Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Dinamica răspunsului imun umoral postvaccinal la canidele de companie vaccinate anti-CDV

04 Feb 2024

Dinamica răspunsului imun umoral postvaccinal la canidele de companie vaccinate anti-CDV

 Dynamics of the postvaccinal humoral immune response in canids vaccinated against CDV


Georgeta Ştefan


First published: 21 noiembrie 2023

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.42.4.2023.8837


Abstract

Canine distemper disease, a viral disease that affects canids, domestic and wild, regardless of age, race and sex, is one of the frequent infectious diseases in this species, evolving seriously, with a fatal outcome. Vaccination schemes practiced in companion canids also include vaccination against this infection produced by the canine distemper virus (CDV). This study aims to monitor the titer of anti-CDV antibodies after vaccination, in order to evaluate the efficiency of post-vaccination immune response.
 

Keywords

canine distemper disease, CDV, vaccination

Rezumat

Boala Carré (canine distemper disease), afecţiune virală ce afectează canidele, domestice şi sălbatice, indiferent de vârstă, rasă sau sex, este una din cele mai frecvente maladii infecţioase la această specie, evoluând grav, cu final letal. Schemele de vaccinare practicate la canidele de companie includ şi vaccinarea pentru această infecţie, produsă de virusul bolii Carré (CDV). Acest studiu îşi propune să monitorizeze titrul anticorpilor anti-CDV postvaccinali, în vederea evaluării eficienţei răspunsului imun după vaccinare.

Cuvinte cheie

boala Carré CDV vaccinare


Boala Carré este o maladie răspândită la nivel global, cu mare difuzabilitate, fiind receptive multe specii de canide, domestice şi sălbatice. Infecţia poate evolua divers, de la forme fără expresie clinică evidentă până la forme clinice grave, cu final letal la 50% din canidele de companie afectate. 

Agentul etiologic, virusul bolii Carré (CDV), este un morbilivirus din familia Paramyxoviridae, înrudit cu virusul pestei bovine şi cu virusul pestei rumegătoarelor mici. Este un virus ARN, anvelopat, unic din punct de vedere antigenic, însă cu mari variaţii de patogenitate şi inclusiv cu tropism celular diferit. 

Transmiterea se realizează în principal pe cale res­piratorie, prin intermediul particulelor de aerosoli contaminate, dar şi pe cale orală. Perioada de incubaţie este cuprinsă între limite largi, de 1-4 săptămâni, în funcţie de statusul imunologic, vârsta animalului, suşa virală implicată etc.

CDV are tropism pentru structurile limfoide şi se replică la acest nivel, iar ulterior diseminează pe cale hematogenă şi limfatică, la nivelul ţesuturilor hematopoietice. La 4-6 zile postinfecţie, în plan clinic, această etapă de invazie se manifestă prin semne ale sindromului febril, hipertemia fiind tranzitorie. De asemenea, se remarcă limfopenie. Ulterior, viremia secundară va determina o nouă expresie clinică febrilă, moment în care virusul invadează structurile tisulare din întreg organismul (respirator, digestiv, urinar, nervos). Expresia clinică a infecţiei se întâlneşte la câinii imunosupresaţi, la cei care nu au fost supuşi vaccinării anti-CDV sau la care schema de vaccinare anti-CDV nu este completă. Având în vedere că evoluţia clinică este gravă şi că succesul intervenţiei terapeutice este nesatisfăcător, vaccinarea reprezintă modalitatea prin care se poate preveni boala, inclusiv se poate reduce răspândirea virusului.

Răspunsul imun umoral postvaccinal poate fi influenţat de mai mulţi factori, printre care starea de întreţinere, statusul fiziologic şi vârsta fiind cel mai frecvent implicaţi.

Studiul de faţă propune evaluarea răspunsului imun postvaccinal anti-CDV la canidele de companie. Testarea s-a realizat pe două loturi de câini de companie adulţi, din rase diferite, cu vârste între 1 şi 5 ani, 10 femele şi opt masculi, loturile fiind constituite astfel:

Vaccinarea a fost efectuată, în cadrul schemei anuale de vaccinare, cu vaccin viu, atenuat, polivalent DHPPI (anti-CPV, anti-CDV, anti-CAV-1, anti-CPi). Toate animalele, la momentul vaccinării, dar şi la momentul testărilor, au fost examinate clinic şi termometrizate, fiind clinic sănătoase.

Evaluarea potenţialei infecţii anterioare cu CDV a fost evaluată prin teste imunocromatografice rapide, anterior fiecărei evaluări a titrului de IgG anti-CDV. În acest sens, a fost utilizat un test rapid Distemper IC® (Agrolabo, inc. Italia), destinat detecţiei CDV pe probe de secreţie conjunctivală sau nazală. Este un test calitativ, imunocromatografic, în care anticorpii monoclonali se cuplează cu antigenele CDV. Testul a fost realizat pe baza instrucţiunilor producătorului. Toate rezultatele obţinute au fost negative la cei 18 câini testaţi, anterior fiecărei etape de testare.

Metoda dot-ELISA a fost utilizată pentru evaluarea titrului de IgG anti-CDV postvaccinal, pe probe de ser sangvin. La ambele loturi au fost prelevate probe de sânge, individuale, la două intervale de timp după vaccinarea anti-CDV, în intervalul de 12 luni cuprins între momentul administrării vaccinului până la următoarea vaccinare, astfel:

Evaluarea titrurilor de IgG anti-CDV a fost realizată pe probe de ser sangvin, fiind utilizată metoda dot-ELISA, ImmunoComb® Canine Parvovirus & Distemper IgG Antibody Test Kit (Biogal). Testul ImmunoComb® este un test imunoenzimatic (ELISA) modificat, care se foloseşte pentru evaluarea titrului de anticorpi, utilizândprobe de sânge integral sau ser sangvin. Conform instrucţiunilor de utilizare a kitului, măsurarea titrului de IgG CDV s-a făcut cu ajutorul scalei de interpretare colorimetrice (existentă în kit), iar exprimarea rezultatelor s-a făcut în unităţi S, pe o scală de la 0 la 6.

Conform datelor disponibile în instrucţiunile producătorului, valoarea S=3 este echivalentă unui titru de IgG de 1:80 unităţi seroneutralizante pentru CDV (SN), acesta fiind considerat protector pentru infecţia cu CDV.

Lotul I, alcătuit din 10 femele cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, a înregistrat următoarele rezultate, exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi de seronutralizare (SN), incluse în tabelul 3.

Evaluarea dinamicii titrului postvaccinal de IgG anti-CDV la cele 10 femele evidenţiază o reducere progresivă, în decursul celor 11 luni postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CDV postvaccinal se menţine ≥3 (1:80 unităţi SN) la 80% din căţelele testate la momentul T2, din lotul de test LI. Două dintre căţele (F5 şi F10) au înregistrat o valoare a titrului IgG anti-CDV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este de 1:80 unităţi SN (S=3).

Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CDV au fost înregistrate la momentul T1 (la trei luni postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind S mediu = 5,1. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CDV este peste pragul minim, S mediu = 3,2.

Lotul II, alcătuit din opt masculi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, a înregistrat următoarele rezultate, exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi de seroneutralizare (SN), incluse în tabelul 4.

Evaluarea dinamicii titrului postvaccinal de IgG anti-CDV la cei opt masculi evidenţiază o reducere progresivă în decursul celor 11 luni postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CDV postvaccinal se menţine ≥3 (1:80 unităţi SN) la 87,5% din masculii testaţi la momentul T2, din lotul de test LII. Unul dintre masculi (M4) a înregistrat o valoare a titrului IgG anti-CDV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este de 1:80 unităţi SN (S=3). 

Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CDV au fost înregistrate la momentul T1 (la trei luni postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind S mediu = 5,2. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CDV este peste pragul minim, S mediu = 3,5.

Pe baza rezultatelor obţinute la lotul I, se poate observa că răspunsul imun umoral postvaccinal anti-CDV este protector pentru 80% dintre subiecţii lotului I pe durata celor 11 luni. Titrurile medii la cele T1 şi T2 sunt peste pragul minim de protecţie, ceaa ce sugerează că la lotul analizat vaccinarea a fost eficientă.

Rezultatele lotului II arată că, pe perioada analizată, titrul IgG anti-CDV se păstrează la sau peste pragul minim protector pentru 80% dintre subiecţii lotului II, pe durata celor 11 luni. De asemenea, valorile medii ale titrului de IgG anti-CDV la T1 şi T2 sunt peste pragul minim de protecţie, ceea ce sugerează că nivelul de protecţie este corespunzător pentru infecţia cu CDV.

Titrul de IgG anti-CDV sub pragul minim înregistrat la F5 şi F10 din LI, respectiv pentru M4 din LII, la momentul T2, sugerează faptul că pot surveni diferiţi factori ce pot influenţa reactivitatea imnologică şi, implicit, titrul de anticorpi pe durata celor 12 luni, care se consideră protectiv pentru infecţia cu virusul bolii Carré.

Valorile medii ale titrului de IgG anti-CDV se menţin peste pragul minim de protecţie, la cele două loturi testate, neexistând diferenţe semnificative în funcţie de sex, vârstă sau rasă.

Gradul de protecţie faţă de infecţia cu CDV este cuprins între 80% şi 87,5% pe durata celor 11 luni de la administrarea vaccinului (vaccin viu atenuat DHPPI), ceea ce ne permite a concluziona că, pe perioada de 12 luni între două vaccinări pentru boala Carré, este asigurat un nivel de protecţie corespunzător populaţiei de canide examinate (18 câini de companie, adulţi, din rase diferite).


Structură şi status clinic la lotul I


Structură şi status clinic la lotul II


Dinamica titrului IgG CDV la lotul I


Dinamica titrului IgG CDV la lotul II


Conflict de interese: niciunul declarat  
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.

Bibliografie

Deem SL, Spelman LH, Yates RA, Montali RJ. Canine distemper in terrestrial carnivores: a review. J Zoo Wildl Med. 2000;31(4):441-451. 

Coyne MJ, Burr JH, Yule TD, et al. Duration of immunity in dogs after vaccination or naturally acquired infection. Vet Rec. 2001;149(17):509-515. 

McCaw DL, Thompson M, Tate D, Bonderer A, Chen YJ. Serum distemper virus and parvovirus antibody titers among dogs brought to a veterinary hospital for revaccination. J Am Vet Med Assoc. 1998;213(1):72-75. 

Örvell C. Structural polypeptides of canine distemper virus. Arch Virol. 1980;66(3):193-206. 

Ottiger HP, Neimeier-Forster M, Stark KD, Duchow K, Bruckner L. Serological responses of adult dogs to revaccination against distemper, parvovirus and rabies. Vet Rec. 2006;159(1):7-12. 

Parker AJ. The many faces of canine distemper. Canine Pract. 1978;5:25-28.

Sursa: www.medichub.ro

Articole Similare

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

May

26

Diagnosticul histopatologic în pancreatopatii la câine

Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.

Apr

20

Studiu histologic asupra aparatului genital femel la canidele domestice

Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<