Informații generale despre animal
- Rasa, vârsta și sexul.
- Starea de sterilizare/castrare.
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Bună ziua! Vă mulțumim că ați ales să ne adresați întrebări legate de sănătatea animalului dumneavoastră pe platforma noastră.
Pentru a vă oferi cea mai bună asistență posibilă, vă rugăm să completați cât mai detaliat următoarele informații:
Vă asigurăm că medicul nostru veterinar va analiza cu atenție informațiile furnizate pentru a oferi cea mai bună evaluare și recomandări personalizate. Adresați întrebarea dumneavoastră, iar medicul va răspunde imediat ce va fi disponibil. Mulțumim pentru încrederea acordată!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua, pentru a va ajuta am nevoie de mai multe detalii, nu este clar despre ce pui vorbiti, ce specie, ce varsta, circumstantele.
Va rog descrieti situatia mai clar si va ajut cu drag.
Multumesc!
Raspunsul specialistului:
Bună ziua!
Îmi pare rău să aud despre această problemă. La un pui de pisică de aproximativ o lună, glaucomul este o afecțiune gravă și necesită consult cât mai curând la un medic veterinar, de preferat cu experiență în oftalmologie.
Dacă este într-adevăr vorba despre glaucom, prognosticul depinde de mai mulți factori:
cauza glaucomului (congenital sau secundar unei alte afecțiuni);
valoarea presiunii intraoculare;
dacă retina și nervul optic sunt încă funcționale;
cât timp a fost crescută presiunea în ochi.
Faptul că unul dintre ochi reacționează încă la lumină este un semn încurajator, deoarece poate indica existența unei funcții vizuale reziduale. Totuși, doar un examen oftalmologic poate confirma dacă vederea poate fi salvată.
De obicei, sunt necesare:
măsurarea presiunii intraoculare (tonometrie);
examinarea fundului de ochi, dacă este posibil;
evaluarea reflexelor oculare și a stării corneei.
În funcție de rezultate, medicul poate recomanda:
tratament medicamentos pentru scăderea presiunii intraoculare, dacă ochiul mai poate fi salvat;
intervenție chirurgicală în anumite cazuri;
dacă ochiul este deja orb și dureros, uneori cea mai bună soluție este îndepărtarea lui (enucleerea), pentru a elimina durerea și a preveni complicațiile.
Referitor la operație la această vârstă
O intervenție chirurgicală la un pui de o lună implică un risc anestezic mai mare decât la un adult, deoarece organismul este încă foarte fragil. Totuși, dacă puiul este stabil clinic, este bine hidratat și anestezia este realizată de un medic cu experiență, folosind protocolul adecvat pentru pui, operația se poate efectua în siguranță atunci când este necesară.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Bună ziua Catalina,
Din descrierea dumneavoastră, este îmbucurător faptul că pisicuța mănâncă bine, este activă și trăiește exclusiv în casă. Totuși, leziunile cutanate pe care le descrieți nu sunt normale și ar trebui investigate.
Cele mai frecvente cauze ale unor zone fără păr și cu iritație la un pui de aproximativ 3 luni sunt:
Dermatofitoza (pecinginea) – una dintre cele mai frecvente cauze la puii de pisică salvați de pe stradă. Se manifestă prin zone circulare sau neregulate fără păr, cu piele roșiatică și uneori descuamată. Este o afecțiune contagioasă și pentru oameni.
Paraziți externi (purici, râie, Cheyletiella) – chiar dacă stă acum doar în casă, este posibil să fi avut paraziți înainte de adopție. Mâncărimea determină scărpinat și căderea părului.
Dermatită alergică – mai rar la această vârstă, dar poate apărea ca reacție la înțepăturile de purici, la produse de curățenie, detergentul cu care sunt spălate păturile sau, mai rar, la hrană.
Infecție bacteriană sau fungică secundară, mai ales dacă pielea a fost traumatizată anterior sau dacă sistemul imunitar este încă în refacere după accident.
Deocamdată vă recomand:
Programați un consult veterinar în următoarele zile pentru un examen dermatologic. De multe ori este necesară o examinare cu lampa Wood, o raclare cutanată sau o cultură pentru dermatofiți.
Nu aplicați creme umane, alcool, iod sau alte dezinfectante fără recomandarea medicului.
Încercați să împiedicați pisicuța să se lingă excesiv sau să se scarpine dacă observați că leziunile se agravează.
Continuați alimentația de calitate și monitorizați dacă apar leziuni noi.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Bianca,
Dacă șchiopătatul a revenit după ce tratamentul antiinflamator a fost oprit, este important să nu continuați administrarea antiinflamatoarelor fără o nouă evaluare. Reapariția simptomelor poate indica o problemă care necesită un diagnostic mai precis, cum ar fi o leziune a ligamentelor sau tendoanelor, o afecțiune articulară, o fractură incomplet vindecată sau o problemă ortopedică de dezvoltare.
Dacă aveți radiografia, o puteți încărca aici împreună cu următoarele informații:
Pe ce membru șchiopătează (față sau spate, stâng sau drept)?
De când au început simptomele?
Ce antiinflamator a primit (denumirea, doza și câte zile)?
A existat un traumatism sau șchiopătatul a apărut spontan?
Șchiopătează permanent sau doar după efort?
În ceea ce privește suplimentele, acestea pot fi utile dacă problema este articulară, dar nu înlocuiesc tratamentul cauzei. Medicul veterinar poate recomanda, în funcție de diagnostic, suplimente cu glucozamină, condroitină, acizi grași omega-3 sau alte produse pentru sănătatea articulațiilor.
Nu este recomandat să încep un nou antiinflamator fără să cunosc diagnosticul și tratamentul anterior, deoarece doza și alegerea medicamentului depind de cauza șchiopătatului și de starea generală a motanului.
Vă rog să încărcați radiografia și, dacă este posibil, raportul radiologic. Le pot analiza și vă pot spune ce modificări se observă și ce opțiuni terapeutice sunt de obicei luate în considerare.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Angela,
Bună ziua!
Din descrierea dumneavoastră, este foarte important ca pisica să fie consultată de un medic veterinar cât mai curând, deoarece faptul că se scarpină până la sânge indică un disconfort semnificativ. La o pisică de 13 ani pot exista mai multe cauze, iar tratamentul depinde de diagnostic.
Cele mai frecvente cauze sunt:
- conjunctivită (bacteriană, virală sau alergică);
- ulcer sau zgârietură corneană (foarte dureroasă);
- corp străin sub pleoapă;
- afecțiuni ale pleoapelor sau genelor;
- glaucom sau uveită (mai ales dacă ochiul este dureros);
- sindromul de ochi uscat sau alte afecțiuni oculare specifice pisicilor vârstnice.
Până ajungeți la medic puteți:
- curăța delicat secrețiile și zona din jurul ochiului cu ser fiziologic steril și comprese sterile;
- împiedica pisica să se mai traumatizeze, dacă este posibil folosind un guler de protecție (guler elisabetan);
- mențineți zona curată și evitați frecarea ochiului.
Nu aplicați picături sau unguente pentru ochi destinate oamenilor și nu utilizați produse care conțin corticosteroizi fără examinarea ochiului, deoarece dacă există un ulcer cornean acestea pot agrava foarte mult leziunea.
Aș avea nevoie de câteva informații suplimentare:
Este afectat un singur ochi sau ambii?
Ochiul lăcrimează sau are secreții? Dacă da, ce culoare au?
Ochiul este roșu sau îl ține închis?
Corneea (partea transparentă a ochiului) pare tulbure sau albăstruie?
Pisica mai vede normal și are poftă de mâncare?
Dacă ochiul este ținut închis, apare o pată albicioasă pe cornee, ochiul pare mărit sau durerea este intensă, recomand consultul veterinar în aceeași zi, deoarece unele afecțiuni oculare pot evolua rapid și pot afecta vederea.
Va recomand Clinica OptimVet, Ch.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Bună ziua Irina,
Simptomele pe care le descrieți – apatie de câteva săptămâni, scăderea progresivă a poftei de mâncare, slăbire accentuată și episodul de vomă – nu sunt normale și necesită un consult veterinar cât mai curând, de preferat chiar astăzi.
Cauzele pot fi multiple, printre care:
- boli transmise de căpușe (chiar dacă i s-a administrat un tratament împotriva căpușelor, acesta nu tratează o infecție deja instalată);
- afecțiuni digestive (gastrită, corp străin, pancreatită etc.);
- boli hepatice sau renale;
- alte afecțiuni infecțioase sau metabolice.
Până ajungeți la medic:
- !!!nu îi mai oferiți spate de pui sau alte oase, deoarece pot provoca iritații digestive sau complicații;
- oferiți-i apă proaspătă în permanență;
- dacă vomită repetat sau refuză și apa, mergeți de urgență la o clinică veterinară.
Pentru stabilirea diagnosticului sunt recomandate:
- examen clinic complet;
- hemoleucogramă și biochimie sanguină;
- test pentru bolile transmise de căpușe (Babesia, Ehrlichia, Anaplasma, după caz);
- ecografie și/sau radiografie abdominală, dacă medicul consideră necesar
Mult spor si sanatate!.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua,
Da. O țestoasă cu ochii închiși și umflați de 4 zile, care nu mănâncă, are nevoie de un consult la un medic veterinar cu experiență în reptile cât mai curând posibil. Aceste semne pot indica o problemă serioasă.
Cauzele frecvente includ:
o infecție a ochilor;
deficit de vitamina A (mai ales la unele țestoase ținute în captivitate);
o infecție respiratorie;
apă murdară sau condiții necorespunzătoare de temperatură și iluminare.
Până ajungeți la veterinar:
Mențineți temperatura habitatului în intervalul recomandat pentru specia ei.
Dacă este o țestoasă de apă, asigurați apă curată și o zonă uscată unde se poate încălzi.
Dacă are lampă UVB, verificați că funcționează și este potrivită.
Nu încercați să îi forțați ochii să se deschidă și nu puneți picături pentru ochi destinate oamenilor fără recomandarea unui veterinar.
Va recomand Clinica VetExotica.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Daria,
Din păcate, simptomele pe care le descrieți sunt foarte îngrijorătoare la un pui de aproximativ 2 luni, nevaccinat și găsit pe stradă. În această situație, parvoviroza este una dintre principalele suspiciuni, însă există și alte afecțiuni care pot produce un tablou similar, cum ar fi gastroenterite bacteriene sau virale, infestări masive cu paraziți intestinali, coccidioza sau ingestia unui corp străin.
La un pui atât de mic, aceste simptome pot duce foarte rapid la deshidratare severă și dezechilibre electrolitice, care pot deveni amenințătoare de viață în câteva ore.
Recomandarea mea este să mergeți de urgență la o clinică veterinară, astăzi, fără a aștepta să vedeți dacă își revine. Medicul poate efectua un test rapid pentru parvoviroză și va evalua gradul de deshidratare. Dacă se confirmă sau există o suspiciune puternică, este posibil să fie necesară internarea pentru perfuzii, tratament antiemetic, protecție gastrică și alte terapii de susținere.
Până ajungeți la medic:
- asigurați-i un loc cald și liniștit;
- dacă vomită frecvent, nu îl forțați să mănânce;
- dacă poate păstra lichidele fără să vomite imediat, îi puteți oferi cantități foarte mici de apă, des, însă dacă vomită și apa, nu insistați și mergeți cât mai repede la clinică;
- izolați-l de alți câini, deoarece, dacă este vorba despre parvoviroză, boala este foarte contagioasă.
Nu aș recomanda administrarea acasă de antibiotice, antidiareice sau medicamente pentru oameni fără indicația medicului veterinar, deoarece unele pot agrava situația sau pot întârzia diagnosticul.
Recomandarea mea este sa va adresati cat de curand la un cabinet veterinar pentru un tratrament corect.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Bună ziua Beatricia,
Din descrierea dumneavoastră, cel mai probabil este vorba despre o dermatită alergică la mușcătura de purice (DAPP) sau o reacție inflamatorie intensă provocată de numărul mare de purici la care a fost expusă. Chiar dacă deparazitarea a fost făcută duminică (și acesta este într-adevăr cel mai important pas), mâncărimea poate persista câteva zile sau chiar 1–2 săptămâni, deoarece reacția alergică a pielii continuă și după ce puricii încep să moară.
Totuși, faptul că:
se scarpină în continuare foarte intens;
și-a produs răni prin scărpinat;
pielea este roșie și inflamată,
înseamnă că nu aș mai recomanda doar așteptarea, deoarece există riscul apariției unei infecții bacteriene secundare.
În mod obișnuit, într-o astfel de situație, recomandările sunt:
un tratament antipruriginos (pentru reducerea mâncărimii), prescris de medicul veterinar – de exemplu, medicamente precum Apoquel sau Cytopoint, ori un tratament antiinflamator, în funcție de cazul clinic;
dacă există răni sau semne de infecție, poate fi necesar un tratament antibiotic, dar acesta trebuie decis după examinare;
băi cu un șampon dermatologic calmant, destinat câinilor cu piele sensibilă (de exemplu, pe bază de ovăz coloidal, fitosfingozină sau clorhexidină dacă există suspiciune de infecție);
împiedicarea traumatizării pielii prin folosirea unui guler de protecție sau a unui body, până când mâncărimea este controlată.
Nu recomand aplicarea de creme sau unguente destinate oamenilor (în special cele cu corticosteroizi, antibiotice sau anestezice locale), deoarece pot fi ingerate prin lins și unele pot fi toxice pentru câini.
Dacă în următoarele 24–48 de ore mâncărimea nu se ameliorează sau observați secreții, miros neplăcut, pustule, febră sau stare generală modificată, aș recomanda o reevaluare cât mai curând. În astfel de cazuri, simpla deparazitare nu este întotdeauna suficientă și este nevoie și de tratament pentru controlul inflamației și al pruritului.
De asemenea, este important să vă asigurați că mediul (culcușul, păturile, covoarele) este tratat împotriva puricilor, deoarece o parte importantă a ciclului lor de viață se desfășoară în mediul înconjurător, iar reinfestarea este frecventă.
V-aș mai întreba două lucruri:
Ce pastilă antiparazitară i-ați administrat (Bravecto, Simparica, NexGard, Credelio etc.)?
Unde sunt localizate în principal leziunile și mâncărimea (baza cozii, spate, abdomen, urechi sau pe tot corpul)?
Aceste detalii pot ajuta la diferențierea dintre o reacție la purici și alte afecțiuni dermatologice. Din ceea ce descrieți însă, prima suspiciune rămâne dermatita alergică la purici, iar intensitatea pruritului justifică o nouă evaluare veterinară pentru instituirea unui tratament simptomatic.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Mariana,
In primul rand puii trebuie deparazitati, si anume contra coccidiozei, puteti folosi preparate ca intrea-cox, solicox. De asemenea va recomand sa folositi un complex de vitamine fie in apa fie in mancare.
Daca dupa aceste actiuni situatia nu se reguleaza se poate trece pe un antibiotic, dar doar cu recomandarea medicului veterinar.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Marina,
Din ceea ce descrieți, este foarte probabil să fie vorba despre o problemă cronică, cel mai frecvent un abces dentar (în special al unui premolar sau molar), o fistulă asociată unei infecții, o afecțiune a canalului lacrimal sau, mai rar, o formațiune tumorală. Faptul că un ochi lăcrimează de mult timp și că ulterior apare umflarea obrazului, care se sparge și formează o rană, indică existența unui proces inflamator sau infecțios ce necesită investigații.
Pisica ar trebui consultată cât mai curând de un medic veterinar. Examinarea cavității bucale, iar dacă este posibil radiografii dentare sau alte investigații, pot identifica cauza. În multe cazuri, tratamentul constă în extracția dintelui afectat, drenarea abcesului și administrarea de antibiotice și antiinflamatoare, iar animalele se recuperează foarte bine.
În ceea ce privește eutanasia, aceasta este luată în considerare doar dacă se confirmă o afecțiune incurabilă care îi provoacă suferință și nu mai există opțiuni de tratament. Pe baza informațiilor oferite, nu se poate concluziona că aceasta este situația. Vă recomand să o programați la un consult cât mai repede, deoarece cu cât problema persistă mai mult, cu atât tratamentul poate deveni mai dificil.
Sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Ana,
Din descriere, căprița prezintă semne compatibile cu o mastită acută, iar apariția laptelui de culoare roșu-murdar după câteva zile de tratament este un semn care necesită reevaluare clinică. Scăderea căldurii locale a ugerului este un lucru pozitiv, însă persistența indurației (întăririi), durerii și reducerea severă a secreției lactate indică faptul că procesul inflamator nu este încă controlat.
Laptele roșiatic apare cel mai frecvent atunci când inflamația afectează vasele sanguine din glandă și permite trecerea sângelui în secreția mamară. Acest lucru poate fi întâlnit în mastitele bacteriene moderate până la severe. Nu este obligatoriu să apară cheaguri.
Mă preocupă în special:
- lipsa unei îmbunătățiri evidente după 72 de ore;
- consistența încă fermă a sfertului afectat;
- producția foarte redusă de lapte;
- modificarea culorii secreției.
În astfel de situații, în practică, recomand:
Examinarea clinică a animalului de către un medic veterinar.
Evaluarea temperaturii corporale.
Examinarea atentă a ugerului pentru a exclude un abces sau o zonă de necroză.
Dacă este posibil, recoltarea unei probe de lapte pentru identificarea agentului infecțios și alegerea antibioticului potrivit.
De asemenea, este important să știu:
- temperatura actuală a căpriței;
- dacă mănâncă și rumegă normal;
- dacă afectarea este doar într-o jumătate a ugerului;
- dacă după muls se elimină numai lapte roșiatic sau și secreții gălbui, apoase ori purulente.
Un aspect important: dacă după 3 zile de tratament cu tylosin nu există răspuns clinic satisfăcător, există posibilitatea ca bacteria implicată să nu fie sensibilă la acest antibiotic. În astfel de cazuri, medicul veterinar poate decide schimbarea terapiei după examinare.
Multa sanatate.
Raspunsul specialistului:
Bună ziua!
Sunetele pe care le descrieți (un fel de „fornăit”, „hârâit” sau zgomot ca și cum ar avea nasul înfundat) pot indica debutul unei afecțiuni respiratorii, foarte frecvent întâlnită la șobolanii de companie. Chiar dacă zgomotul pare să provină din zona nasului, infecțiile respiratorii pot evolua rapid către căile respiratorii inferioare.
Vă recomand să monitorizați cu atenție dacă apar și alte semne, precum:
strănut frecvent;
secreții nazale sau oculare (în special secreții roșiatice – porfirină);
respirație dificilă sau zgomotoasă;
scăderea poftei de mâncare ori letargie.
Este important să mențineți cușca foarte curată, să evitați curenții de aer, schimbările bruște de temperatură și așternuturile prăfoase, deoarece acestea pot agrava simptomele.
Deoarece șobolanii sunt predispuși la infecții respiratorii bacteriene (de exemplu, cu Mycoplasma pulmonis), vă recomand să programați cât mai curând un consult la un medic veterinar cu experiență în rozătoare. Dacă este necesar, acesta va prescrie tratamentul potrivit (de regulă antibiotice și, uneori, antiinflamatoare), în funcție de examenul clinic.
Chiar dacă celălalt șobolan nu prezintă simptome în acest moment, este bine să îl monitorizați atent, deoarece animalele care trăiesc împreună pot împărți aceiași agenți patogeni.
Cu un diagnostic și un tratament instituit din timp, majoritatea acestor afecțiuni pot fi controlate cu succes.
Raspunsul specialistului:
Buna seara Nadina,
Din descriere, pare o leziune de tip “smulgere de piele / abraziune” în zona cozii și a fundului. Chiar dacă nu vedeți sânge sau roșeață intensă acum, faptul că pielea a fost “luată” pe o porțiune înseamnă că este o rană care se poate infecta ușor, mai ales în acea zonă.
Ce să faceți imediat (acasă)
Curățați ușor zona
Cu ser fiziologic (ideal) sau apă curată fiartă și răcită.
Dacă aveți, puteți folosi clorhexidină diluată (0,05%).
NU folosiți alcool sau apă oxigenată (irită țesutul și încetinește vindecarea).
Țineți zona curată și uscată
Evitați murdărirea (zona cozii/fundului se contaminează ușor).
Împiedicați linsul sau mușcatul
Foarte important: guler elisabetan (guler „con”) dacă aveți.
Linsul = infecție rapidă.
Nu smulgeți pielea rămasă
Chiar dacă pare “atârnată”, nu o tăiați acasă.
Ce NU recomandați
Nu aplicați creme pentru oameni (Baneocin, iod concentrat, unguente hormonale etc.) fără veterinar.
Nu bandajați strâns zona cozii fără instrucțiuni (se infectează ușor și se umezește).
Foarte important
Chiar dacă acum pare “curat” (piele albă, fără sânge), asta poate fi o leziune de piele desprinsă cu risc de necroză sau infecție secundară. În zona cozii se complică frecvent.
Mergeți de urgență dacă apare oricare din acestea:
miros urât
secreții galbene/verzi
umflare sau căldură locală
durere accentuată
câinele devine apatic sau nu mănâncă
zona devine tot mai roșie sau neagră
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Здравствуйте Елизавета ,
Если кошка уже около 6 месяцев постоянно чешет уши, а лечение от ушного клеща проводилось неоднократно без стойкого эффекта, я бы не стал дальше автоматически связывать проблему только с клещом.
Как ветеринар, в такой ситуации я рекомендовал бы рассматривать несколько возможных причин:
- хронический наружный отит (бактериальный или грибковый);
- аллергическое заболевание (пищевая аллергия или атопический дерматит);
- ушного клеща, если диагноз ранее не был подтверждён микроскопией;
- другие кожные паразитарные заболевания;
- полипы, новообразования или инородное тело в слуховом проходе.
Потеря шерсти на наружной поверхности ушных раковин чаще всего является следствием длительного зуда и расчёсов. Если кошка активно чешет уши задней лапой, она может травмировать кожу настолько, что шерсть начинает выпадать.
Для постановки диагноза необходимо:
Провести отоскопию (осмотр ушного канала).
Взять мазок из уха на цитологическое исследование (бактерии, дрожжевые грибки).
Выполнить микроскопию на ушного клеща.
При необходимости сделать соскоб кожи и оценить наличие аллергического процесса.
До выяснения причины я не рекомендую бесконтрольно менять ушные капли или продолжать многократные обработки от клещей. Если причина не паразитарная, такие меры обычно не дают результата.
Уточните, пожалуйста:
возраст кошки;
домашняя ли она полностью или имеет выход на улицу;
есть ли в ушах тёмные выделения («как кофейная гуща»);
присутствует ли неприятный запах из ушей;
поражено одно ухо или оба;
какой именно препарат от паразитов наносили на холку.
По этим данным можно будет более точно оценить ситуацию и подсказать дальнейшие действия.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Galina,
Semnele clinice pe care le descrieți indică faptul că pisica resimte durere semnificativă și necesită un consult veterinar cât mai curând.
Deși există o asociere temporală cu administrarea tratamentului antiparazitar, aceasta nu demonstrează neapărat o relație cauzală. Este important să fie luate în considerare și alte cauze, precum:
- afecțiuni ale coloanei vertebrale sau ale regiunii lombosacrale;
- traumatisme sau leziuni musculo-scheletale;
- afecțiuni articulare sau neurologice;
- procese inflamatorii sau infecțioase;
- reacții adverse medicamentoase, în funcție de produsul utilizat și de starea generală a animalului.
Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare un examen clinic complet, o evaluare ortopedică și neurologică și, în funcție de constatările inițiale, investigații suplimentare (radiografii, analize de sânge sau alte examinări imagistice).
Până la consult:
- limitați săriturile și activitatea intensă;
- asigurați acces facil la hrană, apă și litieră;
- evitați administrarea de antiinflamatoare sau analgezice destinate oamenilor, deoarece multe dintre acestea sunt toxice pentru pisici.
Dacă apar dificultăți la mers, imposibilitatea de a se ridica, pierderea controlului urinării/defecației, slăbiciune accentuată a membrelor posterioare sau agravarea durerii, cazul trebuie considerat o urgență veterinară.
Va recomand OptimVet, ZooMama.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Sofia,
Situația pe care o descrieți este serioasă și necesită un consult veterinar cât mai curând posibil, ideal la un medic cu experiență în păsări exotice.
Din păcate, nu se poate stabili cauza exactă doar pe baza simptomelor, însă hemoragiile cloacale recurente la o Corella tânără pot avea mai multe cauze:
- Traumatisme locale sau automutilare a regiunii cloacale.
- Prolaps cloacal parțial sau complet.
- Inflamații sau infecții ale cloacei (cloacită).
- Papiloame, polipi sau alte formațiuni ale cloacei.
- Paraziți intestinali sau iritații severe ale tractului digestiv.
- Tulburări de coagulare a sângelui.
- Afecțiuni hepatice, care sunt relativ frecvente la păsările hrănite exclusiv cu semințe.
- Deficiențe nutriționale, în special deficit de vitamina A, asociat frecvent cu dietele bazate exclusiv pe semințe.
Faptul că pasărea doarme mult și caută căldura după episodul hemoragic sugerează că poate fi slăbită din cauza pierderii de sânge. Chiar dacă sângerarea s-a oprit, există riscul ca aceasta să reapară sau ca pasărea să dezvolte anemie.
În ceea ce privește tratamentul:
Nu recomand administrarea empirică de vitamina K fără un diagnostic clar. Aceasta este utilă doar în anumite tulburări de coagulare și nu rezolvă majoritatea cauzelor posibile ale sângerării.
Schimbarea dietei este importantă pe termen lung. O dietă exclusivă pe bază de semințe este dezechilibrată și poate contribui la apariția unor probleme de sănătate. Tranziția către o hrană formulată pentru psitacide și introducerea treptată a legumelor este recomandată, însă nu va rezolva imediat episodul actual.
Nu aș forța hrănirea cu seringa dacă pasărea se stresează și încă mănâncă singură semințe. Este mai important să continue să se alimenteze decât să refuze complet hrana din cauza stresului.
Mențineți-o într-un mediu cald, liniștit și monitorizați atent cantitatea de fecale, apetitul și eventualele semne de resângerare.
Pentru stabilirea cauzei de bază sunt recomandate un examen clinic complet, evaluarea cloacei, eventual analize de sânge (inclusiv funcția hepatică și parametrii de coagulare), examen coproparazitologic și, dacă este necesar, investigații imagistice.
Dacă hemoragia reapare, dacă observiți sânge proaspăt în cantitate mare, slăbiciune accentuată, dificultăți de respirație sau dacă încetează să mănânce, situația trebuie considerată o urgență veterinară.
Va recomand VetExotica, ZooMama, sau chiar cabinetul veterinar de la ZOO.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Sofia,
Într-o primă consultație, un medic veterinar ar putea lua în considerare mai multe cauze, nu doar alergia alimentară: alergii de mediu (polen, praf, acarieni), reacții la șampoane sau produse folosite la grooming, infecții bacteriene sau fungice, paraziți, ori alte afecțiuni dermatologice și oftalmologice. De aceea, pot fi necesare examinări suplimentare (citologie, culturi, teste pentru alergii sau alte investigații), mai ales dacă tratamentele simptomatice nu au funcționat.
Va recomand clinicile veterinare ca OptimVet, Zoomama, AliceVet.
Mult spor si sanatate!
Raspunsul specialistului:
Da, poate deveni grav dacă penisul rămâne afară mai mult timp. La câini asta se numește paraphimoză — penisul iese și nu mai poate reintra în prepuț. Yorkshire Terrier
Dacă au trecut deja ~30 minute și încă:
se linge continuu, e umflat, roșu/vișiniu, uscat, nu intră deloc înapoi,
- trebuie monitorizat atent și probabil văzut de veterinar azi dacă nu se rezolvă rapid.
Ce poți face ACUM:
- păstrează-l calm, fără excitație/joc
- pune puțin lubrifiant pe bază de apă (sau ser fiziologic) ca să nu se usuce
- dacă nu ai, poți folosi puțină vaselină simplă
- încearcă foarte delicat să tragi pielea/prepuțul înainte peste penis, NU să împingi tare penisul
- poți pune o compresă rece 1-2 minute dacă e umflat
NU folosi:
- alcool
- creme cu mentol
- betadină concentrată
- presiune puternică
Merge urgent la veterinar dacă:
- devine mov/închis la culoare
- foarte umflat
- plânge sau nu poate urina
- rămâne afară peste 1-2 ore
- pare uscat/crăpat
Cu cât stă mai mult afară, cu atât se umflă mai tare și devine mai greu de introdus înapoi.
Va recomand: Zoomama, ONEVET, OptimVet, NagsVet, AliceVet.
Mult spor si sanatate.
Raspunsul specialistului:
Buna ziua Evelina,
Simptomele pe care le descrii la cățelușă — mers cocoșat, coada între picioare, durere când o ridici, foarte pasivă, urcă greu scările, abdomen posibil tare — NU par normale și ar trebui văzută de un veterinar cât mai repede, ideal azi sau în următoarele ore.
Pot fi mai multe cauze, unele urgente:
- durere abdominală sau uterină după montă
- traumatism/spate/picioare
- infecție uterină (mai rar atât de devreme, dar posibil)
- blocaj digestiv sau intoxicație
- pancreatită (salamul gras poate agrava)
- problemă la coloană/disc (foarte frecvent la câini mici)
- febră sau infecție internă
- complicație după deparazitare sau altă problemă independentă
Faptul că:
țipă când o ridici,
merge greu,
stă cocoșată,
e brusc apatică
arată clar că are dureri.
Ce să faci acum:
ține-o la căldură și liniște
NU o mai lăsa să urce/coboare scări
nu îi mai da salam, ou crud sau mâncare grasă
doar apă și hrană ușoară dacă vrea
nu îi da ibuprofen, paracetamol, diclofenac sau medicamente umane
evită să apeși pe burtă
verifică dacă are febră (urechi foarte fierbinți, tremur, gâfâit)
Dacă observi oricare dintre acestea, mergi de urgență:
- respiră greu
- abdomenul devine foarte umflat/tare
- nu poate sta în picioare
- vomită
- gingii palide/albe
- scâncește continuu
- nu urinează
Cel mai util ar fi un consult cu palpare + eventual ecografie/radiografie. La o pekineză, durerile de coloană și discurile sunt destul de frecvente și pot apărea brusc.
Va recomand clinica OPTIM-VET, ZOOMAMA.
Mult spor si sanatate!
Inscriete la noutatile noastre