„Dacă medicamentul este bun pentru câine, de ce nu i-l pot da și pisicii?”
Este o întrebare pe care medicii veterinari o aud foarte des. Și pare logică la prima vedere: câinele și pisica au multe boli comune, iar unele medicamente sunt folosite la ambele specii.

Problema este că un medicament nu este „pentru animale” în general. Este autorizat pentru anumite specii, în anumite doze, pentru anumite afecțiuni și în anumite condiții.

Iar dacă în prospect scrie clar „pentru câini” și „nu se utilizează la pisici”, acel avertisment nu este unul pus întâmplător.

Pisica nu este un câine mai mic

Una dintre cele mai periculoase presupuneri este că putem lua doza pentru câine și să o „adaptăm” la greutatea pisicii.

Nu funcționează așa.

Câinii și pisicile au diferențe importante în ceea ce privește metabolizarea și eliminarea medicamentelor. Unele substanțe sunt transformate rapid și eliminate fără probleme la câine, dar pot fi eliminate mult mai lent sau pe căi diferite la pisică.

Asta înseamnă că aceeași substanță, administrată la aceeași doză raportată la kilogram, poate avea efecte complet diferite la cele două specii.

Un exemplu foarte important: AINS

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt utilizate pentru controlul durerii și inflamației.

Dar nu toate AINS-urile autorizate pentru câini sunt potrivite pentru pisici.

De exemplu, carprofenul este un medicament utilizat la câini, iar anumite produse cu carprofen au indicații și contraindicații specifice de specie. Dacă prospectul unui anumit produs precizează că este destinat câinilor și nu trebuie utilizat la pisici, nu îl transformăm într-un medicament pentru pisici doar prin împărțirea comprimatului.

Pentru pisici există medicamente antiinflamatoare autorizate specific pentru această specie, cum este robenacoxibul în anumite produse veterinare.

„Dar am doar jumătate de comprimat acasă...”

Aici apare una dintre cele mai frecvente situații.

Câinele familiei a primit un medicament, iar pisica începe să aibă dureri. Proprietarul se gândește:

„Câinele primește un comprimat. Pisica are 4 kg, îi dau un sfert.”

Această abordare poate fi periculoasă.

Problema nu este doar cantitatea de medicament. Problema este dacă substanța respectivă este potrivită pentru pisică în primul rând.

Împărțirea comprimatului modifică doza, dar nu schimbă specia pentru care medicamentul a fost formulat și autorizat.

De ce prospectul spune „nu utilizați la pisici”?

Pentru ca un medicament să fie autorizat pentru o anumită specie, sunt evaluate aspecte precum:

eficacitatea;

doza recomandată;

absorbția;

metabolizarea;

timpul de eliminare;

reacțiile adverse;

toxicitatea;

interacțiunile cu alte medicamente;

siguranța în anumite categorii de animale.

Dacă pentru un produs apare mențiunea „nu se utilizează la pisici”, medicul veterinar trebuie să țină cont de acest lucru.

Nu înseamnă neapărat că molecula respectivă este absolut imposibil de utilizat vreodată la o pisică. În medicina veterinară există situații în care medicamente sunt utilizate off-label, adică în afara indicației din prospect, pe baza judecății medicului veterinar.

Dar aceasta este o decizie medicală, nu o decizie care trebuie luată acasă după principiul „dacă merge la câine, merge și la pisică”.

Pisicile sunt deosebit de sensibile la unele medicamente

Un exemplu bine cunoscut este paracetamolul.

La om este un medicament banal, dar la pisici poate provoca intoxicații grave, deoarece acestea au o capacitate limitată de a metaboliza anumite substanțe.

Consecințele pot fi severe și pot include afectarea globulelor roșii și a ficatului.

De aceea, faptul că un medicament se găsește în aproape orice casă nu înseamnă că este sigur pentru animalul nostru.

Același principiu se aplică și altor medicamente: „fără rețetă” nu înseamnă „fără risc” pentru pisică.

Dar medicamentele veterinare pentru câini?

Aici lucrurile devin și mai importante.

Există produse veterinare care au fost dezvoltate special pentru câini și care pot avea:

concentrații diferite;

excipienți diferiți;

indicații diferite;

doze diferite;

intervale diferite între administrări;

contraindicații specifice speciei.

Unele substanțe sunt utilizate atât la câini, cât și la pisici, dar asta trebuie verificat pentru produsul concret, nu presupus.

De aceea, medicul veterinar nu se uită doar la numele medicamentului. Se uită la substanța activă, concentrație, specie, doză, indicație și starea pacientului.

„Dar pisica mea are aceeași problemă ca și câinele”

Poate avea aceeași boală, dar nu înseamnă că tratamentul trebuie să fie identic.

Să luăm ca exemplu durerea dentară.

O pisică poate refuza crochetele, poate lua mâncarea în gură și apoi să o scuipe, în timp ce acceptă hrana umedă. Proprietarul poate considera că are nevoie pur și simplu de „un antiinflamator”.

Dar cauza poate fi:

boală parodontală;

resorbție dentară;

gingivită/stomatită;

fractură dentară;

abces;

o leziune orală.

Analgezicul poate reduce temporar durerea, dar nu rezolvă dintele bolnav.

Mai mult, alegerea unui antiinflamator nepotrivit poate adăuga o problemă nouă peste problema inițială.

Antibioticul nu este un substitut pentru tratamentul dentar

O altă situație frecventă este administrarea unui antibiotic atunci când pisica pare să aibă dureri la nivelul gurii.

Antibioticul poate fi indicat în anumite infecții, dar dacă există un dinte fracturat, resorbție dentară sau boală parodontală avansată, tratamentul cauzei poate necesita evaluare stomatologică și, uneori, extracție.

Așadar:

antibiotic ≠ analgezic
analgezic ≠ tratament al cauzei

Ce facem atunci când avem acasă un medicament „pentru câini”?

Cel mai simplu răspuns este: nu îl administrăm pisicii până când medicul veterinar nu confirmă că acel produs poate fi utilizat la pisici.

Trimiteți medicului:

numele exact al medicamentului;

substanța activă;

concentrația (mg/comprimat, mg/ml etc.);

greutatea pisicii;

vârsta;

ce alte medicamente primește;

motivul pentru care doriți să îl administrați.

O fotografie a cutiei și a prospectului poate fi extrem de utilă.

Un detaliu important: „medicament pentru câini” nu înseamnă întotdeauna „otrăvitor pentru pisici”

Este important să facem și această diferență.

Faptul că un produs este autorizat pentru câini nu înseamnă automat că substanța activă este toxică pentru pisici.

Unele substanțe sunt utilizate la ambele specii, dar sub forme, doze sau scheme diferite.

De aceea, nici extrema opusă nu este corectă:

„Scrie pentru câini, deci sigur omoară pisica.”

Nu.

Trebuie verificat produsul concret și situația concretă.

Problema este administrarea fără o evaluare corectă a speciei, dozei și riscurilor.

Regula simplă pentru proprietari

Dacă pe prospect scrie:

„Pentru câini”
și/sau
„Nu se utilizează la pisici”

nu încercați să calculați singuri o doză.

Nu împărțiți comprimatul.

Nu transformați „jumătate de comprimat pentru câine” în „un sfert pentru pisică”.

Și nu folosiți un medicament rămas de la un alt animal doar pentru că simptomele par asemănătoare.

Pisicile au propriul lor metabolism, propriile doze și propriile riscuri.

Iar uneori diferența dintre un tratament corect și o intoxicație poate fi doar o tabletă administrată „după ureche”.

În concluzie

Medicamentele veterinare nu sunt interschimbabile între specii.

Unele pot fi utilizate la câini și pisici, altele numai la câini, altele numai la pisici. Iar unele pot fi folosite în afara indicațiilor din prospect, dar numai atunci când medicul veterinar decide că beneficiul depășește riscul și stabilește doza și schema potrivite.

Când aveți o pisică bolnavă, nu întrebați doar „ce medicament am acasă?”. Întrebarea corectă este: „Este acest medicament sigur și potrivit pentru pisica mea?”

Această diferență simplă poate preveni multe intoxicații și complicații evitabile.