Conjunctivita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare întâlnite la câini și pisici. Deși, în multe situații, nu reprezintă o urgență majoră și răspunde bine la tratament, inflamația conjunctivei poate fi și semnul unei afecțiuni oculare mai serioase. De aceea, un ochi roșu sau cu secreții nu ar trebui tratat automat cu picături rămase de la un episod anterior.

Ce este conjunctivita?

Conjunctiva este o membrană fină care căptușește interiorul pleoapelor și acoperă partea anterioară a globului ocular, având un rol important în protecția ochiului și în menținerea suprafeței oculare. La câini și pisici, conjunctiva acoperă și pleoapa a treia (membrana nictitantă).

Conjunctivita reprezintă inflamația acestei membrane. În funcție de cauză și de severitate, conjunctiva poate deveni roșie, îngroșată și edematoasă, iar secrețiile oculare pot varia de la apoase și transparente până la mucoase sau purulente.

În formele severe, edemul conjunctivei poate fi atât de important încât țesutul inflamat sau pleoapa a treia să acopere parțial ori chiar aproape complet globul ocular.

De ce apare conjunctivita?

Conjunctivita nu este o singură boală cu o singură cauză. Ea reprezintă un răspuns inflamator al ochiului, iar tratamentul trebuie ales în funcție de factorul care a provocat-o.

La câini

Printre cauzele întâlnite se numără:

infecțiile virale;

infecțiile bacteriene;

alergiile;

corpii străini;

praful, fumul și alți iritanți;

producția insuficientă de lacrimi — keratoconjunctivita sicca;

anomalii ale pleoapelor, precum entropionul și ectropionul;

gene care ating corneea;

afecțiuni ale aparatului lacrimal;

boli inflamatorii sau mediate imun.

Uneori, conjunctivita este o problemă secundară unei alte boli oculare. De aceea, simpla constatare a unui ochi roșu nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului.

La pisici

La pisici, infecțiile reprezintă o cauză foarte importantă a conjunctivitei. Herpesvirusul felin de tip 1 (FHV-1) este una dintre cele mai frecvente cauze, în special la pui. Pot fi implicate și calicivirusul, bacterii, Chlamydia felis și Mycoplasma.

Conjunctivita poate apărea, de asemenea, în urma unui corp străin, a expunerii la substanțe iritante, a alergiilor sau ca urmare a unor afecțiuni ale corneei, pleoapelor ori aparatului lacrimal.

La pisoii foarte mici, conjunctivita severă poate determina acumularea unei cantități importante de secreții și lipirea pleoapelor. În aceste cazuri este necesară examinarea veterinară, deoarece o infecție oculară netratată poate afecta și corneea.

Cum se manifestă?

Cele mai frecvente semne sunt:

înroșirea ochiului;

lăcrimare excesivă;

secreții oculare;

pleoape umflate;

conjunctivă inflamată;

clipit frecvent;

ținerea ochiului parțial sau complet închis;

sensibilitate la lumină;

frecarea ochiului cu lăbuța;

apariția mai evidentă a pleoapei a treia.

La pisici și câini, conjunctivita poate fi însoțită de alte semne. De exemplu, în cazul unei infecții respiratorii, pot apărea strănut, secreții nazale și tuse.

Culoarea secreției nu stabilește singură cauza. O secreție galben-verzuie poate apărea în infecții bacteriene, inclusiv secundare unei infecții virale, dar diagnosticul nu trebuie pus exclusiv după aspectul secreției.

Un singur ochi sau ambii ochi?

Și acest aspect poate oferi medicului informații importante.

Atunci când este afectat un singur ochi, trebuie luate în considerare, printre altele, un corp străin, o leziune locală, o problemă a canalului lacrimal sau anumite afecțiuni ale corneei.

Când conjunctivita apare la ambii ochi, sunt mai probabile cauze infecțioase, alergice sau iritative, deși există numeroase excepții. La pisici, o infecție virală poate începe la un ochi și ulterior să se extindă la celălalt.

Cum se stabilește diagnosticul?

Un examen oftalmologic atent este esențial. Medicul veterinar nu trebuie să se limiteze la examinarea conjunctivei, ci să verifice și corneea, pleoapele, pleoapa a treia și aparatul lacrimal.

În funcție de caz, pot fi recomandate:

Testul cu fluoresceină

Este unul dintre cele mai importante teste în cazul unui ochi inflamat. Fluoresceina evidențiază leziunile corneene și poate identifica ulcere care nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Testul Schirmer

Măsoară producția de lacrimi și este important mai ales atunci când există suspiciunea de ochi uscat (keratoconjunctivită sicca). O producție insuficientă de lacrimi poate produce inflamație cronică și leziuni ale corneei.

Măsurarea presiunii intraoculare

În anumite situații, medicul poate măsura presiunea din interiorul ochiului pentru a exclude afecțiuni precum glaucomul sau alte boli intraoculare.

Investigații suplimentare

În cazurile persistente, severe sau recurente pot fi necesare citologie conjunctivală, culturi, teste pentru agenți infecțioși, biopsie sau investigații ale canalelor lacrimale.

Tratamentul conjunctivitei

Nu există un singur tratament pentru toate conjunctivitele.

Tratamentul corect depinde de cauză.

În cazul unei infecții bacteriene pot fi prescrise antibiotice oftalmice. Dacă este implicată o infecție virală, tratamentul poate fi diferit și, în anumite situații, poate fi necesară administrarea unui antiviral. În cazul alergiilor, abordarea urmărește controlul reacției inflamatorii și, pe cât posibil, identificarea și eliminarea factorului declanșator.

Dacă problema este provocată de entropion, gene anormale, corp străin, ochi uscat sau o altă afecțiune oculară, tratarea conjunctivei fără rezolvarea cauzei primare poate duce la recidive.

În unele cazuri, medicul poate prescrie medicamente antiinflamatoare, însă acestea trebuie utilizate cu mare atenție. În special, corticosteroizii oftalmici nu trebuie administrați înainte de excluderea unui ulcer cornean, deoarece pot împiedica vindecarea corneei și pot agrava anumite leziuni.

De ce nu este recomandată automedicația?

Este foarte tentant ca proprietarul să folosească picăturile care „au funcționat data trecută”. Aceasta este una dintre cele mai frecvente greșeli.

Un ochi roșu poate însemna conjunctivită, dar poate fi și expresia unei ulcerații corneene, glaucomului, uveitei, unui corp străin sau a unei alte afecțiuni care necesită tratament complet diferit.

În plus, unele picături oftalmice conțin corticosteroizi. Administrarea lor la un animal cu ulcer cornean poate avea consecințe serioase.

Prin urmare, înainte de administrarea unui tratament oftalmic, mai ales dacă ochiul este dureros sau animalul îl ține închis, este recomandat un consult veterinar.

Conjunctivita la pisoi și căței

Puii reprezintă o categorie aparte.

La această vârstă, sistemul imunitar este încă în dezvoltare, iar infecțiile respiratorii pot fi însoțite de manifestări oculare importante. La pisoi, herpesvirusul felin este o cauză frecventă, iar infecția poate fi complicată de infecții bacteriene secundare.

Un aspect caracteristic cazurilor severe este edemul foarte pronunțat al conjunctivei. Uneori pleoapa a treia devine atât de inflamată încât acoperă o mare parte din ochi. Acest aspect poate fi alarmant pentru proprietar, dar nu înseamnă automat că ochiul trebuie îndepărtat sau că pleoapa a treia trebuie excizată. Prioritatea este identificarea și tratarea cauzei și protejarea corneei.

La puii cu conjunctivită severă, este important să se verifice dacă există și leziuni corneene.

Când este necesar un consult de urgență?

Nu orice ochi roșu reprezintă o urgență, însă următoarele semne justifică evaluarea rapidă de către medicul veterinar:

animalul ține ochiul permanent închis;

prezintă durere evidentă;

se freacă insistent la ochi;

corneea devine albicioasă, albăstruie sau tulbure;

apare o secreție abundentă purulentă;

pleoapa a treia acoperă o mare parte din globul ocular;

ochiul se umflă brusc;

apare o leziune vizibilă pe cornee;

vederea pare afectată;

starea se agravează în loc să se amelioreze.

Aceste semne pot indica o afecțiune mai profundă decât o simplă conjunctivită. Leziunile corneene, de exemplu, trebuie diagnosticate și tratate prompt.

Este conjunctivita contagioasă?

Unele forme sunt contagioase, în special cele infecțioase. Acest lucru este important mai ales în gospodăriile cu mai multe animale.

Dacă un câine sau o pisică prezintă o infecție oculară suspectată a fi contagioasă, este recomandată o igienă atentă a mâinilor după administrarea tratamentului și evitarea folosirii aceluiași aplicator sau a aceleiași comprese pentru mai multe animale. În cazul pisicilor cu infecții respiratorii și oculare, limitarea contactului cu animalele sănătoase poate fi de asemenea utilă.

Concluzie

Conjunctivita este frecventă la câini și pisici și, în multe cazuri, prognosticul este bun. Important este însă să tratăm cauza, nu doar ochiul roșu.

Un ochi inflamat poate ascunde o leziune corneană, o problemă a pleoapelor, ochi uscat, o infecție virală sau o altă afecțiune oculară. De aceea, examinarea veterinară și, atunci când este indicat, testul cu fluoresceină pot face diferența dintre o conjunctivită simplă și o problemă care amenință vederea.

Regula de aur pentru proprietari: nu folosiți automat picături sau unguente rămase de la un episod anterior și nu administrați corticosteroizi oculari fără ca medicul veterinar să fi exclus un ulcer cornean.

Cu un diagnostic corect și un tratament adaptat cauzei, majoritatea cazurilor se pot recupera foarte bine.