prin rezecţia de palat moale. Prin această variantă de tratament, cu siguranţă se va ameliora respiraţia în ansamblu, câinele va deveni mai activ şi calitatea vieţii se va îmbunătăţi considerabil.
Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.
Bibliografie
Holt DE. Upper airway obstruction, stertor, and stridor. In: King LG (ed). Textbook of Respiratory Disease in Dogs and Cats. Elsevier, St. Louis, pp. 35-42, 2004.
Parnell NK. Diseases of the throat. In: Ettinger SJ and Feldman EC (eds): Textbook of Veterinary Internal Medicine. 6th Ed. Saunders-Elsevier, St. Louis. pp. 1196-1204, 2006.
Venker-van Haagen AJ. Diseases of the nose and nasal sinuses. In: Ettinger SJ and Feldman EC (eds): Textbook of Veterinary Internal Medicine. 6th Ed. Saunders-Elsevier, St. Louis. pp. 1186-1196, 2006
Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/generalitati-privind-stranutul-invers-reverse-sneezing-la-caine-id-1850-cmsid-69
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Inscriete la noutatile noastre