Atat la caine, cat si la pisica, exista mai multe tipuri de viermi, dintre cei mai cunoscuti:

-          viermii plati - teniile (cestode): Tenia multiceps, Taenia hidatigena, Echinococus granulosus, Dipilidium caninum etc.

-          viermii rotunzi (nematode)

Trebuie sa stii ca majoritatea cestodozelor (boli produse de tenii) evolueaza fara foarte multe semne clinice, de aceea trebuie acordata o mare atentie, mai ales ca sunt transmisibile si la om.

Toate aceste tenii au in stadiul de adult o actiune mecanica, traumatizanta asupra mucoasei intestinale, fixandu-se puternic de ea, drept urmare in scaun pot aparea firisoare de sange.

Contaminarea la caine se face pe cale digestiva prin consumul larvelor odata cu hrana. Cel mai frecvent cestod de la caine este Dipilidium caninum, continut de purice, care in acest caz este gazda intermediara.

Acest parazit poate trece si la om, mai ales la copii, contaminarea facandu-se prin ingerarea accidentala a puricelui de caine.

O importanta mare o are forma larvara a parazitului Echinococus granulosus, care este raspunzatoare de aparitia hidatidozei la om. Desigur ca actiunea acestor paraziti este mecanica, toxica si epuizanta pentru organism, producand anemie, dar si actiune negativa asupra sistemului nervos.

Simptome:

prurit anal, animalul se taraste cu anusul pe pamant datorita proglotelor (stadii larvare ale teniilor) ce raman prinse in timpul defecarii

in fecale apar proglote (sunt ca niste boabe de orez albe)

pot aparea semne nervoase prin prurit cutanat mai ales la animale foarte tinere

diagnosticul este pozitiv cand in fecale se vad proglotele.

Un alt parazit cestod intalnit la caine este Diphilobotrium latum care poate ajunge la dimensiuni impresionante. Parazitul se gaseste in corpul pestilor, iar contaminarea se face prin ingestia formelor larvare in momentul hranirii. Cainele poate prezenta o oboseala si o anemie nejustificata.
Parazitii rotuzi (nematodele)

Atat la caine, cat si la pisica, sunt intalniti numerosi paraziti rotunzi. Dintre cei mai frecvent intalniti sunt ascarizii (limbricii, in termeni populari). Acesti paraziti nu se fixeaza la mucoasa intestinala, ei sunt liberi in lumenul intestinului.

De la stadiul de ou (unde se gaseste in mediul exterior), la stadiul de adult (vierme propriu-zis), exista stadiul larvar care necesita o perioada de dezvoltare, ce se face prin migratie in alte organe: intestin - plaman - trahee - intestin (migratia entero-pneumo-traheo-enterala), adica larvele ajung in ficat, pe cale circulatorie, apoi ajung in secretiile bronhice si odata cu mucusul in cavitatea bucala de unde pot fi deglutite ( inghitite) si ajung din nou in intestin.

Cand larvele ajung in secretiile bronhice, animalul poate prezenta accese de tuse. Mai exista posibilitatea ca migratia sa fie entero-pneumo-somatica, cand larvele se pot inchista in musculatura.

Probabil te-ai intrebat cum de un pui de caine sau de pisica are viermi intestinali de la o varsta atat de mica. Trebuie sa stii ca femela gestanta trebuie deparazitata in perioada a 2-a de gestatie. Daca ea este infestata si nu este deparazitata, atunci larvele parazitilor traversesza bariera transplacentara, si in felul acesta se produce infestarea puilor, inca din timpul gestatiei.

Ascaridul de la caine se numeste Toxocara canis, iar cel de la pisica Toxocara cati. Acestia saracesc organismul de glucide, saruri minerale, vitamine, in special vitamina C , avand si o actiune mecanica asupra mucoasei intestinale, determinand aparitia enteritei.

Trebuie sa stii ca odata depistata existenta acestor parziti la animale, masurile de dezinfectie trebuie luate, pentru ca ouale eliminate in mediul exterior au o mare rezistenta.

Semnele clinice sunt sterse atunci cand infestatia nu este masiva, drept pentru care trebuie tinuta o evidenta a deparazitarilor, chiar si pentru profilaxie.

La puii infestati pe perioada gestatiei, semnele apar la o luna de zile: se observa balonament abdominal, voma, animalele sunt anemiate, apare scarpinatul, fara nici un fel de leziune, cresterea este intarziata.

Cand sunt mai multi viermi, toxina eliminata de acestia are actiune asupra sistemului nervos. Apar uneori convulsii, in special la cateii cu varste intre 1-3 luni, in asemenea cazuri cand organismul este anemiat poate surveni moartea.

Oul infestant al parazitului Toxocara canis, poate fi ingerat si de om, in lipsa unei igiene corespunzatoare a mainilor. E bine de stiut ca acest ou nu ajunge la om in stadiul de vierme propriu zis, ci ramane in stadiul de larva - este cunoscuta la om Larva migrans care se localizeaza la nivel cutanat, hepatic sau ocular.

O boala transmisa de tantar, ca si parazit extern, este dirofilarioza - produsa de parazitul Dirofilaria immitis. Larvele infestante odata inoculate, ajung in vasele limfatice ale pielii si apoi prin sistemul venos, ajung in cordul drept. Viermii adulti produc inflamatia cordului drept si arterei pulmonare.

Dupa mai multe luni de boala, se ajunge la hipertrofia cordului drept (marirea exagerata), aparitia de edeme si ascita (acumulare de lichid in cavitatea abdominala).

Simptome la caine: pot aparea noduli la nivelul pielii, mici si duri, in locul acestora parul este zburlit, si pot aparea depilatii (caderea parului pe zone mici), cainele poate fi apatic, lipsindu-i pofta de mancare si poate prezenta plagi crustoase pe suprafata capului. De asemenea, poate avea o respiratie greoaie

Boala poate fi confundata cu scabia sau raia demodecica sau cu alte eczema, de aceea este recomandat sa se faca examenul sangelui periferic. Tratamentul urmeaza sa fie prescris de catre medicul veterinar.

Concluzii:

Pentru a evita aceste boli produse de parazitii interni cat si cei externi, este bine sa facem periodic deparazitarea.

Atunci cand exista multi pureci, exista si viermi intestinali si invers (coparazitism).

Deparazitarea interna

Poate fi facuta de la varste mici, incepand cu 5-6 saptamani la caine si 6-7 saptamani la pisica. Se pot administra comprimate antiparazitare de uz veterinar in functie de greutatea corporala.

Daca sunt eliminati paraziti interni, atunci este necesar un rapel (repetare) al deparazitarii pentru eliminarea larvelor de paraziti.

Pentru profilaxie (prevenire) se administreaza comprimatele o data la 3-4 luni de zile. E bine ca din cand in cand sa fie adimistrate inainte sau dupa deparazitare, protectoare hepatice, pentru ca aceste substante antiparazitare au o anumita toxicitate hepatica.

La animale batrane, daca starea generala permite, deparazitarea interna se face de 2 ori pe an.

Trebuie deparazitate si animalele crescute numai in casa. Infestatia lor se face fara sa ne dam seama, prin toaleta labutelor cu care au calcat prin locurile unde noi am intrat incaltati.

Deparazitarea externa

Se poate face de la varste mici 5-6 saptamani cu produse speciale juniorilor. Pentru profilaxie, este bine sa fie facuta 1 data pe luna, de cand incepe primavara, pana toamna tarziu, cand nu mai este iarba.

In acest fel, prevenim si aparitia bolilor parazitare produse de capuse (babesioza) si dirofilarioza, precum si aparitia dermatitelor alergice produse in urma ciupiturilor de purice. Toate produsele antiparazitare interne, cat si cele externe, vor fi recomandate de medicul veterinar, conform greutatii corporale, varstei si starii de sanatate.

Atentionari speciale in privinta deparazitarii:

Un animal bolnav, care are o stare generala proasta nu se deparaziteaza. O cantitate mult prea mare de antiparazitar intern sau extern, poate fi toxica.

Nu folositi in deparazitarea externa a cainelui sau pisicii produse pentru dezinsectia locurilor, decat daca exista recomandari in acest sens.

 

 

ATENȚIE !!!

Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari , dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată .Pentru noi este foarte important ca dumneavoastră sa dețineți informații corecte și coerente, prezentate în modul cel mai simplu si pe înțeles, pentru a vă crea o idee generală în raport cu problemele cu care vă confruntați. Aici veți găsi răspunsuri ce reflectă practicile generale cu caracter de îndrumare, dar nu de diagnoză exactă !