Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Nov 2020
Generalităţi privind strănutul invers (reverse sneezing) la câine
General aspects of reverse sneezing in dog
Cristian Dana, Mario Codreanu
First published: 28 iunie 2018
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.31.2.2018.1850
Abstract
In recent years, the number of dogs with brachiocephalic conformation has increased considerably, especially in the French Bulldog, Bulldog and Pug breeds (Mops). Being appreciated by people because of their appearance, the concern of veterinary medicine increases as these breeds are prone to numerous diseases of all physiological organs and systems, especially respiratory problems.
Keywords
reverse sneezing, dog
Rezumat
În ultimii ani, numărul de câini cu conformaţie brahicefalică a crescut considerabil, în special în cazul raselor French Bulldog, Bulldog şi Pug (Mops). Fiind îndrăgite de oameni datorită aspectului, îngrijorarea medicilor veterinari creşte, întrucât aceste rase sunt predispuse la numeroase afecţiuni ale tuturor aparatelor şi sistemelor fiziologice, în special probleme ale aparatului respirator.
Cuvinte cheie
câine strănutul invers
„Brahicefalic” este termenul care face referinţă la o cavitate craniană de formă scurtă, lată, care conduce la un aspect de faţă turtită. În ceea ce priveşte aparatul respirator, acesta prezintă defecte ale căilor respiratorii superioare ce cauzează dificultăţi ale respiraţiei, adesea asociate cu supraîncălzirea, apnee în somn şi regurgitare − sindromul respirator obstructiv al brahicefalicilor. Modificările scheletale cauzează anormalităţi ale ţesutului moale aferent: narinele stenotice şi elongaţia palatului moale, cu îngroşarea acestuia, sunt principalele cauze ale afecţiunilor respiratorii. Alte modificări includ: eversia saculilor laringieni, care determină colapsul laringian de gradul I, II sau III şi tonsile mărite în volum, trahee hipoplastică.
În ceea ce priveşte sindromul de „reverse sneezing” (strănut inversat), aspectul implicat este palatul moale elongat cu vălul palatin, extinzându-se posterior de vârful epiglotei şi criptele tonsilare. Reducţia diametrului căilor respiratorii superioare determină presiune negativă crescută a arborelui respirator pentru a compensa. În acest mod este posibilă elongaţia mai accentuată a palatului moale, cu patologie în reverse sneezing.
Sneezing (strănutul) reprezintă expirarea forţată (efort expirator) a aerului prin căile nazale, cauzată în mod obişnuit de stimularea/iritarea mucoasei nazale. Reverse sneezing (strănut inversat) este un spasm/atac spontan prin care se realizează inspirarea forţată (efort inspirator), cu emiterea unui sunet pronunţat, cu scopul de a elimina eventualele corpuri străine sau secreţii patologice acumulate posterior în cornetele nazale; este un act reflex normal, repetitiv, cu rol de protecţie. Vomituriţia (reflexul de vomă) se datorează contracţiilor muşchilor faringieni şi se realizează pentru a elimina acumulări lichidiene din laringe, faringe, trahee sau esofag. Deseori, vomituriţia este greşit interpretată ca fiind vomă, însă este un reflex fiziologic nazofaringeal.
Cea mai comună cauză este reprezentată de iritaţia palatului moale şi a faringelui, iniţiindu-se un spasm. În timpul spasmului, gâtul animalului este în extensie şi cavitatea toracică se extinde consecutiv inhalării forţate. Dificultatea constă în îngustarea traheii, astfel îngreunând pătrunderea cantităţii de aer necesare în pulmoni. Orice agent iritant faringian poate induce spasmul respectiv şi declanşarea strănutului. Alte cauze sunt reprezentate de entuziasm, deglutiţie alimentară/hidrică, intoleranţa la efort, constricţia gâtului dată de zgardă, polen (alergeni), corpuri străine, parfumuri, agenţi virali, agenţi chimici. Poate afecta orice rasă de câine, dar are prevalenţa mai mare la cei cu conformaţie brahicefalică a craniului.
Zgomotele respiratorii patologice produse sunt asemănătoare celor din colapsul traheal, aspect important în diagnosticul diferenţial. Episoadele de reverse sneezing durează, de obicei, de la câteva secunde la câteva minute. După sfârşitul episodului, animalul revine la respiraţia normală. În mod obişnuit, nu necesită tratament. Stăpânul poate interveni prin masajul gâtului sau blocarea narinelor animalului cu degetele. Dacă episoadele se manifestă cronic şi produc extenuarea animalului, diminuând semnificativ calitatea vieţii, este recomandat ca stăpânul să se prezinte cu animalul la medicul veterinar.
Pentru diagnostic şi pentru a exclude colapsul laringian, traheea hipoplastică sau alte entităţi patologice grave, se va investiga imagistic cauza: radiografie, tomografie sau endoscopie. În colapsul laringian, endoscopic se observă eversia saculilor laringieni (colaps de grad I). Radiografic, latero-lateral, traheea hipoplastică are diametrul vizibil îngustat.
Ca tratament, este necesară cunoaşterea etiologiei acestei afecţiuni. Medicul veterinar poate prescrie antihistaminice sau doze mici de corticosteroizi în cazul unor agenţi alergeni favorizanţi. În cazurile grave de elongaţie a palatului moale, se poate interveni chirurgical prin rezecţia de palat moale. Prin această variantă de tratament, cu siguranţă se va ameliora respiraţia în ansamblu, câinele va deveni mai activ şi calitatea vieţii se va îmbunătăţi considerabil.
Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.
Bibliografie
Holt DE. Upper airway obstruction, stertor, and stridor. In: King LG (ed). Textbook of Respiratory Disease in Dogs and Cats. Elsevier, St. Louis, pp. 35-42, 2004.
Parnell NK. Diseases of the throat. In: Ettinger SJ and Feldman EC (eds): Textbook of Veterinary Internal Medicine. 6th Ed. Saunders-Elsevier, St. Louis. pp. 1196-1204, 2006.
Venker-van Haagen AJ. Diseases of the nose and nasal sinuses. In: Ettinger SJ and Feldman EC (eds): Textbook of Veterinary Internal Medicine. 6th Ed. Saunders-Elsevier, St. Louis. pp. 1186-1196, 2006
Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/generalitati-privind-stranutul-invers-reverse-sneezing-la-caine-id-1850-cmsid-69
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Apr
14
Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.
Apr
07
Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin scăderea vederii până la orbire din cauza afectării retinei și a nervului optic, ca urmare a creșterii presiunii intraoculare. Presiunea intraoculară (PIO), denumită și oftalmotonus, este presiunea exercitată de lichidele intraoculare (umoarea apoasă) asupra pereților globului ocular. Presiunea intraoculară se măsoară cu ajutorul tonometrelor digitale Tono-Pen și Tono-Vet Plus. La animalele sănătoase, valoarea PIO trebuie să fie egală la ambii ochi.
Inscriete la noutatile noastre