Dacă ați observat la cățelul dumneavoastră o mică umflătură în zona buricului, este posibil să fie vorba despre o hernie ombilicală. Este una dintre cele mai frecvente hernii întâlnite la pui și, în multe cazuri, nu reprezintă o urgență. Totuși, faptul că puiul nu pare deranjat nu înseamnă că problema trebuie ignorată.

Hernia ombilicală poate fi prezentă încă de la naștere și este întâlnită mai frecvent la anumite rase de câini.

Ce este, de fapt, hernia ombilicală?

În timpul dezvoltării puiului în uter, cordonul ombilical face legătura dintre făt și mamă. După naștere, cordonul este rupt sau secționat, iar deschiderea prin care acesta a trecut ar trebui să se închidă treptat.

Atunci când inelul ombilical nu se închide complet, prin acea zonă poate ieși o cantitate mică de țesut adipos sau, în unele situații, o porțiune de intestin. Astfel apare hernia ombilicală.

La exterior, proprietarul observă de obicei o umflătură moale, situată exact în zona buricului.

La ce rase apare mai frecvent?

Herniile ombilicale pot apărea la orice câine, însă există o predispoziție raportată la unele rase, printre care:

Yorkshire Terrier;

Chihuahua;

Teckel;

Pudel;

Shih Tzu;

Pomeranian;

Pekinez;

Basenji;

Beagle;

Cocker Spaniel;

rasele Bulldog.

De asemenea, herniile pot apărea la puii proveniți din anumite linii genetice, motiv pentru care predispoziția ereditară este considerată un factor important.

Cum arată o hernie ombilicală?

Cel mai frecvent, proprietarul observă o mică formațiune rotundă sau ovală în jurul buricului. Aceasta poate fi:

moale la atingere;

mai evidentă atunci când puiul stă în picioare, aleargă sau plânge;

mai puțin vizibilă atunci când puiul este culcat;

uneori reductibilă, adică poate reveni în cavitatea abdominală la o presiune foarte ușoară.

Dimensiunea poate varia de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri.

Important: faptul că hernia este mică nu înseamnă automat că nu necesită monitorizare.

Sunt toate herniile periculoase?

Nu. Există hernii ombilicale mici, în care prin defectul abdominal protruzionează doar țesut adipos. Acestea pot rămâne fără complicații și, în anumite cazuri, se pot închide spontan pe măsură ce puiul crește.

Pe de altă parte, herniile mai mari pot permite pătrunderea unei porțiuni de intestin în sacul herniar. În acest caz există riscul ca țesutul să fie prins și să apară încarcerarea sau strangularea.

Aceasta este o situație care necesită intervenție medicală rapidă.

Când trebuie să ne îngrijorăm?

Proprietarul trebuie să solicite cât mai repede un consult veterinar dacă observă că:

umflătura devine brusc mai mare;

hernia devine tare sau foarte tensionată;

zona este dureroasă;

pielea de deasupra își schimbă culoarea;

puiul devine apatic;

refuză hrana;

vomită;

are dureri abdominale;

nu elimină normal materiile fecale;

cățelul plânge atunci când zona este atinsă.

Aceste semne pot indica o complicație și nu este recomandată așteptarea pentru a vedea dacă problema „trece de la sine”.

Poate hernia să dispară singură?

Unele hernii ombilicale mici se pot închide spontan în primele luni de viață, pe măsură ce inelul ombilical se contractă și musculatura abdominală se dezvoltă.

De aceea, medicul veterinar poate recomanda inițial doar monitorizarea unei hernii mici, nedureroase și reductibile.

Totuși, nu este recomandat ca proprietarul să încerce să „închidă” hernia prin apăsare, bandajare sau aplicarea unor obiecte peste aceasta. Astfel de metode nu rezolvă cauza și pot provoca traumatisme sau iritații.

Când este recomandată operația?

Intervenția chirurgicală poate fi recomandată atunci când:

hernia este mare;

nu se reduce;

persistă pe măsură ce puiul crește;

există țesut prins în sacul herniar;

apar complicații;

defectul abdominal este considerat cu risc crescut.

În cazul unei hernii mici și necomplicate, medicul poate decide să urmărească evoluția înainte de a interveni.

Foarte practic, dacă puiul urmează să fie sterilizat/castrat când ajunge la vârsta potrivită, repararea herniei poate fi uneori realizată în aceeași ședință chirurgicală, evitând o a doua anestezie. Decizia se ia individual, în funcție de vârsta, starea generală și dimensiunea herniei.

Cum se stabilește diagnosticul?

În multe cazuri, diagnosticul poate fi pus printr-un simplu examen clinic. Medicul veterinar palpează zona și verifică dimensiunea defectului și dacă hernia este reductibilă.

Dacă există suspiciunea că în hernie se află o porțiune de intestin sau alt organ, poate fi recomandată ecografia abdominală.

Înaintea unei intervenții chirurgicale, medicul poate recomanda și analize de sânge, în funcție de vârsta și starea puiului.

Un detaliu important pentru crescători

Deoarece predispoziția genetică poate avea un rol, apariția herniilor ombilicale trebuie luată în considerare în programele de reproducție.

Un câine cu hernie ombilicală nu trebuie automat considerat „bolnav”, însă reproducerea animalelor cu defecte congenitale repetate în linia familială merită discutată cu medicul veterinar și crescătorul.

Hernia ombilicală nu trebuie confundată cu alte formațiuni

Nu orice umflătură de pe abdomen este hernie ombilicală. Pot exista și alte cauze: abcese, formațiuni tumorale, inflamații sau alte defecte ale peretelui abdominal.

De aceea, diagnosticul corect trebuie stabilit prin examinare veterinară, mai ales dacă formațiunea crește sau își modifică aspectul.

O mică umflătură la nivelul buricului unui cățel poate părea un detaliu neimportant, dar este bine să fie evaluată de medicul veterinar. Multe hernii ombilicale sunt simple și pot fi doar monitorizate, însă cele mai mari sau complicate pot necesita intervenție chirurgicală.

Cel mai important este să nu încercați să tratați hernia acasă și să nu aplicați bandaje sau obiecte peste aceasta. O evaluare veterinară la timp poate face diferența între o problemă simplă, care necesită doar supraveghere, și o complicație care necesită tratament urgent.