Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
28 Feb 2024
First published: 30 septembrie 2023
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.41.3.2023.8683
Abstract
Supernumerary or extra teats in ruminants are defined as any teats that exceed the normal number. The presence of five or six teats is not normal in a cow or goat, but it is not unusual. Which of these are extra? It is usually very obvious; sometimes it is helpful to look at the placement, size and sphincter development of all teats to identify normal versus extra. Most additional nipples in goats are "blind"and are not attached to the mammary tissue. An extra nipple is not able to produce milk. Blind teats are often found in pairs. It is not uncommon in cattle or goats to find a pair of "button-like" protrusions on the hindquarters or a few less developed hanging teats next to the functional ones. Causing little more than an unsightly rear udder image, blind teats in a commercial cattle or goat herd are usually not a problem.
Keywords
goat, mammary gland, supernumerary
Rezumat
Mameloanele supranumerare sau suplimentare la rumegătoare sunt definite ca orice tetine care depăşesc numărul normal. Prezenţa a cinci sau şase tetine nu este normală la o vacă sau o capră, dar nu este neobişnuită. Care dintre acestea sunt în plus? De obicei, este foarte evident; uneori este util să ne uităm la plasarea, dimensiunea şi dezvoltarea sfincterului tuturor tetinelor pentru a le identifica pe cele normale faţă de cele suplimentare. Majoritatea mameloanelor suplimentare la caprine sunt „oarbe” şi nu sunt ataşate la ţesutul mamar. Un mamelon suplimentar nu este capabil să producă lapte. Tetinele oarbe se găsesc adesea în perechi. Nu este neobişnuit la bovine sau caprine să găseşti o pereche de proeminenţe „asemănătoare unor nasturi” pe sferturile din spate sau câteva tetine atârnate mai puţin dezvoltate lângă cele funcţionale. Cauzând mai mult o imagine inestetică a ugerului din spate, tetinele oarbe dintr-o turmă comercială de bovine sau de capre nu reprezintă de obicei o problemă.
Cuvinte cheie
capră glandă mamară supranumerar
Mastita caprină este o problemă foarte gravă şi importantă în creşterea caprelor, care poate duce la o scădere a sănătăţii generale. Deşi diverşi agenţi patogeni pot duce la apariţia acestei boli, factorii predispozanţi pot juca, de asemenea, un rol major. Factorii predispozanţi includ managementul şi igiena defectuoasă, inclusiv condiţiile legate de mediul montan, precum şi mulsul defectuos sau neregulat al animalelor, care duce la răni ale mamelonului şi la îngustarea canalului şi a mameloanelor. Unul dintre cei mai importanţi agenţi cauzali în mastitele caprine subclinice, cronice şi acute este Staphylococcus aureus. Cu toate acestea, a fost raportată o infecţie combinată cu S. aureus, Clostridium perfringens şi Escherichia coli la o capră Boer cu mastită gangrenoasă. În plus, Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis şi Staphylococcus spp. au fost raportate, de asemenea, că sunt izolate de la capre cu mastită gangrenoasă, dar S. aureus este responsabil pentru o formă mai severă a bolii. În acest caz a fost propusă abordarea chirurgicală a mastectomiei unilaterale ca opţiune de tratament pentru caprele cu mastită, permiţând în acelaşi timp celeilalte glande mamare să continue lactaţia.
Glanda mamară este alcătuită din două structuri principale: parenchimul şi stroma. Parenchimul este partea secretorie a glandei şi este constituit din aşa-numitele sisteme alveolar şi tubular.
Stroma este alcătuită din alte ţesuturi complementare, precum sistemul vascular sanguin şi limfatic şi ţesuturile adipoase, conjunctive şi nervoase.
Ugerul este compus din două glande mamare separate anatomic la oaie şi capre. Ugerul este situat în regiunea inghinală, cu câte o glandă de fiecare parte a liniei mediane ventrale.
Laptele este produs în alveole şi este transportat printr-un sistem de conducte către cisterne, unde este depozitat laptele înainte de a fi evacuat în final în timpul mulsului.
Glanda mamară stochează laptele extracelular, iar această stocare poate fi explicată printr-un model de două compartimente anatomice:
În general, la rumegătoarele mici de lapte, 30% din lapte este depozitat în alveole, în timp ce restul de 70% rămâne în rezervorul ugerului.
Totuşi, aceasta este variabilă, în funcţie de rasă şi de timpul curbei de lactaţie. Laptele de cisternă poate varia de la 25% la 70%, dar este în mod normal peste 50% la rasele de lapte.
Aceasta diferă foarte mult de vaci, unde este invers, iar 70% din lapte este depozitat în alveole, în timp ce 30% rămâne în rezervorul ugerului.
Lactogeneza (producţia de lapte) începe între zilele 95 şi 100 de sarcină, cu depistarea lactozei (debutul lactogenezei) după ziua 100. Procesul invers are loc în perioada uscată, când alveolele dispar complet după 3-4 săptămâni şi sunt înlocuite de adipocite.
În timpul procesului de involuţie, glanda mamară este invadată de macrofage şi limfocite, care sunt esenţiale pentru sinteza imunoglobulinelor şi producerea de colostru în gestaţia următoare.
Morfologia mamară şi conformaţia ugerului sunt un factor-cheie în optimizarea capacităţii de muls mecanic la rumegătoare. Pot fi găsite diferenţe semnificative între rase şi chiar între animalele aceluiaşi efectiv/turmă.
Conformaţia ugerului pare să fie cel mai mare factor limitator în mulsul corect cu maşina, iar conformaţia slabă a ugerului este legată de un risc mai mare de mastită la animalele mulse.
Tetinele suplimentare pot produce lapte sau nu, ceea ce înseamnă că sunt funcţionale sau nefuncţionale. O tetină „oarbă” are un orificiu, dar nu are un canal, astfel încât laptele să poată intra în tetină. O tetină suplimentară funcţională poate fi conectată la jumătatea ugerului şi poate produce lapte. În unele cazuri, capra ar putea avea, de fapt, sferturi de uger în loc de jumătăţi de uger, astfel încât tetinele suplimentare nu sunt doar complet funcţionale, ci şi ataşate de propriile glande mamare.
Acesta este motivul pentru care în cazul mameloanelor rudimentare se recomandă excizia lor, din cauza riscului apariţiei mamitei şi, nu în ultimul rând, a faptului că pot îngreuna procesul de mulgere, mai ales atunci când mulsul se realizează mecanic.
Potrivit unui studiu amplu efectuat pe capre de lapte, mameloanele supranumerare sunt probabil ereditare. Acelaşi studiu (precum şi alte dovezi bibliografice) sugerează că mediul ar putea fi şi u n factor cauzal:„Factorii de mediu care predispun pentru mameloanele supranumerare nu sunt încă bine cunoscuţi, dar a fost sugerat un rol al hormonilor intrauterini (Brka şi colab., 2002). Deoarece mameloanele supranumerare se formează în timpul embriogenezei, efectele asupra mediului rezultă din mediul intrauterin.” Merită menţionat că autorii studiului discută şi despre faptul că „fenotipul trebuie definit mai bine”, deoarece studiul a remarcat doar absenţa sau prezenţa mamelonului supranumerar, nu plasarea, numărul sau funcţionalitatea mameloanelor suplimentare.
În concluzie, mameloanele supranumerare reprezintă un risc de apariţie a mamitelor la animalele la care acestea apar şi, nu în ultimul rând, îngreunarea procesului de mulgere poate duce la pierderi economice, motiv pentru care se recomandă ablaţia acestora chirurgical.
Figura 1. Anatomia glandei mamare la caprine (https://aboutsmallruminants.com/sheep-goat-udder-basics-anatomy-physiology/)
Figura 2. Anatomia mamelonului la caprine (https://aboutsmallruminants.com/sheep-goat-udder-basics-anatomy-physiology/)
Figura 3. Excizia unui mamelon supranumerar la capră cu ajutorul unui electrocauter
Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
.png)
Bibliografie
Dawson L. Dairy Goat Her Health - Udder Abnormalities and Mastitis, Oklahoma State University.
Martin P, Palhière I, Tosser-Klopp G, Rupp R. Heritability and genome-wide association mapping for supernumerary teats in French Alpine and Saanen dairy goats. J Dairy Sci. 2016 Nov;99(11):8891-8900.
Plummer P, Plummer C. Diseases of the Mammary Gland. Sheep and Goat Medicine. 2012 Dec;442-465.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Apr
14
Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.
Mar
25
Patologia infecţioasă a glandei mamare la căţea este din ce în ce mai frecvent diagnosticată, indiferent de vârsta sau rasa femelelor. De regulă, evoluţia acestora este strâns corelată cu alte patologii ale ţesutului mamar, cum ar fi neoplazia mamară. De foarte multe ori, patologia infecţioasă a glandei mamare este subestimată de către clinicieni sau diagnosticată în mod eronat. Diagnosticul convenţional se bazează pe examinarea clinică împreună cu efectuarea unor teste de sânge convenţionale și, pentru anumite cazuri, cu evaluarea citologică a secreţiei sau a parenchimului mamar. De foarte multe ori, această abordare clasică nu oferă un suport solid pentru diagnosticul formelor subclinice de evoluţie.
Mar
02
Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.
Inscriete la noutatile noastre