.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
27 Nov 2020
Перианальные фистулы немецких овчарок
Зуд в области ануса у питомца, все ли так просто? Достаточно ли самостоятельно дать препарат против гельминтов и выдавить секрет перианальных желез? Или стоит показать животное специалисту?
В основе дискомфорта в области ануса может лежать и аллергия, и патология перианальных синусов и неопластический процесс. Сегодня мы поговорим о таком серьезном заболевании, как перианальные фистулы, при котором самолечение может замедлить выздоровление или ухудшить прогноз.
Перианальные фистулы (анальный фурункулез) – это хроническое прогрессирующее воспалительное заболевание собак, затрагивающее ткани анальной и перианальной области. Сопровождается образованием язв, свищей и сильной болезненностью. В основном заболеванию подвержены немецкие овчарки, но отмечены спорадические случаи заболевания и у других пород (ирландские сеттеры, лабрадоры, бигли, колли). Самцы более предрасположены к заболеванию, чем самки. Возникнуть эта патология может в любом возрасте, но средний возраст пять лет.
Причины возникновения перианальных фистул до конца не выяснены. Согласно исследованиям, это мульти факторный иммуноопосредованный процесс. Возможно, не последнюю роль в патогенезе играют: пищевая аллергия, аномалии анатомического строения, травмы и бактериальная инфекция.
Клиническими признаками заболевания являются боль или выраженный дискомфорт, вылизывание в области ануса, тенезмы, неприятный запах, язвы, свищи, гнойные выделения. Из-за выраженной болезненности животное может проявлять агрессию. Хозяева должны быть готовы к тому, что для качественного обследования на приеме у специалиста может потребоваться седация.
Для постановки диагноза и назначения грамотной терапии важны сведения о содержании животного, его рационе, наличии хронических заболеваний.
В расчет идут и характерные клинические признаки и породная предрасположенность. Основными дифференциальными диагнозами являются: новообразования перианальной области, абсцессы анальных желез, глубокие бактериальные или грибковые инфекции. По этой причине врачу потребуется цитологическое, а возможно и гистологическое исследование патологического материала.
Последующее лечение требует не только назначения системных противомикробных препаратов для контроля вторичной бактериальной инфекции, но и иммуносупрессивных и обезболивающих препаратов.
Так же необходимы коррекция диеты и ежедневная гигиеническая обработка пораженной области антисептиками. В процессе лечения может потребоваться и общий контроль состояния пациента, включающий в себя общий и биохимический анализы крови. Данные анализы берут натощак, после 8 -10 часовой голодной диеты.
Следует запастись терпением, лечение требует нескольких месяцев кропотливого труда.
К сожалению, болезнь склонна рецидивировать. По этой причине в некоторых случаях полностью отказаться от лекарственных препаратов (местных или системных) нет возможности. Однако обеспечить животному жизнь без боли в большинстве случаев удается. Важно помнить, что прогноз часто зависит от запущенности патологического процесса, а именно, от своевременного обращения к специалисту -дерматологу.
Консервативная терапия является приоритетной. В некоторых случаях требуется хирургическое вмешательство. Очищение раны от некротических тканей, ампутация анальных мешков, криотерапия. Но процесс послеоперационного заживления затрудняется из-за иммунного характера самого заболевания. Целесообразность хирургического лечения должен оценивать лечащий врач в ходе терапии.
Здоровья вам и вашим питомцам.
Ветеринарный врач-дерматолог
Водина (Воробьева) Екатерина Викторовна
Sursă : www.svoydoctor.ru
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Apr
14
Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.
Inscriete la noutatile noastre