Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
02 Dec 2020
Токсические заболевания печени
являются результатом воздействия на организм гепатотоксических веществ, а также резких расстройств регионарного кровообращения при экзотоксическом шоке, токсического поражения центральной нервной системы и перенесенных гепаторенальных заболеваний.
Существует очень широкий диапазон токсических веществ, которые животные могут проглатывать с развивающейся в результате гепатотоксичностью ( токсичность для печени — это свойство химических веществ, действуя на организм немеханическим путём, вызывать структурно-функциональные нарушения печени). Не существует породных, половых или возрастных предрасположений, хотя более молодые животные чаще подбирают такие вещества. При сборе анамнеза выявляют легкий доступ к токсинам (бытовая химия, косметика, лекарственные препараты), случайное или намеренное введение препаратов.
Виды токсинов разнообразны, от домашнего детергента (вещество или смесь, помогающее отмывать что-либо от грязи, моющее средство), до известного яда (мышьяк, хлор и т.д.) Так же может наблюдаться передозировка или идиосинкразическая реакция (болезненная реакция, возникающая в ответ на определённые неспецифические раздражители) на лекарственные средства.
Проявления токсичности обычно бывают сильными и внезапными в начале с острой печеночной недостаточностью. В случае меньшей токсичности препарата или попадания меньшего его количества в организм, токсические изменения развиваются без явных симптомов. Токсикоз у кошек более тяжелый, поскольку они хуже конъюгируют (обезвреживают) ядовитые вещества, чем собаки, так как у них более низкий уровень глюкуронида (соединения глюкуроновой кислоты, образующиеся в организме при обезвреживании и выделении токсических веществ).
Клинические симптомы бывают разными, в зависимости от вида и характера токсина, и некоторых средств (приманки для слизняков вызывают преимущественно неврологические признаки в дополнение к дисфункции печени, особенно у кошек). Общий симптом - острое начало желтухи с абдоминальной болью (боль в области живота) и депрессией. Если вещество не вызывает раздражение, как фосфор например, рвота наблюдается не часто. Если токсичные вещества обладают раздражающим или коррозивным (разъедающим) действием, у больных животных наблюдают полидипсию (неутолимая жажда). Вещества с пониженной токсичностью вызывают нарастающую вялость, анорексию (расстройство приема пищи), потерю веса, желтуху. При попадании в организм родентицидов (яды для грызунов) развивается ДВС - синдром: (диссеминированное внутрисосудистое свертывание)— нарушение свертываемости крови по причине массивного освобождения из тканей тромбопластических веществ.
Диагностика. Биохимические анализы крови не очень информативны. При остром обширном повреждении печени может наблюдаться сильное повышение уровня щелочной фосфатазы, однако начало токсикоза может быть острейшим и состояние животного на момент взятия крови крайне тяжелым. Очень важно взять клинический анализ крови и оценить качественное и количественное состояние красных и белых элементов крови, для дальнейших действий по спасению животного.
Лечение зависит от вида и характера токсина и заключается в интенсивной терапии, введении антидота (лекарственное средство, прекращающее или ослабляющее действие яда на организм), снятии интоксикации и восстановлении функций печени. Прогноз зависит не только от вида токсина, но и от времени, прошедшего после попадания токсина в организм. Рекомендовано срочно доставить животное в ветеринарную клинику и по возможности поместить в отделение реанимации и интенсивной терапии (для проведения всех требуемых диагностических мероприятий, мониторинга пациента и проведения интенсивной терапии).
Главный ветеринарный врач СВК Свой доктор
филиал "Дзержинский"
Матвеева Д.В.
Sursă : www.svoydoctor.ru/
Sep
05
Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.
Aug
31
Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
Inscriete la noutatile noastre