Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Diagnosticul diferenţial al neoplaziilor esofagiene la câine

03 Mar 2024

Diagnosticul diferenţial al neoplaziilor esofagiene la câine

 Differential diagnosis of esophageal neoplasia in dogs

Ionela Sîrbu, Constantin-Vasile Ifteme, Vasile Vulpe


First published: 31 mai 2023

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.40.2.2023.8092

Abstract

Obstructive esophageal pathology is often seen in veterinary practice, both in cats and dogs. In many cases, it is caused by foreign bodies, but the oncological neoplasia is not excluded, caused by either intra- or extraluminal formations, strictures, stenosis or parasite cysts. The stages of a certain diagnosis are represented by the time between the moment when the esophageal swallowing impairment appears and the moment when the medical evaluation is taken. According to the patient’s health status, the clinical and paraclinical investigations results, but also to radiological investigations with un uncertain diagnosis which do not explain the patient’s disease status, the endoscopic examination must be taken. The histopathological examination is performed for detecting profound lesions. Symptomatic treatment is given to the patient according to the obstruction grade and type, until the histopathological result. All these stages imply a differential diagnosis, by excluding the pathologies with common signs.
 

Keywords

obstruction, esophagus, endoscopy, histopathology, differential diagnosis


Rezumat

Patologia obstructivă esofagiană este des întâlnită în practica medicală veterinară, atât la câini, cât şi la pisici. De cele mai multe ori, este cauzată de blocarea unor corpi străini, însă nu se exclud neoplaziile date de formaţiuni cancerigene intra- şi extraluminale, stricturi, stenoze sau de chisturi parazitare. Etapele unui diagnostic de certitudine depind de perioada dintre apariţia semnelor deprecierii de deglutiţie esofagiană până la momentul evaluării medical-veterinare.
În funcţie de starea pacientului şi de rezultatele investigaţiilor clinice şi paraclinice, radiologice, cu diagnostic incert, care nu explică starea de sănătate a pacientului, se va avea în vedere evaluarea endoscopică. Examinarea histopatologică se va efectua pentru detectarea unor leziuni mai profunde. Până la diagnosticul histopatologic se va institui un tratament simptomatic, în concordanţă cu gradul şi tipul de obstrucţie. Toate etapele constituie un diagnostic diferenţial, prin excluderea multiplelor patologii cu semne clinice comune. 
 

Cuvinte cheie

obstrucţie esofag endoscopie histopatologie diagnostic diferenţial

Introducere

Patologia obstructivă esofagiană la animalele de companie face parte din provocările zilnice în practica veterinară. Etiologia factorilor include corpii străini blocaţi în diferite porţiuni esofagiene, formaţiuni neoplazice de tip canceros sau parazitar, stricturi sau stenoze.

De cele mai multe ori, simptomatologia esofagiană se confundă sau se ascunde în multitudinea de simptome digestive; de aceea, de multe ori, patologiile esofagiene de tip obstructiv nu sunt evaluate radiologic, pentru că afectează restul compartimentului digestiv şi, implicit, pacientul. Astfel, evaluarea endoscopică a esofagului este metoda cea mai apropiată de un diagnostic cert; acest compartiment digestiv este evaluat în orice endoscopie a stomacului şi duodenului şi, astfel, se poate schimba traseul de identificare a cauzei primare de afectare digestivă.

Imaginile endoscopice în esofagoscopie oferă date importante despre natura obstrucţiei. Neoplaziile intraluminale apar ca neoformaţii ataşate de peretele esofagian, sunt de diferite forme şi mărimi şi ocupă în proporţii mai mari sau mai mici spaţiul de trecere a bolului alimentar. În momentul în care se observă acest tip de obstrucţie, se impune prelevarea de probe biopsice pentru încadrarea şi stadializarea formaţiunii. Până la diagnosticul histopatologic se includ în planul de tratament diferite opţiuni, pentru a stabiliza şi a îmbunătăţi starea de sănătate a pacientului evaluat.

Aspectul neoplaziilor cancerigene (adenocarcinom, carcinom, polip) este mai des întâlnit în cazuistica veterinară. Pe de altă parte, neoplazia chistică parazitară dată de Spirocerca lupi este o suspiciune în diagnosticul medical; de aceea, până la obţinerea diagnosticului histopatologic, se va iniţia schema de dehelmintizare periodică.

Materiale şi metodă

În acest studiu de caz este inclus un pacient canin, de rasă Pomeranian, castrat, de 4 ani, cu greutatea de 8,3 kg, cu întreruperea schemei de deparazitare internă şi externă de peste nouă luni. A fost evaluat clinic şi imagistic pentru manifestări digestive: hipersalivaţie, apetit capricios, selectiv pentru hrană, slăbire progresivă, moderată, mioclonii frontale intermitente(3). Nu au fost observate modificări semnificative în cazul analizelor sangvine.

Examinarea radiologică în incidenţa latero-laterală dreaptă a scos în evidenţă o zon[ cu radioopacitate de ţesut moale pe aria de proiecţie a esofagului, în porţiunea intratoracică. De asemenea, s-a observat şi un osteofit ventral de mici dimensiuni, de grad 2, cu localizare T13-L1(5).

Evaluarea endoscopică a evidenţiat un granulom neoplazic în peretele dorsal esofagian, desprins din mucoasa esofagiană, cu baza şi corpul de aceeaşi culoare ca a mucoasei lumenului evaluat, dar cu extremitatea liberă cu zonă roşiatică, intens colorată. S-a recurs la prelevarea de probă biopsică superficială, pentru a evita pierderile de sânge şi eventuale delacerări.

Având în vedere excluderea corpilor străini stagnanţi, strictura şi stenoza esofagiene, dar şi aspectul uniform al neoplaziei, până la rezultatul histopatologic s-a decis administrarea terapiei cu milbemycin oxime, minim 0,5 mg/kg, în zilele 0, 7, 14 şi 28, apoi lunar, timp de şase luni(1,2); ulterior se va menţine schema de dehelmintizare periodică, la interval de trei luni. Examenul coproparazitologic nu a evidenţiat nicio formă de dezvoltare a Spirocerca lupi.


Figura 1. Imagine radiologică – incidenţă latero-laterală dreaptă a esofagului intratoracic (radioopacitate de ţesut moale – săgeţi albastre). Articulaţie intervertebrală T13-L1 cu osteofit ventral de grad 2


Figura 2. Aspecte endoscopice ale esofagului în ziua zero


Figura 3. Aspecte endoscopice al esofagului la 133 de zile de la debutul tratamentului împotriva Spirocerca lupi

Rezultate

Întrucât rezultatul histopatologic a fost neconcludent, din cauza probelor biopsice prelevate superficial, observându-se un epiteliu scuamos cu aspect hiperplazic, s-a reevaluat endoscopic pacientul după patru luni de la diagnosticul prezumtiv de infestare esofagiană cu Spirocerca lupi.

Imaginile endoscopice au relevat aplatizarea pereţilor granulomului anterior vizualizat, cu reducerea volumului în proporţie de 90%. Lumenul esofagian era permeabil, fără modificări adiacente.

La un an distanţă de prima endoscopie, s-a reluat legătura cu proprietarul pacientului, pentru a actualiza datele şi starea acestuia. Informaţiile primite au atestat faptul că tratamentul cu mylbemycin oxime a fost eficace, pacientul nu mai prezintă semne digestive, starea lui de sănătate fiind una normală.

Discuţie

În cazul simptomatologiei de tip obstructiv esofagian, metoda minim invazivă de diagnostic este endoscopică. Prin intermediul acesteia se pot evalua culoarea mucoasei, leziunile adiacente, gradul de obstrucţie, precum şi tipul leziunii din punct de vedere macroscopic; este posibilă, de asemenea, şi prelevarea de probe biopsice, în vederea examenului histopatologic. Până la rezultatul histopatologic se aplică diagnosticul diferenţial în funcţie de suspiciuni şi, implicit, un tratament simptomatic.

Aspectul macroendoscopic al neoplaziei esofagiene, dar şi al osteofitului ventral de gradul 2 cu localizare T13-L1 a condus la decizia instituirii unui tratament pentru dehelmintizare împotriva granulomului parazitar de Spirocerca lupi, excluzând pentru moment neoplazia de tip cancerigen. În cazul prezentat, rezultatul histopatologic a fost neconcludent, din cauza probelor biopsice prelevate superficial, dar terapia antiparazitară, coroborată cu investigaţiile radiologice, a avut efect pozitiv prin administrarea protocolului specific împotriva infestării cu Spirocerca lupi.

Concluzii

Orice tip de disfagie esofagiană presupune coroborarea datelor anamnestice şi clinice, completate cu investigaţii paraclinice şi imagistice. Până la metoda endoscopică, se au în vedere evaluarea parametrilor sangvini şi evaluarea radiologică. Hipersalivaţia, vomituriţia, episoade repetate de vomă, apetit capricios şi pierderea în greutate sunt simptome care impun examinarea endoscopică a esofagului, dar şi cea histopatologică. Până la aflarea rezultatului histopatologic, pentru menţinerea stării de sănătate a pacientului, se administrează tratament simptomatic în funcţie de suspiciunea diagnosticului endoscopic. Se aplică, astfel, etapele diagnosticului diferenţial. De cele mai multe ori, granuloamele neoplazice induse de infestarea cu Spirocerca lupi sunt diagnosticate în urma examenului necropsic, întrucât simptomele digestive nu sunt marcante sau sunt tratate ca atare; există posibilitatea de a exista un nivel mic sau mediu de infestare, fără manifestări marcante. Indiferent de grad, studiile au demonstrat, ca şi în cazul prezentat, că tratamentul de dehelmintizare cu mylbemycin oxime, în protocol de administrare cu doză de minimum 0,5 mg/kg, în zilele 0, 7, 14 şi 28, apoi lunar, timp de şase luni, este eficient. Se va avea în vedere păstrarea protocolului de deparazitare internă periodică o dată la trei luni. 

 

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.

 

Bibliografie

Marchiando AL, Cruthers L, Fourie J. Parasiticide Screening, Volume 2. Elsevier, 2019.

Kelly PJ, Fisher M, Lucas H, Krecek RC. Treatment of esophageal spirocercosis with milbemycin oxime. Vet Parasitol. 2008 Oct 1;156(3-4):358-60.

Marks SL. Dysphagia and Regurgitation in Dogs – More common than you think! Canine Medicine Symposium, 2008.

Ullal TV, Marks SL, Belafsky PC, Conklin JL, Pandolfino JE. A Comparative Assessment of the Diagnosis of Swallowing Impairment and Gastroesophageal Reflux in Canines and Humans. Front Vet Sci. 2022 Jun 9;9:889331.

Peregrine AS. Spirocerca lupi in Small Animals, 2022. https://www.merckvetmanual.com/digestive-system/gastrointestinalparasites-of-small-animals/spirocerca-lupi-in-small-animals.

Sursa: www.medichub.ro

Articole Similare

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

Jul

06

Elemente privind abordarea terapeutică a gingivostomatitei feline

Ca entitate patologică asociată preponderent practicii medicale veterinare feline, gingivostomatita cronică reprezintă o afecțiune cu etiologie plurifactorială și tablou clinic dominat de prezența leziunilor de tip ulcerativ, dureroase și, adesea, cu dispunere bilaterală. Odată stabilit diagnosticul de certitudine, în cazul gingivostomatitei feline, urmărirea unei strategii țintite de planificare a protocolului terapeutic crește probabilitatea de a obține un rezultat pozitiv pe termen lung. Planul terapeutic este, astfel, menit să asigure o îmbunătățire netă a stării de sănătate, cu reale beneficii deopotrivă pentru pacientul felin și proprietar, și poate cuprinde, în primă fază, tratamentul medicamentos, ulterior recurgând la tratament chirurgical în cazurile refractare, de tip recidivant. În acest studiu ne propunem să evidențiem eficacitatea terapiei chirurgicale, ca ultim resort, în cazurile complexe de gingivostomatită felină, precum și o evidențiere a principalelor coordonate terapeutice de actualitate utilizate în managementul acestei patologii feline.

Jun

01

Actualităţi privind diagnosticul gingivostomatitei la pisică – studiu bibliografic

Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<