Aplicaţiile testării potenţialelor auditive evocate de trunchi cerebral (BAER) în medicina veterinară

 Applications of brainstem auditory evoked responses (BAER) in veterinary medicine

Raluca Ştefănescu, Mihai Musteață, Prof. dr. Gheorghe Solcan

First published: 30 septembrie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.32.3.2018.1977

Abstract

Auditory nerve pathology is one of the most frequent cranial neuropathies in veterinary medicine. The symptomatology may be specific to the affected anatomic component, the clinical signs including different degrees of hearing loss or signs of vestibular syndrome. The functionality of both pathways/structures can be objectively evaluated by brainstem auditory evoked responses (BAER). The goal of the paper is to describe the BAER technique and its main applications in veterinary practice.

Keywords

brainstem auditory evoked responses, dog, vestibular syndrome, deafness, diagnosis

Rezumat

Patologia nervului statoacustic reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale nervilor cranieni întâlnite în practica veterinară. Ea se poate manifesta dependent de componenta anatomică afectată, prin diferite grade de deficite de auz sau prin apariţia sindromului vestibular. Funcţionalitatea struc­turilor auditive şi vestibulare poate fi apreciată în mod obiectiv cu ajutorul testului potenţialelor auditive evocate de trunchi cerebral (BAER). Scopul lucrării este de a prezenta tehnica BAER şi principalele aplicaţii ale acesteia în medicina veterinară.

Cuvinte cheie

potenţiale auditive evocate de trunchi cerebral câine sindrom vestibular surditate diagnostic

 

Tabloul clinic al afectării nervului statoacustic poate lua forma atât a deficienţelor de auz, cât şi simptomatologia sindromului vestibular.

Semnele clinice ale sindromului vestibular se manifestă în funcţie de componenta afectată (centrală sau periferică), în cele mai multe cazuri tabloul clinic putând fi suficient pentru stabilirea neurolocalizării. Cu toate acestea, nu de puţine ori sunt întâlnite situaţii în care combinaţii între semnele specifice sindromului vestibular periferic (cum ar fi nistagmusul cu fază rapidă) coexistă cu semne specifice afectării componentei centrale (nistagmusul şi/sau strabismul poziţional). Mai mult, sindromul vestibular al câinelui bătrân se exprimă aproape constant printr-o combinaţie de simptome tipice sindromului vestibular periferic şi celui central. Alteori, semnele clinice caracteristice afectării componentei periferice au un debut supraacut, situaţie care imprimă un caracter puternic nonambulator pacientului, ridicând probleme de evaluare a căilor proprioceptive conştiente (afectate doar în cazul leziunilor componentei vestibulare centrale) (Troxel şi col., 2005; Oliviera şi col., 2012; Boudreau şi col., 2018). Simptomatologia sindromului vestibular periferic şi central este detaliată în tabelul 1.

Tabelul 1. Simptomatologia sindromului vestibular

Afectarea componentei acustice a nervului VIII se poate manifesta prin prezenţa surdităţii (fie ea congenitală sau dobândită, uni- sau bilaterală). Cele mai comune cauze ale surdităţii sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2. Clasificarea tipurilor de surditate în funcţie de etiologie

Aprecierea acuităţii auditive este dificil însă de efectuat în condiţii clinice, pentru că hipoacuzia, surditatea unilaterală sau cea bilaterală nu pot fi diferenţiate prin audiometria comportamentală. Modificările de comportament în surditatea canină pot fi subtile sau foarte evidente; unii câini fără deficit de auz nu pot răspunde stimulilor din cauza anxietăţii sau agitaţiei, în timp ce unii pacienţi surzi pot răspunde, detectând stimulii prin văz, vibraţii sau mişcări ale aerului. Căţeii cu surditate bilaterală mimează comportamentul celorlalţi pui, se bazează mai mult pe văz, sunt mai atenţi şi par mai inteligenţi, însă sunt dificil de dresat. Câinii cu surditate unilaterală nu pot detecta sursa sunetului, dar se pot adapta, fără a manifesta vreo deficienţă de auz. Pierderea progresivă a auzului sau prezbiacuzia specifică la câinii bătrâni sau la cei supuşi unor zgomote foarte puternice trece deseori neobservată de proprietari până la un stadiu avansat al hipoacuziei, când apar semnele clinice.

O metodă de apreciere obiectivă atât a componentei auditive, cât şi a celei vestibulare a nervului VIII poate fi realizată cu ajutorul testării potenţialelor auditive evocate (BAER). Principiul se bazează pe înregistrarea influxului nervos indus de un stimul auditiv, de la urechea internă până la structurile din trunchiul cerebral (Musteaţă şi col., 2013; Stanciu şi col., 2016; Armaşu şi col., 2015). Astfel, stimulul este transformat în potenţiale electrice care vor fi conduse prin intermediul neuronilor pornind prin nervul vestibulocohlear, traversând rostral trunchiul cerebral şi proiectându-se ulterior în manieră difuză pe aria auditivă a cortexului cerebral din lobii temporali. Trecerea impulsurilor electrice prin sinapsele fiecărei structuri implicate generează un potenţial evocat recoltat la nivelul scalpului cu ajutorul electrozilor. Rezultă un traseu alcătuit din 4-5 unde, notate cu cifre romane de la I la V. În medicina veterinară, unda IV apare inconstant, fuzionând de obicei cu unda III sau V (Cauzinille, 1997; Wilson şi Mills, 2005; Web, 2009). Unda I este generată de porţiunea distală, extracraniană, a nervului acustico-vestibular ipsilateral. Unda II este generată de porţiunea proximală, intracraniană, a nervului acustico-vestibular ipsilateral. Unda III îşi are originea fie în nucleul dorsal al corpului trapezoid, fie în nucleii cohleari şi proiecţiile lor. Generatorul undei IV nu a fost încă identificat cu certitudine, dar se consideră că ar fi nucleii din complexul olivar superior, iar unda V este dată de coliculii caudali sau de nucleii lemniscului lateral. Pentru interpretarea rezultatelor se observă formarea şi morfologia undelor, atât în stimularea monoauriculară – stângă şi dreaptă –, cât şi în stimularea biauriculară (Strain, 2011).

Plasarea electrozilor pentru testul BAER

Se pot folosi atât electrozi subdermici de tip ac, utilizaţi preponderent în electroencefalografie, cât şi electrozi de tip disc, ataşaţi pe suprafaţa scalpului cu ajutorul unei paste adezive electroconductoare. Electrodul de înregistrare se poziţionează pe creştetul capului (vertex), cei doi electrozi de referinţă se plasează la baza fiecărei urechi, iar electrodul de împământare retrooccipital, pe linia mediană a gâtului (figura 1). După toaletarea canalelor auditive externe se introduc căştile prin care se aplică stimulul auditiv care constă într-o serie de 300-1000 de clickuri cu frecvenţa de 3-4 kHz şi intensitatea de 90 dB SPL.

Figura 1. Plasarea electrozilor pentru testul BAER – vertex, gât, baza urechilor şi căştile introduse în conductul auditiv extern

Figura 2. Traseu BAER normal la un căţel în vârstă de o lună. Traseul A1 este obţinut prin stimularea urechii stângi, B2 – urechea dreaptă, iar C1 – prin stimularea ambelor urechi în acelaşi timp. Se observă prezenţa undelor I, II, III şi V

La câinii cu surditate bilaterală se constată lipsa tuturor undelor la stimularea cu intensitatea de 90 dB (figura 3). În cazul surdităţii unilaterale, se constată lipsa undelor corespunzătoare urechii afectate (figura 4).

Figura 3. Traseu BAER − Dog argentinian în vârstă de 3 luni, cu surditate bilaterală congenitală

Figura 4. Traseu BAER la un Bull Terrier în vârstă de 2 ani, cu surditate unilaterală stângă – traseu normal la stimularea urechii drepte (B2); absenţa undelor corespondente urechii stângi (A1)

În sindromul vestibular central, undele I şi II aferente componentei periferice sunt prezente şi nemodificate din punctul de vedere al latenţei şi amplitudinii, în timp ce undele III-V aferente componentei centrale sunt diminuate sau absente (figura 5). În sindromul vestibular periferic, asociat otitei externe, se observă scăderea amplitudinii tuturor undelor, uni- sau bilateral (figura 6).  

Figura 5. Căţea metis în vârstă de 3 ani, cu traseu normal la ambele urechi

Figura 6. Traseu BAER. Bichon în vârstă de 3 ani, cu istoric de otită externă cronică şi manej pe partea dreaptă. Sindrom vestibular periferic. Scăderea amplitudinii tuturor undelor (B2), prin comparaţie cu urechea contralaterală (A1)

 

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

Armaşu M, Musteaţă M, Stanciu GD, Mocanu, D, Solcan G. Brainstem auditory evoked responses in healthy Argentine Mastiff dogs recorded with surface electrodes. Arquivo Brasileiro de Medicina Veterinária e Zootecnia, 2015; 67(5):1457-1460.

Boudreau CE, Dominguez CE, Levine JM, Mankin J, Anderson KM, Voges AK, Fosgate GT. Reliability of interpretation of neurologic examination findings for the localization of vestibular dysfunction in dogs. J Am Vet Med Assoc. 2018; 252(7):830-838.

Cauzinille L. La mesure des potentiels évoqués auditifs du tronc cérébral: une méthode objective pour tester l’audition. Point Vet. 1997; 28, p.1065-1068.

Musteaţă M, Neculae I, Armaşu, M, Balan C, Solcan G et al. Brainstem auditory evoked potentials in healthy cats recorded with surface electrodes. Acta Vet. Brno. 2013; v.82, p.97-101.

Oliviera M, Fuente C, Pumarola M, Anor S. Brainstem auditory evoked responses and magnetic resonance imaging findings in 21 dogs with intracranial lesions: a comparative study. In: Education Symposium Veterinary Neurology, 25, Ghent: European College Veterinary Neurology, 2012; p.87. (Abstract) 

Stanciu GD, Musteaţă M, Armaşu M, Solcan. Evaluation of central vestibular syndrome in dogs using brainstem auditory evoked responses recorded with surface electrodes. Arquivo Brasileiro de Medicina Veterinária e Zootecnia, 2016; 68(6):1422-1430.

Strain GM. Brainstem auditory evoked response (BAER). In: Strain GM (Ed.). Deafness in dogs and cats. Cambridge: CABI 2011; p.83-85. 

Troxel M, Drobatz K, Vite C. Signs of neurologic dysfunction in dogs with central versus peripheral vestibular disease. J Am Vet Med Assoc. 2005; 227:570–574.

Webb AA. Brainstem auditory evoked response (BAER) testing in animals. Can. Vet. J. 2009; 50, p.313-318.

Wilson WJ, Mills PC. Brainstem auditory-evoked response in dogs. Am. J. Vet. Res. 2005; v.66, p.2177-2187.

Sursă : www.medichub.ro