Acest studiu investighează utilitatea etogramelor în cuantificarea stereotipiilor orale la vițeii crescuți în sistem intensiv, evidențiind relevanța acestora ca indicatori ai bunăstării. Designul experimental a presupus monitorizarea vițeilor pe parcursul a două săptămâni consecutive, în vederea evaluării frecvenței și duratei stereotipiilor orale la tineretul taurin. Rezultatele au evidențiat predominanța stereotipiei orale exprimate prin supt fictiv, fiind manifestarea repetitivă cea mai frecventă și intensă, asociată înțărcării precoce, frustrării alimentare și stresului de mediu. Masticația în gol și linsul obiectelor din adăpost au sugerat nevoi exploratorii nesatisfăcute, în timp ce autolinsul și cross-sucklingul au avut o frecvență relativ redusă, indicând un rol compensator social. Manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la același individ indică activarea mecanismelor de coping la stresul cronic, considerate strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. În acest context, etogramele s-au dovedit instrumente utile și eficiente pentru cuantificarea obiectivă a stereotipiilor și pentru identificarea factorilor de risc, oferind suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și îmbunătățirea bunăstării tineretului taurin.
 

În contextul actual al zootehniei moderne, sistemele intensive de creștere a animalelor se caracterizează printr-un nivel ridicat de eficiență economică, însă implică, totodată, restricții semnificative asupra libertății de mișcare și asupra posibilității de exprimare a comportamentelor naturale. În cazul tineretului taurin, aceste limitări pot determina apariția unor modificări comportamentale relevante, concretizate prin manifestarea unor acte motorii repetitive, fără scop funcțional evident, cunoscute sub denumirea de stereotipii. Astfel de comportamente nu reflectă doar disconfortul sau frustrarea animalelor, ci pot reprezenta și indicatori sensibili ai nivelului de bunăstare (Jensen, 2003).

Frecvența apariției stereotipiilor orale la taurinele tinere este influențată de numeroși factori etiologici, printre care separarea precoce de mamă, regimul alimentar, caracteristicile adăpostului, nivelul de stimulare ambientală și particularitățile individuale. Identificarea acestor factori și evaluarea impactului lor constituie un demers esențial pentru înțelegerea mecanismelor implicate în dezvoltarea comportamentelor stereotipe, repetitive, și pentru elaborarea unor strategii de management orientate spre prevenirea apariției acestor comportamente nedorite (Bergeron et al., 2006; De Vere și Kuczaj,2016).

Relevanța studierii stereotipiilor la tineretul taurin depășește dimensiunea etologică, având consecințe directe asupra performanțelor productive, stării de sănătate și eficienței economice a exploatațiilor. Manifestările repetitive pot genera consum energetic suplimentar, leziuni fizice sau reducerea ingestiei de furaje, cu impact negativ asupra productivității și calității vieții animalelor (Ishiwata et al., 2008).

Lucrarea de față are ca obiectiv investigarea incidenței și etiologiei stereotipiilor orale la tineretul taurin crescut în sistem intensiv, prin analiza comparativă a acestor comportamente și corelarea lor cu factorii de mediu și de întreținere. Rezultatele obținute pot oferi suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și pentru îmbunătățirea nivelului de bunăstare în exploatațiile moderne de bovine (Hoyer, 2013).

Materiale și metodă

Studiul s-a desfășurat pe 24 de viței din rasa Holstein-Friză, cu stereotipii de tip oral, crescuți în sistem intensiv.

Observațiile comportamentale au fost realizate pe parcursul a două săptămâni consecutive, prin metoda observației directe, în conformitate cu protocolul de elaborare a etogramei. Monitorizarea a fost efectuată zilnic, în intervalul orar 8:00-18:00, prin sesiuni repetate de observație, organizate după un protocol standardizat: două reprize pe zi, una dimineața și una după-amiaza, fiecare având o durată de trei ore. În consecință, timpul total efectiv de observație a fost de aproximativ 360 de minute zilnic, corespunzător unui interval de circa 180 de minute în intervalul 8:00-11:00 și 180 de minute în intervalul 14:00-17:00.

În cursul fiecărei sesiuni de observație dedicate monitorizării stereotipiilor orale au fost colectate în mod sistematic date referitoare la frecvența episoadelor pentru fiecare individ și durata fiecărui episod, măsurată în secunde (Codreanu, 2022).

Rezultate și discuție

Pe baza observațiilor directe, la vițeii luați în studiu au fost înregistrate stereotipii de tip oral. Dintre acestea, cel mai frecvent identificate manifestări repetitive au fost:
suptul fictiv, caracterizat printr-o activitate ritmică, exprimată prin contracții repetate ale buzelor și imitarea mișcărilor specifice suptului, în absența contactului cu mamelonul sau cu tetina (figura 1);

masticația repetitivă în gol, reprezentată de mișcări masticatorii succesive fără ingestie, realizate fie cu botul în aer, fie în contact cu diferite obiecte din adăpost (figura 2);

linsul sau rosul repetitiv al obiectelor din adăpost (figura 3), manifestare în care vițeii lingeau în mod repetat jgheaburile, grilajele sau pereții, comportamentul fiind considerat relevant doar când era repetat de cel puțin două ori consecutiv;

autolinsul și cross-sucklingul, caracterizate prin lins ritmic și repetat al diferitelor regiuni corporale proprii sau ale altor indivizi din grup (figura 4).

Interpretarea etogramelor a evidențiat faptul că stereotipiile orale au reprezentat peste 50% din totalul comportamentelor repetitive observate la tineretul taurin, fiind frecvent asociate cu înțărcarea precoce și cu imposibilitatea manifestării suptului natural, aspecte ce sugerează un nivel crescut de frustrare orală.

În acest context, stereotipia orală exprimată prin supt fictiv (figura 1) reflectă o afectare semnificativă a bunăstării vițeilor crescuți în sistem intensiv, fiind considerată unul dintre cei mai relevanți indicatori comportamentali ai disconfortului, întrucât semnalează perturbări ale homeostaziei emoționale și ale rutinei de hrănire (Latham și Mason, 2010; Veissier et al., 2013).

Astfel, observațiile efectuate în ziua a şasea de studiu arată faptul că durata medie a reprizei de manifestare a stereotipiei exprimată prin supt fictiv (tabelul 1, graficul 1) a fost de 35±3,2 secunde. Această variabilitate redusă între indivizi indică o stabilitate ridicată a acestui tipar comportamental repetitiv și sugerează faptul că acesta se manifesta într-un registru bine stabilit, cu episoade scurte și relativ uniforme din punct de vedere temporal.

În ceea ce privește frecvența de manifestare, acest comportament stereotip a înregistrat un număr mediu de episoade de 8,5±0,5 (p<0,05), indicând o variabilitate redusă a valorilor în cadrul lotului, care sugerează o frecvență relativ uniformă, fără diferențe semnificative între indivizi, fapt ce susține rolul predictibil al factorilor de mediu asupra expresiei comportamentale (înțărcarea precoce și bruscă, aportul lactat insuficient sau administrarea laptelui la intervale prea mari).

În acest sens, analiza statistică efectuată pe întreaga perioadă de studiu evidențiază că atât frecvența, cât și durata episoadelor stereotipiei exprimate prin supt fictiv se înscriu într-un interval restrâns, caracteristic efectivelor expuse unor condiții de creștere relativ uniforme, precum cele din sistemul intensiv (graficul 1).

Apariția stereotipiei orale exprimată prin masticație în gol (figura 2, tabelul 1)poate fi atribuită frustrării asociate accesului limitat la hrană și lipsei ocupării adecvate a timpului destinat comportamentului alimentar, în condițiile sistemelor intensive. Spre deosebire de mediul natural, unde activitățile de explorare a hranei, prehensiune și masticație ocupă o proporție semnificativă din timpul zilnic, în sistemele intensive de creștere aceste comportamente sunt reduse considerabil.

În aceste condiții, la vițeii crescuți intensiv, reducerea timpului alocat comportamentelor naturale poate declanșa reacții emoționale compensatorii, exprimate prin comportamente repetitive, asociate stresului de mediu (Grant și Albright, 2001).

Astfel, durata medie a episoadelor stereotipiei exprimată prin masticație în gol (în ziua a şasea de monitorizare) a fost de 33±3,1 secunde, indicând o variabilitate redusă între indivizi, ceea ce sugerează faptul că stereotipia se caracterizează prin episoade de scurtă durată și relativ uniforme din punct de vedere temporal. Frecvența de manifestare a acestui comportament stereotip a înregistrat un număr mediu de episoade de 6,5±0,1, ceea ce confirmă o dispersie minimă a valorilor în cadrul lotului investigat.

A treia stereotipie orală analizată, exprimată prin linsul/rosul repetitiv al obiectelor din adăpost, pare să reflecte mai degrabă o nevoie exploratorie nesatisfăcută decât un nivel ridicat de stres (Margerison și col., 2013). Această stereotipie poate fi interpretată ca un comportament de substituție, deoarece animalele nu își pot exprima comportamentele naturale, ceea ce indică existența unor nevoi neacoperite de explorare senzorială, asociate absenței unor obiecte adecvate pentru investigare și unui nivel redus de stimulare ambientală, motiv pentru care limba devine principalul instrument de explorare a mediului (figura 3).

Durata medie de manifestare a episoadelor stereotipiei orale exprimată prin linsul/rosul repetitiv al obiectelor din adăpost a fost de 27 de secunde, cu o deviație standard de 2,1 secunde, ceea ce indică o variabilitate redusă între indivizi și sugerează apariția unor episoade scurte, desfășurate într-un ritm relativ constant. În ceea ce privește frecvența de manifestare, vițeii au înregistratîn medie 5,3±0,1 episoade/oră. Astfel, analiza etogramelor confirmă o frecvență relativ uniformă a acestei stereotipii printre vițeii luați în studiu, sugerând o variabilitate individuală redusă, care poare fi atribuită influenței factorilor de management: spațiul disponibil, densitatea efectivului, calitatea furajelor, rutina de îngrijire, precum și nivelul scăzut de stimulare comportamentală. În ansamblu, acești factori pot modula nivelul de stres și capacitatea de adaptare a animalelor, favorizând apariția și menținerea stereotipiilor.

În ceea ce privește stereotipia exprimată prin autolins (figura 4) și comportamentul de tip cross-suckling, pot fi interpretate ca expresii ale frustrării sociale generate de limitarea interacțiunilor cu alți indivizi. Astfel, această stereotipie poate fi considerată, mai degrabă, un comportament social compensator declanșat ocazional, decât o consecință a unui stres persistent. În aceste condiții, manifestarea autolinsului și a cross-sucklingului poate avea o funcție de autoreglare emoțională sau socială, contribuind la reducerea tensiunii comportamentale resimțite de animale frustrate. În acest context, ultima stereotipie orală monitorizată în acest studiu, exprimată prin autolins, s-a caracterizat printr-o durată medie moderată a episoadelor (29,2±2,5 secunde), înregistrând însă cea mai redusă frecvență de manifestare (4,5±0,1 episoade/zi/animal). Aceste rezultate indică faptul că acest tip de comportament apare sporadic și poate fi asociat unor contexte specifice, precum interacțiuni sociale limitate, condiții de stres sau episoade de plictiseală (De Paula et al., 2012).

Demn de menționat este faptul că manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la majoritatea vițeilor incluși în studiu sugerează activarea repetată a mecanismelor de coping, care reprezintă strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. Prin exprimarea acestor comportamente, animalele încearcă să își regleze starea emoțională în condiții de stres, cu menținerea homeostaziei emoționale și fiziologice și gestionarea situațiilor asupra cărora dețin un control limitat.

În acest sens, stereotipiile orale pot fi interpretate ca răspunsuri compensatorii menite să prevină acumularea suprasolicitării psihice.

Concluzii

Rezultatele obținute în cursul acestui studiu indică faptul că dezvoltarea stereotipiilor orale la tineretul taurin crescut în sistem intensiv este consecința interacțiunii mai multor factori etiologici, printre care se remarcă particularitățile regimului de hrănire, limitarea spațiului disponibil și nivelul redus de stimulare ambientală. În aceste condiții, comportamentele orale repetitive pot fi interpretate ca modalități de adaptare la stres și la restricționarea exprimării comportamentelor naturale.

În urma interpretării etogramelor înregistrate la vițeii din lotul investigat, se poate aprecia faptul că intensitatea stereotipiilor manifestate de aceștia reflectă diferite tipuri de nevoi comportamentale nesatisfăcute:

suptul fictiv exprimă frustrarea asociată înțărcării precoce și deficitului de satisfacție orală;

masticația în gol evidențiază reducerea timpului alocat comportamentelor naturale de investigare a hranei, prehensiune și masticație;

linsul repetitiv al obiectelor indică o nevoie crescută de explorare senzorială, în contextul unui mediu sărac în stimuli;

autolinsul sugerează deficitul interacțiunilor sociale și funcționează ca un mecanism compensatoriu de reglare comportamentală.

Dintre tipurile de stereotipii orale analizate, suptul fictiv s-a remarcat prin cea mai mare frecvență și durată medie a episoadelor, fiind considerat un indicator comportamental major al stresului și al dezechilibrelor emoționale asociate mediului restrictiv. La majoritatea indivizilor monitorizați au fost identificate simultan două sau chiar trei stereotipii orale, fapt ce indică mobilizarea concomitentă a mai multor strategii comportamentale de adaptare la stresul cronic și la limitările mediului.

 

Autor corespondent: Iuliana Codreanu E-mail: iulianacod@yahoo.com

Bibliografie
Bergeron R, Badnell-Waters A, Lambton S, Mason G. Stereotypic oral behaviour in captive ungulates: Foraging, diet and gastrointestinal function. In: Stereotypic Animal Behaviour: Fundamentals and Applications to Welfare. 2006; pp. 19-57.
Codreanu I. Tratat de etologie și etopatologie veterinară. Printech, București. 2022.
De Paula Vieira A, de Passillé AM, Weary DM. Effects of the early social environment on behavioral responses of dairy calves to novel events. J Dairy Sci. 2012 Sep;95(9):5149-5155.
de Vere AJ, Kuczaj SA 2nd. Where are we in the study of animal emotions? Wiley Interdiscip Rev Cogn Sci. 2016 Sep;7(5):354-62.
Grant R, Albright J. Effect of animal grouping on feeding behavior and intake of dairy cattle. J Dairy Sci. 2001;84:E156–63.
Hoyer BH. Environmental enrichment – Strategies to improve the housing conditions of breeding bulls. In: Impact on Time Budget, Physical Activity, Rumination, Sexual Behavior and Semen Quality. University of Veterinary Medicine Hannover. Hanover, Germany. 2013.
Ishiwata T, Uetake K, Eguchi Y, Tanaka T. Function of tongue-playing of cattle in association with other behavioral and physiological characteristics. J Appl Anim Welf Sci. 2008;11(4):358-67.
Jensen MB. The effects of feeding method, milk allowance and social factors on milk feeding behaviour and cross-sucking in group housed dairy calves. Appl Anim Behav Sci. 2003;80:191–206.
Latham N, Mason G. Frustration and perseveration in stereotypic captive animals: is a taste of enrichment worse than none at all? Behav Brain Res. 2010 Jul 29;211(1):96-104.
Margerison J, Preston T, Berry N, Phillips C. Cross-sucking and other oral behaviours in calves, and their relation to cow suckling and food provision. Appl Anim Behav Sci. 2003;80(4):277–286. 
Veissier I, Caré S, Pomiès D. Suckling, weaning, and the development of oral behaviours in dairy calves. Applied Animal Behaviour Science. 2013;147(1‑2):11‑18.
Articole din ediția curentă