Scopul principal al protocoalelor de tratament utilizate pentru afecțiunile uterine post-partum la vaci este de a ajunge cât mai repede posibil la vindecarea clinică, diminuând în aceeași măsură reziduurile de lapte și carne. Protocolul terapeutic utilizat în mod obișnuit pentru aceste situații este reprezentat de terapia bazată pe administrarea de antibiotic pe cale generală sau locală, pentru a putea controla dezvoltarea bacteriilor. În zilele noastre, în contextul global, utilizarea antibioticelor a devenit o problemă serioasă, deoarece este asociată cu presiunea selectivă asupra bacteriilor și cu apariția tulpinilor cu rezistență multiplă, atât la om, cât și la animale. În timp ce terapia bazată pe utilizarea antibioticelor rămâne cea mai comună opțiune în activitatea clinică din teren, medicina complementară și alternativă poate oferi soluții viabile pentru a controla evoluția bolilor uterine post-partum la vaci şi a îmbunătăți eficiența protocoalelor terapeutice generale și bunăstarea animalelor, reducând nevoia utilizării substanțelor antibiotice.

Performanța reproductivă a vacilor este strâns corelată cu starea de sănătate a uterului la finalul perioadei de așteptare voluntară. Imediat după parturiție, aproximativ 95% dintre vaci prezintă un oarecare grad de contaminare bacteriană la nivelul uterului, indiferent dacă sunt asociate semne de boală sau nu. Presiunea negativă creată de alternanța dintre contracția și relaxarea fibrelor musculare uterine accentuează efectul de vacuum de la nivel uterin și favorizează în acest fel ascensiunea bacteriilor de la nivelul vaginului, permițând colonizarea rapidă a uterului. În cursul perioadei de involuție uterină, bacteriile sunt eliminate rapid de la nivel uterin, astfel încât, la aproximativ șase săptămâni de la fătare, de la nivelul uterului nu mai pot fi izolate celule bacteriene cu potențial patogen. Persistența bacteriilor patogene în lumenul uterin dincolo de perioada de așteptare voluntară este asociată întotdeauna cu apariția afecțiunilor uterine post-partum și cu scăderea eficienței reproductive.

Terapia convențională are drept scop obținerea vindecării clinice într-o perioadă rezonabilă. Afecțiunile post-partum, în general, sunt abordate, în funcție de severitatea formelor clinice de evoluție, prin administrarea pe cale sistemică sau locală a antibioticelor din diferite clase, cel mai frecvent utilizate fiind cefalosporinele (ceftiofur sau cefapirin), tetraciclinele (oxitetraciclina) sau antibioticele beta-lactamice (oxacilina, amoxicilina, ampicilina etc.).

Deoarece, în preajma parturiției, animalele, sub influența modificărilor fiziologice, prezintă un status proinflamator, se consideră că utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (flunixin, meglumin), asociate terapiei antimicrobiene, favorizează și grăbesc recuperarea clinică a acestora.

Un aspect extrem de important în ceea ce privește eficiența protocoalelor clasice este legat de capacitatea bacteriilor de a dezvolta un biofilm pe suprafața endometrului. Matricea extracelulară împiedică distribuția corespunzătoare a antibioticului și atingerea unui gradient de concentrație corespunzător pentru realizarea efectului terapeutic bactericid sau bacteriostatic. Se consideră că această capacitate a bacteriilor reprezintă motivul principal al apariției antibiorezistenței mutaționale.

Terapia alternativă și complementară acoperă o gamă variată de protocoale terapeutice care au drept scop final îmbunătățirea mecanismelor defensive ale vacilor în perioada post-partum, astfel încât acestea să evite, să tolereze sau să reziste infecțiilor uterine specifice sau nespecifice.

Carbohidrații reprezintă o alternativă viabilă la terapiile clasice datorită unor avantaje legate de mecanismele de acțiune: perturbarea mecanismelor de adeziune celulară la substrat, inhibarea dezvoltării bacteriene și prin modificarea presiunii osmotice intralumenale determină acumularea de lichide în lumenul uterin, susținând mecanismul natural de evacuare uterină. Aplicarea terapiilor intrauterine bazate pe manoză sau dextroză (50%) au ca efect reducerea capacității de adeziune bacteriană la nivelul endometrului și, drept urmare, imposibilitatea dezvoltării procesului infecțios. De asemenea, mediul hiperosmotic datorat concentrației crescute de zaharuri inhibă creșterea celulelor bacteriene și determină ruperea peretelui acestora.

Au fost realizate foarte puține studii bazate pe lavajul intrauterin cu manoză sau dextroză în perioada puerperală la vaci pentru controlul infecțiilor specifice sau nespecifice.

Ozonul este un gaz dinamic, alcătuit din trei atomi de oxigen, utilizat într-o serie întreagă de terapii medicale datorită efectelor sale bactericide, fungicide și virucide. Ozonul are capacitatea să inhibe dezvoltarea bacteriană prin lezarea membranei celulare și, posibil, prin blocarea replicării ADN-ului. Se pare că bacteriile Gram-pozitive sunt mult mai sensibile la acțiunea ozonului decât bacteriile Gram-negative. De asemenea, ozonul reduce cascada proinflamatorie prin susținerea sintezei citokinelor cu efect imunosupresor produse de către neutrofile, monocite și limfocite. Există numeroase studii care evidențiază efectele benefice ale terapiei cu ozon în tratamentul afecțiunilor post-partum la vaci, dar rezultatele cercetărilor sunt contradictorii în ceea ce privește capacitatea ozonului de a controla singur dezvoltarea bacteriană și susținerea mecanismelor defensive ale gazdei.

Soluțiile antiseptice au fost utilizate în mod curent în practica veterinară pentru tratamentul afecțiunilor uterine post-partum la vaci. Această clasă include foarte multe substanțe, printre care clorhexidină, soluție Lugol sau betadină. Aplicarea acestora la nivel uterin declanșează o inflamație acută, transformând o afecțiune cronică într-o formă acută prin stimularea (iritativă) a mecanismelor defensive locale. Studiile publicate evidențiază, de asemenea, rezultate contradictorii în ceea ce privește eficacitatea terapeutică a acestor protocoale. Poate cel mai interesant aspect este legat de asocierea pozitivă dintre lavajele intrauterine repetate cu soluții antiseptice iritante și apariția fibrozei uterine, la vacile de lapte. Un alt motiv de îngrijorare este reprezentat de creșterea semnificativă a concentrației de iod în lapte când sunt aplicate lavaje uterine repetate cu soluții pe bază de iod.

Uleiurile esențiale sunt produse de plante ca metaboliți secundari. Sunt cunoscute în medicină pentru activitatea lor antibacteriană, antifungică și antivirală. Au, de asemenea, acțiune antiinflamatoare și antioxidantă, ceea ce susține aplicabilitatea acestora în terapiile alternative ale afecțiunilor post-partum la vacă. Foarte multe studii au fost realizate privind eficacitatea și aplicabilitatea acestora în afecțiunile uterine post-partum. La ora actuală, foarte multe forme terapeutice au ca excipient de bază amestecuri de uleiuri esențiale datorită efectelor terapeutice, fără timp de așteptare sau reziduuri în lapte sau carne. Studiile realizate au evidențiat o eficacitate bună, de aproximativ 54,8% în formele acute de boală și până la 66,4% în formele cronice.

Probioticele reprezintă un domeniu de cercetare nou și promițător pentru tratamentul afecțiunilor uterine la vaci. Probioticele reprezintă microorganisme vii care, când sunt administrate în cantitatea adecvată, manifestă efecte benefice, în afara tractului gastrointestinal.

Probioticele pot conține foarte multe tipuri de bacterii, dar cel mai frecvent utilizate sunt bacteriile lactice, în special Lactobacillus spp. și câteva tulpini de Streptococcus spp.

Au fost descrise foarte multe mecanisme de acțiune a probioticelor la nivelul segmentelor aparatului genital, dintre care cele mai importante includ îmbunătățirea nivelului secretor al imunoglobulinei A în mucusul vaginal, reducerea răspunsului inflamator local prin scăderea producției de citokine de către neutrofile și celulele dendritice, crearea de biofilm pe epiteliul vaginal, cu împiedicarea dezvoltării patogenilor prin mecanisme competiționale, producția de compuși antimicrobieni (bacteriocine, acizi organici, proteine antimicrobiene, enzime) și menținerea pH-ului vaginal optim.

Bibliografie
Lection J, Van Syoc E, Miles A, Hamilton J, Martinez M, Bas S, Silverman J, Barragan A, Ganda E. Use of intrauterine dextrose as an alternative to systemic antibiotics for treatment of clinical metritis in dairy cattle: a microbiome perspective. Front Vet Sci. 2024 Dec 16;11:1478288. doi: 10.3389/fvets.2024.1478288.
Couto GB, Vaillancourt DH, Lefebvre RC. Comparison of a leukocyte esterase test with endometrial cytology for diagnosis of subclinical endometritis in postpartum dairy cows. Theriogenology. 2013 Jan 1;79(1):103-7. doi: 10.1016/j.theriogenology.2012.09.014.
Kumar R. Studies on the immunomodulatory & therapeutic efficacy of Awshwagandha (Withania somnifera), Garlic (Allium sativum) & Turmeric (Curcuma longa) on endometric repeat breeding crossbred cows. Agricultural and Food Sciences. 2016. 
Ahmadi MR, Makki M, Mirzaei A, Gheisari HR. Effects of hypertonic dextrose and paraffin solution as non-antibiotic treatments of clinical endometritis on reproductive performance of high producing dairy cows. Reprod Domest Anim. 2019 May;54(5):762-771. doi: 10.1111/rda.13424.
Ioniță C, Țogoe D, Micsa C, Ignatescu (Tîmpau) MA, Roxana Mariana, Mincă N, Ioniță L. Experimental Research on the Use of Innovative Phytoextracts in Cow with Clinical Endometritis. Romanian Biotechnological Letters. 2024;27(5).
Várhidi Z, Csikó G, Bajcsy ÁC, Jurkovich V. Uterine Disease in Dairy Cows: A Comprehensive Review Highlighting New Research Areas. Vet Sci. 2024 Feb 2;11(2):66. doi: 10.3390/vetsci11020066.