Acest studiu a urmărit evaluarea impactului manifestărilor stereotipe asupra profilului hematologic și biochimic la viței cu stereotipii orale, motorii și de contact, crescuți în sistem intensiv. Analiza integrată a parametrilor fiziologici și comportamentali a evidențiat faptul că stereotipiile pot fi interpretate ca expresii ale unei adaptări incomplete la stresul cronic generat de mediul restrictiv. Parametrii eritrocitari s-au menținut în limite fiziologice, sugerând mecanisme compensatorii eficiente, însă profilul leucocitar a indicat o „leucogramă de stres”, caracterizată prin creșterea raportului N/L peste 1. La vițeii luați în studiu, nivelurile cortizolului seric au fost semnificativ crescute, indiferent de tipul de stereotipie manifestată de aceștia, confirmând astfel activarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale și prezența stresului cronic. Valorile activității creatinkinazei și AST-ului au fost mai ridicate la vițeii cu stereotipii motorii, reflectând o solicitare musculară repetitivă, în timp ce stereotipiile orale au fost asociate cu modificări biochimice nesemnificative. Glicemia a prezentat variații moderate, corelate indirect cu creșterea cortizolului seric. În ansamblu, rezultatele susțin utilitatea markerilor hematologici și biochimici ca indicatori obiectivi ai bunăstării și evidențiază necesitatea optimizării condițiilor de creștere pentru reducerea factorilor de stres la vițeii crescuți în sistem intensiv.

Creșterea tineretului taurin în sisteme intensive constituie o direcție fundamentală a zootehniei contemporane, fiind caracterizată prin niveluri ridicate de productivitate, control riguros al factorilor de mediu și utilizarea optimă a resurselor tehnologice disponibile. Totuși, aceste sisteme pot impune anumite restricții privind spațiul de mișcare, interacțiunile sociale și oportunitățile de manifestare a repertoriului comportamental natural, aspecte cu potențial impact asupra bunăstării animalelor (Bracke şi Hopster, 2006).

În acest cadru, comportamentele stereotipe au atras un interes tot mai mare în domeniul etologiei aplicate și al medicinei veterinare, fiind considerate răspunsuri comportamentale asociate adaptării la medii restrictive sau la expunerea prelungită la factori de stres. Dincolo de dimensiunea lor comportamentală, aceste manifestări sunt frecvent interpretate ca indicatori indirecți ai unei stări de bunăstare diminuate și pot reflecta procese fiziologice corelate cu stresul cronic (Latham şi Mason, 2010).

Se remarcă faptul că activarea persistentă a axei hipotalamo-hipofizo-adrenale, alături de modificările imune și adaptările metabolice consecutive pot determina variații ale unor parametri hematologici și biochimici. Acești parametri pot fi utilizați ca markeri obiectivi pentru aprecierea stării de sănătate și a nivelului de stres la animale. Prin urmare, analiza corelată a manifestărilor comportamentale repetitive cu profilul hematologic și biochimic oferă o perspectivă integrativă a impactului condițiilor de creștere asupra stării de sănătate la tineretul taurin (Breuer și col., 2003; Boissy și col., 2007).

Astfel, evaluarea comparativă a parametrilor hematologici și biochimici și a profilului hormonal, corelată cu tipologia și intensitatea manifestărilor stereotipe, poate facilita o înțelegere mai aprofundată a mecanismelor de adaptare la stres și poate contribui la identificarea unor indicatori obiectivi relevanți pentru aprecierea stării de bunăstare a vițeilor crescuți în sisteme intensive (Reece şi Rowe, 2017; Codreanu, 2020).

În consecință, datele obținute în acest studiu prezintă valențe aplicative semnificative, furnizând un suport științific pentru elaborarea unor strategii de management orientate către diminuarea factorilor stresori și optimizarea condițiilor de întreținere a tineretului taurin.

Materiale și metodă

Studiul a fost desfășurat pe un efectiv de 41 de viței crescuți în sistem intensiv, care prezentau stereotipii de tip oral (n = 24), stereotipii motorii (n = 10) și de contact (n = 7). Animalele aparțineau raselor Holstein-Friză, dar și metis Holstein cu Bălțată Românească și aveau vârste cuprinse între 3 și 18 luni. Anterior constituirii loturilor experimentale, fiecare individ a fost identificat și monitorizat sistematic, în vederea evidențierii manifestărilor comportamentale anormale sau repetitive, necesare încadrării corecte în categoriile de stereotipii investigate.

Parametrii hematologici, precum numărul total de leucocite, raportul neutrofile/limfocite și valorile indicilor eritrocitari, pot evidenția răspunsuri adaptative la stres și pot sugera modificări ale statusului imun. În paralel, markerii biochimici și endocrini, în special nivelul cortizolului, sunt considerați indicatori sensibili ai stresului fiziologic și metabolic (Stelow, 2020).

Monitorizarea acestor markeri, concomitent cu evaluarea frecvenței și duratei manifestărilor stereotipe, permite o abordare integrativă care depășește simpla descriere comportamentală și oferă un suport științific relevant pentru aprecierea stării de bunăstare a animalelor. Pentru limitarea variabilității experimentale, recoltările au fost realizate în condiții de mediu similare și la intervale orare comparabile, în ziua 1, ziua a 7-a și ziua a 14-a de studiu. Această strategie a permis compararea rezultatelor pe întreaga perioadă de monitorizare, precum și identificarea eventualelor modificări progresive ale parametrilor hematologici și biochimici în raport cu dinamica acelor comportamente stereotipe (Dessire, 2002; Heath, 2007).

Rezultate și discuție

Rezultatele obținute în cursul acestui studiu susțin ipoteza conform căreia stereotipiile pot fi interpretate ca manifestări ale unei adaptări incomplete la stres, iar corelarea acestora cu parametrii hematologici și biochimici permite o evaluare mai obiectivă a stării de bunăstare a tineretului taurin crescut în sisteme intensive. Analiza integrativă a valorilor medii corespunzătoare celor trei tipuri de stereotipii (orale, motorii și de contact) a evidențiat diferențe semnificative în intensitatea răspunsului fiziologic, atât la nivel hematologic, cât și biochimic și endocrin, sugerând grade variabile de stres și adaptare metabolică (tabelul 1).

În ceea ce privește parametrii liniei roșii, rezultatele examenului hematologic au indicat, în general, variații nesemnificative statistic (p > 0,05)ale valorilor medii ale numărului de hematii, ale hemoglobinei și hematocritului, acestea încadrându-se, în general, în intervalul de referință la toți vițeii cu stereotipii luați în studiu (tabelul 1, graficul 1). Totuși, s-a remarcat o tendință de creștere ușoară a acestor parametri la vițeii cu stereotipii motorii, aspect care poate sugera o activare metabolică mai accentuată comparativ cu celelalte categorii de stereotipii și care poate fi asociată cu un consum energetic crescut și cu o adaptare fiziologică la activitatea musculară repetitivă.

Astfel, tendința de ușoară creștere a necesarului de oxigen, asociată cu o hemoconcentrație tranzitorie discretă, poate fi interpretată ca răspuns adaptativ la stresul cronic, fără a indica o afectare relevantă a funcției eritropoietice. În ansamblu, profilul eritrocitar la vițeii cu stereotipii luați în studiu, crescuți în sistem intensiv, evidențiază prezența unui stres cronic moderat, compensat fiziologic, deoarece nu se înregistrează modificări hematologice semnificative (p > 0,05), reflectând mai degrabă mecanisme adaptative la condiții de stres, decât o stare patologică.

În ceea ce privește profilul leucocitar, valorile medii ale parametrilor analizați s-au situat în intervalele de referință, însă cele mai evidente variații au fost înregistrate la vițeii cu stereotipii motorii, sugerând o activare imunologică mai pronunțată comparativ cu celelalte categorii. Demn de menționat a fost faptul că această activare imunologică a fost mai intensă la vițeii cu stereotipii de contact față de cei cu stereotipii orale, aspect evidențiat în tabelul 1 și în graficul 1.

Conform datelor din literatura de specialitate (Cunningham, 2019), la taurinele aflate în condiții fiziologice normale, leucograma este caracterizată prin predominanța limfocitelor față de neutrofile, ceea ce determină un raport neutrofile/limfocite (N/L) subunitar. În cazul vițeilor incluși în acest studiu (care prezentau stereotipii orale, motorii și de contact), raportul N/L a depășit constant valoarea 1, înregistrând astfel diferențe semnificative din punct de vedere statistic (p < 0,05). Acest aspect susține prezența unui stres cronic de intensitate moderată, iar stabilitatea valorilor observate indică o adaptare fiziologică relativ constantă, fără variații marcante în timp.

Manifestările stereotipe la viței, frecvent corelate cu separarea precoce de mamă, frustrarea alimentară, deficitul de stimuli de mediu și limitarea exprimării comportamentelor naturale, pot determina activarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale. Această activare conduce la creșterea concentrație serice de glucocorticoizi, în special a cortizolului, cu efecte directe asupra distribuției leucocitelor în circulația sanguină.

În aceste condiții, la vițeii cu stereotipii se conturează așa-numita „leucogramă de stres”, caracterizată prin neutrofilie relativă și limfopenie, generate de mobilizarea neutrofilelor din compartimentele medulare și marginale în sânge, concomitent cu redistribuirea limfocitelor către țesuturile limfoide. Ca urmare, neutrofilele devin predominante, iar raportul N/L crește semnificativ (p < 0,05) peste valorile fiziologice, fiind considerat un marker sensibil al activării neuroendocrine și al unei stări de bine compromise, chiar și în absența unor modificări evidente ale numărului total de leucocite.

Analiza profilului biochimic (tabelul 1 și graficul 2) a relevat, la vițeii cu diferite tipuri de stereotipii, întreținuți în sistem intensiv, modificări semnificative statistic (p < 0,05) ale unor markeri biochimici, indicând instalarea unui răspuns adaptativ asociat stresului cronic moderat.

În acest context, concentrațiile medii ale cortizolului seric, principalul marker endocrin al stresului, au fost semnificativ crescute (p < 0,05)la toți vițeii luați în studiu, indiferent de categoriile de stereotipii manifestate de aceștia (orale, motorii și de contact). Astfel, cortizolul seric s-a menținut la niveluri ridicate pe întreaga perioadă de monitorizare (tabelul 1 și graficul 2), aspect ce sugerează prezența unui stres cronic asociat atât manifestărilor comportamentale repetitive, cât și condițiilor de creștere intensivă.

Analiza integrată a acestor date a evidențiat o asociere pozitivă moderată între nivelul cortizolului și frecvența, respectiv durata stereotipiilor, iar vițeii care manifestau mai frecvent și pe perioade mai îndelungate aceste comportamente stereotipe au prezentat, în general, valori bazale mult mai crescute ale cortizolului.

Această relație sugerează existența unei legături directe între intensitatea stresului cronic și tendința de exprimare a comportamentelor repetitive. Astfel, animalele cu un status de stres mai accentuat au manifestat stereotipii mai frecvent, iar prezența acestor comportamente repetitive poate fi interpretată drept un indicator al activării axei hipotalamo-hipofizo-adrenale. În același timp, impactul fiziologic al stereotipiilor pare a fi resimțit predominant la nivel endocrin, fără a produce, pe termen scurt, perturbări metabolice majore sau leziuni tisulare evidente.

În ansamblu, mediul restrictiv caracteristic sistemelor intensive limitează exprimarea comportamentelor naturale, generând un stres persistent, asociat cu hiperactivitate suprarenală și creșterea secreției de cortizol. Acest mecanism poate explica incidența mai mare a stereotipiilor la vițeii care prezintă niveluri cortizolice crescute.

În ceea ce privește evaluarea solicitării musculare, manifestările stereotipe motorii, precum mișcările repetitive ale musculaturii capului și gâtului, deplasările repetate pe trasee scurte sau împingerea obiectelor din adăpost, pot induce o activitate musculară susținută, justificând determinarea activității creatinkinazei (CK), ca indicator al efortului muscular cronic, dar și al eventualelor microleziuni. Spre deosebire de stereotipiile motorii și, parțial, de cele de contact, care implică un efort fizic mai intens și pot determina creșteri semnificative ale activității creatinkinazei serice, stereotipiile orale (supt fictiv, masticație în gol, autolins, cross-suckling), caracterizate prin mișcări de amplitudine redusă, sunt mai puțin susceptibile de a genera leziuni musculare detectabile biochimic.

În acest context, datele obținute la vițeii luați în studiu și care manifestau stereotipii motorii (balansări, rotiri sau deplasări repetitive pe trasee scurte) arată faptul că valorile medii ale activității creatinkinazei (CK) au fost semnificativ mai crescute (p < 0,05) comparativ cu cele înregistrate la celelalte tipuri de stereotipii (tabelul 1 și graficul 2). Acest rezultat susține utilizarea CK drept biomarker al solicitării musculare repetitive și al apariției unor microtraumatisme funcționale generate de efortul repetat, mai ales în situațiile în care se asociază cu niveluri cortizolice crescute.

În mod similar, activitatea aspartat-aminotransferazei (AST) a fost mai ridicată la vițeii cu stereotipii motorii față de cei cu stereotipii orale sau de contact, tendința ascendentă fiind atribuită solicitării musculare repetate și de intensitate mai mare (tabelul 1 și graficul 2).

Glicemia constituie un parametru metabolic important, a cărui dinamică este modulată de stres prin mecanisme mediate de cortizol. La vițeii crescuți în sistem intensiv, glicemia a prezentat o corelație slab pozitivă cu frecvența stereotipiilor, înregistrând variații nesemnificative din punct de vedere statistic (p > 0,05). Această tendință sugerează că animalele care manifestau mai frecvent comportamente stereotipe prezentau, în general, valori bazale ușor crescute ale glicemiei. Fenomenul poate fi explicat prin efectul indirect al cortizolului, care favorizează mobilizarea glucozei în circulație pentru a acoperi necesarul energetic crescut, asociat stresului și activităților repetitive.

Concluzii

Corelarea manifestărilor stereotipe cu profilul hematologic și biochimic permite o evaluare mai complexă a impactului condițiilor de creștere asupra stării de sănătate, bunăstării și performanței productive la tineretul taurin crescut în sistem intensiv. În acest sens, analiza comparativă a markerilor fiziologici în corelație cu caracteristicile comportamentale (frecvență și durată) oferă o perspectivă integrativă, care depășește simpla descriere etologică a stereotipiilor, oferind un suport consistent pentru o evaluare obiectivă a bunăstării.

Analiza profilului hematologic, biochimic și hormonal la vițeii cu stereotipii orale a evidențiat ovariabilitate redusă a parametrilor eritrocitari și leucocitari, ceea ce sugerează absența unei stări patologice, dar acești parametri sunt corelați cu un răspuns adaptativ la stres; raportul N/L>1 este caracteristic unei leucograme de stres asociate activării axei axei hipotalamo-hipofizo-adrenale, cu creșteri semnificative ale cortizolului, indicând expunerea la stres cronic moderat; variațiile nesemnificative ale activității creatinkinazei (CK) și ale AST confirmă implicarea musculară redusă în cazul stereotipiilor orale, iar creșterea discretă, nesemnificativă a glicemiei este asociată cu adaptarea metabolică compensatorie.

La vițeii cu stereotipii motorii, rezultatele hemoleucogramei au evidențiat valori medii ale parametrilor eritrocitari care se încadrau în limitele fiziologice, dar cu tendință de hemoconcentrație tranzitorie și stabilizare ulterioară; neutrofilia relativă înregistrată la acești viței și raportul N/L>1,5 sugerează stres cronic moderat spre ridicat, în timp ce valorile medii semnificativ mai mari ale cortizolului seric sunt corelate cu solicitarea neuroendocrină intensă; s-au înregistrat creșteri semnificative și ale activității creatinkinazei și ale AST, indicând solicitare musculară susținută și adaptări metabolice moderate, reflectate prin variațiile glicemiei.

Analiza profilului hematologic, biochimic și hormonal la vițeii cu stereotipii de contact a indicat menținerea parametrilor eritrocitari în limite fiziologice și o leucogramă în concordanță cu un stres moderat, înregistrând un raport N/L>1, însă inferior celui înregistrat la vițeii cu stereotipii motorii. Valorile medii ale cortizolului seric au fost semnificativ mai crescute față de valorile de referință, sugerând stres persistent de intensitate intermediară. Valorile activității CK se aflau la limita superioară a intervalului de referință, indicând solicitare musculară moderată, în timp ce glicemia a înregistrat variații nesemnificative, asociate cu adaptarea metabolică la stres.

Autor corespondent: Iuliana Codreanu E-mail: iulianacod@yahoo.com

Bibliografie
Boissy A, Manteuffel G, Jensen MB, Moe RO, Spruijt B, Keeling LJ, Winckler C, Forkman B, Dimitrov I, Langbein J, Bakken M, Veissier I, Aubert A. Assessment of positive emotions in animals to improve their welfare. Physiol Behav. 2007 Oct 22;92(3):375-97.
Bracke M, Hopster H. Assessing the importance of natural behavior for animal welfare. J Agr Environ Ethic. 2006;19(1):77–89.
Breuer K, Hemsworth PH, Coleman GJ. The effect of positive or negative handling on the behavioural and physiological responses of nonlactating heifers. Applied Animal Behaviour Science. 2003;84(1):3-22.
Codreanu I. Tratat de etologie și etopatologie veterinară. Printech, București. 2002.
Cunningham J. Textbook of Veterinary Physiology. 6th Edition. Saunders Elsevier Inc., 2019.
Désiré L, Boissy A, Veissier I. Emotions in farm animals: a new approach to animal welfare in applied ethology. Behav Processes. 2002 Nov;60(2):165-180. 
Heath S. Behavior problems and welfare. In: Rochlitz I (ed). The welfare of cats. Amsterdam, Springer, 2007; 91-118 .
Latham N, Mason G. Frustration and perseveration in stereotypic captive animals: is a taste of enrichment worse than none at all? Behav Brain Res. 2010 Jul 29;211(1):96-104.
Reece WO, Rowe EW. Functional anatomy and physiology of domestic animals. John Wiley & Sons, 2017.
Stanford K, Silasi R, McAllister TA, Schwartzkopf-Genswein KS. Behavior of feedlot cattle affects voluntary oral and physical interactions with manila ropes. J Anim Sci. 2009 Jan;87(1):296-303.
Stelow E. Behavior as an Illness Indicator. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2020 Jul;50(4):695-706.