Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate.
Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.

Leucoza bovină se împarte în două entităţi distincte: leucoza enzootică bovină (EBL), determinată de infecţia cu virusul leucemiei bovine (BLV), un delta-retrovirus, și leucoza sporadică bovină (SBL), de etiologie necunoscută și neasociată cu BLV. SBL se manifestă sub trei forme morfologice, definite în funcţie de vârsta de debut și topografia leziunilor: forma juvenilă (la viţei), forma timică (la tineret) și forma cutanată.

EBL constituie o limfoproliferaţie malignă a sistemului limforeticular, cu predilecţie pentru linia celulară B. În ciuda unei prevalenţe serologice ridicate în turmele infectate, doar un procentaj minor (1-5%) dintre animalele infectate progresează către forma tumorală clinică, un fenomen care subliniază importanţa factorilor de predispoziţie genetică și a variaţiei individuale a răspunsului imun. Infecţia este caracterizată de o perioadă de incubaţie prelungă și de o viremie persistentă, animalele devenind purtători permanenţi. La trei-patru luni postinfecţie, virusul devine dificil de izolat din sânge, deși persistă integrat în genomul celulelor-gazdă. Aproximativ 30% dintre bovinele infectate dezvoltă o limfocitoză persistentă – o proliferare benignă, dar semnificativă, a limfocitelor B – care poate preceda apariţia limfomului cu luni sau ani.

Forma tumorală adultă (multicentrică) afectează preferenţial bovinele între 4 și 8 ani, localizările neoplasmelor incluzând abomasul, uterul, atriul drept și ganglionii limfatici superficiali.

Localizarea leziunilor de limfosarcom determină spectrul de semne clinice. Limfadenopatia reprezintă o manifestare frecventă. Leziunile tractului digestiv (abomasum) pot cauza durere abdominală cranială, melenă sau obstrucţie. Leziunile extradurale pot conduce la pareză sau paralizie a membrelor pelviene, iar cele retrobulbare, la proptoză și cheratitis de expunere.

În cazul localizării cardiace, în special la nivelul atriului drept, simptomatologia variază de la leziuni subclinice la aritmii, sufluri sau insuficienţă cardiacă. Leziunile uterine se asociază cu eșec reproducător, iar cele splenice, deși adesea asimptomatice, se pot complica cu rupturi și hemoperitoneu.

La nivel visceral, limfosarcomul afectează tipic ficatul, rinichii și ureterele. Hepatopatia poate evolua cu icter și insuficienţă hepatică, iar nefropatia, cu durere abdominală, hidroureter/hidronefroză și insuficienţă renală.

Macroscopic, limfosarcomul se prezintă sub formă de mase nodulare, galben-brune sau ca infiltrat difuz, acesta din urmă conducând la mărirea și paliditatea organului, aspect ce poate fi confundat cu o modificare degenerativă. Histologic, tumorile sunt constituite din populaţii dense și monomorfe de celule limfocitare.

Ele reprezintă defecte structurale critice care compromit atât funcţionalitatea biologică a animalului în timpul vieţii (reducând productivitatea), cât și integritatea și inocuitatea produsului final (carcasa) post-mortem. Cea mai vizibilă consecinţă economică este pierderea directă a produselor animale în urma inspecţiei veterinare post-mortem.

Confiscarea integrală a carcaselor reprezintă cea mai semnificativă pierdere economică directă asociată cu leucoza enzootică bovină din cadrul inspecţiei post-mortem. Această măsură drastică se aplică atunci când inspecţia carcasei identifică leziuni tumorale generalizate sau localizate în organe vitale. Datele epidemiologice indică faptul că, în populaţiile bovine cu prevalenţă serologică ridicată la virusul leucemiei bovine (BLV), peste 90% dintre animalele care au dezvoltat limfom sunt supuse confiscării totale la abator. Cercetările efectuate în sistemele de producţie extensivă și intensivă au demonstrat că prevalenţa tumorilor viscerale detectate la abator pot atinge 1-2% din efectivul de adulte aparţinând turmelor infectate endemic. Acest procentaj se traduce prin pierderi care pot depăși mii de carcase anual într-o ţară cu un patrimoniu zootehnic bovin semnificativ, impactul fiind proporţional cu prevalenţa infecţiei și dimensiunea populaţiei bovine. Mărimea acestor pierderi subliniază necesitatea urgentă a implementării unor programe eficiente de control și eradicare a infecţiei cu BLV la nivel naţional.

Pe lângă confiscarea totală a carcaselor, un impact economic semnificativ îl reprezintă, de asemenea, confiscarea parţială și deprecierea organelor interne afectate de procese neoplazice.

Chiar în situaţiile în care carcasa, în ansamblul ei, este acceptată pentru consumul uman, prezenţa unor limfoame localizate din structurile viscerale – cu predilecţie în abomas, ficat, rinichi, uter și, în mod particular, în miocardul atriului drept – impune confiscarea acestor produse secundare rezultate în urma tranșării. Această decizie sanitară se bazează pe consideraţii de ordin patologic, deoarece ţesuturile neoplazice, indiferent de gradul lor de malignitate, sunt considerate improprii pentru consum. Pătrunderea neoplazică anulează integral valoarea economică a organelor afectate. Aceasta cuprinde atât valoarea de piaţă a ficatului, un produs esenţial pe piaţa de nișă, cât și utilitatea în biotehnologii a organelor reproducătoare (uterul) provenite de la animale cu un capital genetic superior. Prin urmare, chiar și o confiscare parţială a subproduselor conduce la o reducere proporţională a valorii comerciale totale a animalului, acumulându-se peste pierderile majore generate de confiscările complete.

Dincolo de pierderile directe prin confiscare, LEB afectează profitabilitatea fermelor prin scăderi subtile, însă persistente, ale productivităţii animalelor infectate, inclusiv a celor aflate în faza subclinică. O metaanaliză cuprinzătoare a demonstrat că vacile infectate cu BLV au o producţie de lapte redusă cu 1-2% comparativ cu omoloagele lor neinfectate. Această reducere, deși aparent mică la nivel individual, se amplifică semnificativ la nivel de turmă, ducând la pierderi anuale considerabile.

Implicaţiile economice transcend graniţele fermelor și abatoarelor, afectând comerţul internaţional. Ţările sau regiunile, precum Uniunea Europeană, care au implementat programe naţionale de eradicare sau control al BLV impun restricţii severe la importul de bovine vii, material seminal, embrioni și, uneori, carne din ţări cu o prevalenţă ridicată a bolii. Accesul la aceste pieţe, care oferă de obicei preţuri mai bune, este astfel blocat, ceea ce constituie o pierdere majoră de oportunitate pentru producătorii din ţările afectate.

În ansamblu, leucoza enzootică bovină reprezintă o afecţiune cu impact economic multidimensional. Consecinţele sale se extind dincolo de pierderile directe din confiscarea la nivel de abator, incluzând și efecte indirecte semnificative, precum reducerea productivităţii, scăderea performanţei reproductive și decesele provocate de complicaţii.

Controlul eficient al bolii necesită implementarea unor programe de supraveghere și management sanitar integrate. Acestea trebuie să vizeze atât limitarea răspândirii infecţiei, cât și minimizarea pierderilor economice. Astfel, gestionarea acestei boli este o componentă esenţială pentru menţinerea sănătăţii animalelor, a profitabilităţii fermelor și a sustenabilităţii producţiei zootehnice.  

Bibliografie
da Paz Melo C, de Menezes RCM, Araujo LRS. Lymphoma in cattle slaughtered in a slaughterhouse under federal inspection servic. Ciência Animal. 2021;31(4)..
Donnik IM, Gulyukin, MI, Busol VA, Kovalenko LV, Kovalenko AM. Enzootic bovine leukosis-diagnostics, eradication, and anthropozoonotic potential (background). Agric Biol. 2021;56(2):230-244.
EFSA Panel on Animal Health and Welfare (AHAW). Enzootic bovine leukosis. EFSA Journal. 2015;13(7):4188.
Gutiérrez SE, Lützelschwab CM, Barrios CN, Juliarena MA. Bovine leukosis: an updated revie. Revista de Investigaciones Veterinarias del Perú. 2020;31(3):e16913..
Johnson R, Kaneene JB. Bovine leukaemia virus and enzootic bovine leukosi. Vet Bull. 1992;62:287-312..
Mammerickx M, Portetelle D, Burny A. The diagnosis of enzootic bovine leukosis. Comp Immunol Microbiol Infect Dis. 1985;8(3-4):305-9.
Sorensen DK, Beal VC. Prevalence and economics of bovine leukosis in the United States. In Procc. Bovine Leukosis Symposium College Park MD (USA) . 1979; 33-50..
Tharwat M, Marzok M, Alkheraif AA. Bovine Leukosis: Classification, Clinical Findings, Clinical Pathology, Diagnosis, Necropsy and Control Measures. International Journal of Agriculture and Biosciences. 2024;13(4):553-559.
Van Der Maaten MJ, Miller JM. Bovine leukosis virus. In: Dinter Z, Morein B (Eds.). Virus Infections of Ruminants. Elsevier Science Publishers, Amsterdam, 1990, pp. 419-429.
Yamamoto N, Kameda S, Genda K, Shinozuka Y, Hisaeda K, Inoue Y, Goto A. A case-control study to elucidate factors contributing to the inability to stand in cattle with enzootic bovine leukosis based on postslaughter inspections. J Vet Med Sci. 2025 May 15;87(5):536-540.
Yoon SS, Bae YC, Lee KH, Han B, Han HR. Characteristics of bovine lymphoma caused by bovine leukemia virus infection in Holstein-Friesian dairy cattle in Korea. Asian-Australasian Journal of Animal Sciences. 2005;18(5):728-733.
Zamora-Avila DE, Zapata-Benavides P, Cedillo-Rosales S, et al. Serological detection of bovine leukemia virus in slaughterhouse workers from San Nicolás de los Garza, Nuevo León, México. Afr J Microb Res. 2013;7:3042-3048.