Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
01 May 2026
Rinotraheita aviară este o viroză respiratorie importantă a păsărilor domestice, cu consecințe relevante atât asupra statusului sanitar al efectivelor, cât și asupra productivității în sistemele avicole intensive. Afecțiunea este întâlnită în special la găini și curci, dar poate interesa și alte specii aviare crescute comercial, fiind corelată cu încetinirea sporului de creștere, deteriorarea indicilor de conversie furajeră, diminuarea producției de ouă și creșterea frecvenței complicațiilor bacteriene secundare. Agentul cauzal este metapneumovirusul aviar (avian metapneumovirus – aMPV), încadrat în genul Metapneumovirus, familia Pneumoviridae, ordinul Mononegavirales.
Rinotraheita aviară (avian rhinotracheitis – ART) este o viroză respiratorie importantă a păsărilor domestice, cu consecințe relevante atât asupra statusului sanitar al efectivelor, cât și asupra productivității în sistemele avicole intensive. Afecțiunea este întâlnită în special la găini și curci, dar poate interesa și alte specii aviare crescute comercial, fiind corelată cu încetinirea sporului de creștere, deteriorarea indicilor de conversie furajeră, diminuarea producției de ouă și creșterea frecvenței complicațiilor bacteriene secundare.
Agentul cauzal este metapneumovirusul aviar (avian metapneumovirus – aMPV), încadrat în genul Metapneumovirus, familia Pneumoviridae, ordinul Mononegavirales. Virusul este încapsulat și posedă un genom ARN monocatenar cu polaritate negativă; particulele virale sunt pleomorfe, cu dimensiuni variabile (aproximativ 100-500 nm). Genomul codifică un set de proteine structurale și funcționale indispensabile ciclului replicativ, incluzând proteina de fuziune (F), glicoproteina de atașare (G), proteina matriceală (M), proteina nucleocapsidică (N), precum și proteinele implicate în replicare și transcripție (L și P). Din punct de vedere biologic, proteina G mediază atașarea de celulele epiteliale respiratorii și prezintă o variabilitate antigenică notabilă, în timp ce proteina F facilitează fuziunea membranară și pătrunderea virusului în celula-gazdă.
Din perspectiva diversității virale, au fost descrise mai multe subtipuri (A, B, C și D), cu distribuții geografice distincte. În spațiul european, subtipurile A și B sunt raportate cel mai frecvent, fiind implicate în majoritatea episoadelor clinice diagnosticate la găini și curci. Această variabilitate genetică și antigenică explică emergența periodică a unor variante și justifică necesitatea reevaluării periodice a strategiilor vaccinale în raport cu tulpinile circulante.
Transmiterea are loc predominant pe cale aerogenă, prin inhalarea aerosolilor contaminați proveniți din secrețiile respiratorii ale păsărilor infectate. Răspândirea în efectiv este rapidă, fiind favorizată de densitatea ridicată, microclimatul necorespunzător, ventilația deficitară și stresul tehnologic. În același timp, introducerea virusului într-o fermă se poate realiza și indirect, prin intermediul echipamentelor, personalului, mijloacelor de transport sau al materialelor contaminate, ceea ce subliniază rolul critic al biosecurității.
Patogeneza este dominată de tropismul virusului pentru epiteliul ciliat al tractului respirator superior, unde determină ciliostază și leziuni epiteliale degenerative, cu compromiterea clearance-ului mucociliar. Consecința practică este creșterea susceptibilității la colonizări oportuniste, în special cu Escherichia coli, ceea ce poate amplifica severitatea tabloului clinic și poate crește morbiditatea și mortalitatea. La loturile de reproducție și la găinile ouătoare, afectarea se poate extinde la nivelul oviductului, traducându-se prin scăderea producției de ouă, defecte de coajă și alterarea calității interne a oului.
Semnele clinice sunt influențate de specie, vârstă și status imunologic. La găini predomină manifestările respiratorii de intensitate variabilă, precum rinită, secreții nazale și oculare, strănut, tuse, edem infraorbital și dispnee de obicei moderată. La curci, evoluția este adesea mai severă, boala fiind descrisă clasic ca „turkey rhinotracheitis”. Frecvent, tabloul clinic este agravat de infecții bacteriene secundare, care pot transforma o infecție virală inițial moderată într-un sindrom respirator complex.
Diagnosticul necesită confirmare de laborator, deoarece semnele clinice sunt nespecifice și se suprapun cu cele ale altor boli respiratorii aviare. Tehnicile utilizate includ detecția genomică prin RT-PCR, izolarea virală pe ouă embrionate sau culturi celulare și testele serologice de tip ELISA pentru evaluarea expunerii sau a răspunsului postvaccinal. Diagnosticul diferențial trebuie realizat în special față de bronșita infecțioasă aviară, boala Newcastle, laringotraheita infecțioasă și colibaciloza respiratorie.
Controlul rinotraheitei aviare se bazează pe o abordare integrată, care combină biosecuritatea, managementul zootehnic și imunoprofilaxia. În fermele comerciale, vaccinarea rămâne instrumentul preventiv principal, utilizând vaccinuri vii atenuate administrate prin spray/aerosoli sau prin apa de băut, uneori urmate de vaccinuri inactivate la efectivele de reproducție.
Eficiența programelor vaccinale este condiționată de concordanța antigenică dintre tulpinile vaccinale și cele circulante, precum și de respectarea strictă a procedurilor de administrare și a condițiilor tehnologice din fermă.
Autor corespondent: Doina Daneș E-mail: danes.doina@gmail.com
Bibliografie
Brown PA, Allée C, Courtillon C, Szerman N, Lemaitre E, Toquin D, Mangart JM, Amelot M, Eterradossi N. Host specificity of avian metapneumoviruses. Avian Pathol. 2019 Aug;48(4):311-318.
Cook JK. Avian pneumovirus infections of turkeys and chickens. Vet J. 2000 Sep;160(2):118-25.
Cook JK, Cavanagh D. Detection and differentiation of avian pneumoviruses (metapneumoviruses). Avian Pathol. 2002 Apr;31(2):117-32.
Jirjis FF, Noll SL, Halvorson DA, Nagaraja KV, Shaw DP. Pathogenesis of avian pneumovirus infection in turkeys. Vet Pathol. 2002 May;39(3):300-10.
Jones RC, Rautenschlein S. Avian metapneumovirus. In: Swayne DE, Glisson JR, McDougald LR, Nolan LK, Suarez DL, Nair V (Eds.). Diseases of Poultry. Wiley-Blackwell, Ames, IA, 2013; pages 125-138.
Kaboudi K, Lachheb J. Avian metapneumovirus infection in turkeys: a review on turkey rhinotracheitis. Journal of Applied Poultry Research. 2021;30:100211.
Apr
27
Acest studiu a urmărit evaluarea impactului manifestărilor stereotipe asupra profilului hematologic și biochimic la viței cu stereotipii orale, motorii și de contact, crescuți în sistem intensiv. Analiza integrată a parametrilor fiziologici și comportamentali a evidențiat faptul că stereotipiile pot fi interpretate ca expresii ale unei adaptări incomplete la stresul cronic generat de mediul restrictiv. Parametrii eritrocitari s-au menținut în limite fiziologice, sugerând mecanisme compensatorii eficiente, însă profilul leucocitar a indicat o „leucogramă de stres”, caracterizată prin creșterea raportului N/L peste 1. La vițeii luați în studiu, nivelurile cortizolului seric au fost semnificativ crescute, indiferent de tipul de stereotipie manifestată de aceștia, confirmând astfel activarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale și prezența stresului cronic. Valorile activității creatinkinazei și AST-ului au fost mai ridicate la vițeii cu stereotipii motorii, reflectând o solicitare musculară repetitivă, în timp ce stereotipiile orale au fost asociate cu modificări biochimice nesemnificative. Glicemia a prezentat variații moderate, corelate indirect cu creșterea cortizolului seric. În ansamblu, rezultatele susțin utilitatea markerilor hematologici și biochimici ca indicatori obiectivi ai bunăstării și evidențiază necesitatea optimizării condițiilor de creștere pentru reducerea factorilor de stres la vițeii crescuți în sistem intensiv.
Mar
21
Sindromul respirator ovin reprezintă o afecţiune patologică multifactorială, constituind una dintre principalele provocări de sănătate în sistemele de creștere a ovinelor la nivel global, din cauza mortalităţii ridicate, în special la tineret, a confiscărilor în abatoare și a managementului terapeutic costisitor. Această afecţiune reprezintă o entitate patologică foarte complexă, determinată de interacţiunea dintre factorii de gazdă și factorii de mediu în care se află indivizii. Studiul de faţă examinează impactul factorilor de mediu asupra apariţiei sindromului respirator al mieilor. S-au identificat corelaţii semnificative din punct de vedere statistic între incidenţa afecţiunilor respiratorii și schimbările climatice, precum precipitaţiile, umiditatea, viteza și direcţia vânturilor. De asemenea, tipologia adăpostului s-a dovedit a fi un factor determinant în gestionarea riscului. Analiza a relevat că vârsta este un predictor semnificativ al sindromului respirator, cu o incidenţă crescută după trei săptămâni de viaţă. Această identificare a unei perioade critice, de la naștere la 21 zile de viaţă, justifică focalizarea intervenţiilor profilactice în această fereastră etologică. Concluziile delineează implicaţii directe pentru optimizarea managementului de creștere.
Mar
17
Erysipelothrix rhusiopathiae este un microorganism ubicuitar, zoonotic, care poate provoca infecţii locale sau sistemice vertebratelor terestre și marine. Este un microorganism Gram-pozitiv/labil, pleomorf, cu capacitatea de a supravieţui în afara organismului animal și în produsele de origine animală, susceptibil natural la betalactamine, rezistent la alte clase de antibiotice, dar apt să achiziţioneze determinanţi genetici de rezistenţă faţă de antimicrobiene, inclusiv faţă de penicilină. Studiul genomului a permis identificarea genelor asociate cu virulenţa și a celor care codifică rezistenţa la antimicrobiene, precum și a insulelor genomice care contribuie la plasticitatea E. rhusiopathiae.
Mar
12
Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate. Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.
Inscriete la noutatile noastre