Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
12 Jan 2022
Dr. Daniela Schenker
S.C. ALDA VET SRL
De ce noi descoperiri? Deoarece în ultimii 2 ani de practică operației de dislocație de stomac, în mai multe ferme, m-am lovit de o problemă căreia nu i-am găsit o explicație în nici una dintre cărțile sau revistelede specialitate: aderențele abdominale și peritonita abdominală ce însoțesc dislocația de stomac. Un indiciu important este și acela că procentele, în ceea ce privește direcția torsiunii, s-au inversat, iar diagnosticul a fost întotdeauna dislocație stomac pe partea dreaptă (din aprox 80-90 de capete vaci Holstein operate în anul 2010 și 2011, 90% au prezentat dislocație de stomac pe partea dreaptă). Astfel am ajuns la concluzia că , de fapt este vorba despre o dilatație a stomacului sau o asociere a deplasării stomacului cu dilatație. Pînă aici nimic nou, veți spune, este normal ca aderențele să apară atunci cînd dislocația este veche, poate vreun ulcer
stomacal sau un corp strain. Da, dar când peste 50% din vacile diagnosticate și operate imediat, (în condițiile în care evoluția afecțiunii este de ordinul a 2-3 zile), prezintă aderențe și peritonită începi să te întrebi: ce se intîmplă? Cu toate acestea am mers mai departe și, deji a fost foarte greu
în unele cazuri să realizez pexia stomacului la abdomen, cu antibioterapie de lungă durată vacile trăiesc și au și produc]ii ridicate.
Bineînțeles au fost și cazuri care au fost abatorizate. Totul pare a fi legat tot de rezultatele indicilor metabolici și implicit de furajarea animalelor. Aceasta a fost o introducere în practica intervenției chirurgicale
și o temă de gândire pentru noi toți.
METODE DE TRATAMENT ALE DISLOCAȚIEI DE ABOMAS
Se știe deja că abomasul la vacă este așezat ventrolateral dreapta și că se deplasează pe partea stîngă sau pe partea dreaptă. Deoarece tratamentele strict medicale ale dereglării func]ionale a stomacului sunt rar eficace, doar intervenția chirurgicală poate permite restabilirea bunei
funcționări a organului și de asemenea și împiedicarea recidivei. Putem clasa intervențiile asupra stomacului în două categorii:
1) Intervenții nonchirurgicale
2) Intervenții chirurgicale
1) Intevențiile nonchirurgicale constau în administrarea de tratamente medicamentoase injectabile sau per os, cu sau fără repunerea stomacului în pozi]ia normală prin rostogolirea vacii.
2) Interven]iile chirurgicale asupra stomacului sunt împăr]ite în patru metode:
Omentopexia paralombară dreaptă, realizată pe vaca în picioare.
Abomasopexia paralombară stînga, realizată pe vaca în picioare.

.jpg)

„Fixarea oarbă” cu ajutorul trocarului și a doi butoni prevăzuți cu fire (burdoneți), realizată pe vaca în decubit dorsal. Abomasopexia paramediană dreaptă realizată pe vaca în decubit dorsal, care va fi și prezentată pe larg în acest articol.
Înainte de folosirea oricăreia dintre metodele de tratament mențonate mai sus, este nevoie de un diagnostic cît mai corect prin ascultație, dar și prin analize de laborator ale funcțiilor metabolice, care vor reflecta nutriția animalului. Se știe de asemenea că dislocația de stomac este în procent
de 90% o afec]iune rezultată în urma dezechilibrului nutrițional. Numai în acest mod se poate lua cea mai bună decizie în ceea ce prive[te metoda de tratament ce urmeaza a fi folosită, bine înțeles în concordanță cu dorințele și posibilitatea financiară a fermierului.
ABOMASOPEXIA PARAMEDIANĂ DREAPTĂ
Este metoda cel mai rar întîlnită la noi și chiar și peste hotare, probabil din cauza dezavantajelor ei: faptul că este necesar un număr mai mare de oameni decît este necesar pentru primele două metode și a faptului că prin culcare animalul este supus riscului apariției meteorismului în timpul
operației și deglutiție gresită care poate determina apariția bronhopneumoniei „ab ingestis”.
Din punctul meu de vedere, aceste dezavantaje sunt ca și inexistente, deoarece, lipsa oamenilor poate fi suplinită sau înlocuită de prezența în ferme a anumitor utilaje ce pot fi folosite în contenția animalului, iar riscul apari]iei meteorismului poate fi diminuat
de o interven]ie rapidă ( această metodă, în cazul realizarii de către un medic experimentat, durează între 15 ,i 20 de minute din momentul așezării animalului în decubit dorsal și pînă în momentul ridicării lui în decubit sterno-abdominal).
Pe de altă parte avantajele sunt net superioare ca importanță față de dezavantaje: realizarea unei plăgi operatorii mici de 15 cm, rezultînd într-o poart\ căt mai mică de intrare a germenilor și posibilitate de vindecare rapidă și implicit convalescentă
scurtă a animalului; dacă nu sunt complicații, stomacul apare direct in plagă și nu este nevoie de introducerea mîinii pentru găsirea lui; și cel mai important avantaj: vizualizarea aderențelor și a peritonitei. (Fig.1, Fig.2, Fig.3).
Înainte de începerea interven]iei chirurgicale se pregătește locul unde va fi operată vaca. Acesta trebuie să fie pe paie uscate și curate cu posibilitatea ca animalul să rămînă acolo pentru cîteva zile.
Pregătirea instrumentarului: sunt necesare un bisturiu, o foarfecă chirurgicală cu vârf bont , o pensă chirurgicală o pensă hemostatică, ace, un portac, fire de sutură resorbabile și fire de sutură neresorbabile.
.jpg)

Timpii operatori sunt următorii:
Sedarea animalului - se realizează cu xilazină hidroclorică (1-2 mg/ kg GV);
Contenția și așezarea animalului în decubit dorsal. Contenția se realizează prin fixarea membrelor în biped anterior și posterior cu ajutorul platlonjelor sau frânghiilor;Fig.4
Pregătirea locului de elecție prin tundere, spălare și dezinfecție cu betadină; Fig.4, Fig.5.
Anestezia locală, cu xilină sau xilină cu adrenalină, realizată prin infiltrație directă pe linia de incizie subcutanat și în peretele muscular, în mai multe puncte;Fig.6.
Se realizează o incizie de aproximativ 15 cm paralel și la 20 cm distanță de linia albă pe partea dreaptă, preombilical și la o palmă înapoia apendicelui xifoid. Se incizează cu grijă peretele abdominal, pentru a nu perfora abomasul ce poate apare imediat în plagă, în special dacă este dilatat
din cauza gazelor. De asemenea, atunci cînd sunt prezente aderențele în faza foarte gravă stomacul apare modificat din punct de vedere al culorii (albăstruie sau roșiatică) și friabil; Fig.8, Fig.9, Fig.10, Fig.11.
Dacă prezintă o acumulare mare de gaze, acesta poate fi puncționat cu un ac de seringă gros sau un trocar, pentru eliminarea treptată a gazelor;
Se poate face rapid și o explorare a cavității abdominale, a ficatului precum și a integrității stomacului; Fig.12.
Abomasul va fi suturat la peritoneu și musculatură în cel puțin 3 puncte de sutură cu fire resorbabile nr.4.

În mod normal nueste necesară administrarea de antibiotice intraabdominal intraoperator, dar dacă sunt prezente aderențele și peritonita se recomandă administrarea lor în doze duble. Acul de sutură va fi introdus prin seroasa și musculoasa stomacului și apoi prin peritoneu
și musculatura abdominală. Fig. 13.
Se suturează până la finalui inciziei, peritoneul și musculatura, de asemenea cu fire resorbabile. Fig.14, Fig.15, Fig.16.
La final se suturează pielea cu fire de sutură neresorbabile (ață chirurgicală nr.4-5); Fig.1.
Se aplică pe plagă un spray cu antibiotic, apoi animalul se repoziționează în decubit sterno-abdominal. Fig.18, Fig.19.

TRATAMENT MEDICAL POSTOPERATOR
În toate cazurile, actul chirurgical trebuie însoțit de antibioterapie pre și postoperatorie, pe cale generală. De asemenea este necesară o terapie medicală pentru ameliorarea tonicității musculare a organului, motricitatății și golirii lui.
Medicamente care pot fi folosite:
- penicilin cu streptomicină, pentru prevenirea infecțiilor. În cazul prezenței a derenjelor și a peritonitei, este necesară administrarea de antibiotice intraperitoneal 20-25 ml timp de 5 zile, concomitent cu administrarea de antibiotice i.m 25 ml timp de 7-10 zile. De asemenea tot în cazul
prezenței aderențelor se pot folosi antiinflamatoare nesteroidiene de tipul flunixin 20 ml i.v.
- fluidoterapie intensivă cu soluții hipertonice de Na Cl 7,2 % i.v, pînă la 3 litri, dacă animalul prezintă pe lîngă dislocație și
torsionarea stomacului, care este însoțită de deshidratare puternică. în lipsa acestora putându-se folosi și soluții perfuzabile izotonice (NaCl 9‰, sol Ringer, etc).
- Administrarea de calciu injectabil, sau per os, pentru stimularea tonicității organelor.
- În plus, deoarece în multe cazuri, dislocația de stomac apare și ca afecțiune secundară, pe lîngă prezența unei mamite toxice sau metrite ( boli ce duc la reducerea consumului de furaje și pot fi remediate prin tratamente medicamentoase), se recomandă ca pe lîngă tratarea afecțiunii secundare ( respectiv disloca]ia de stomac), sî se realizeze și tratamentul medicamentos al afec]iunii primare.
Totuși, în cazurile de intervenții chirurgicale fară complicații pre și intraoperatorii tratamentul postoperator constă în administrarea i.m. timp de 3 zile a unui antibiotic.
Sursă : edu-veterinar.ro
Mar
12
Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate. Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.
Mar
02
Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.
Feb
16
Această lucrare își propune să prezinte modul în care factorii de mediu și de management influenţează apariţia și dezvoltarea stereotipiilor la tineretul taurin. Stereotipiile sunt comportamente repetitive, fără un scop aparent, care se dezvoltă ca răspuns la stresul cronic și condiţiile artificiale de creștere din sistemul intensiv. Printre factorii de mediu care contribuie la dezvoltarea stereotipiilor se numără spaţiul restrâns, lipsa diversităţii stimulilor și monotonia mediului. Factorii de management includ modul de hrănire, frecvenţa manipulării, interacţiunea cu oamenii și supunerea la un program specific unităţii. Studiile arată că lipsa posibilităţilor de exprimare a comportamentelor naturale determină un dezechilibru comportamental, afectând bunăstarea animalelor, ceea ce conduce la apariţia stereotipiilor. Prevenirea stereotipiilor include îmbunătăţirea condiţiilor de adăpost, asigurarea accesului la hrană în mod natural, creșterea numărului de stimuli din mediul înconjurător și gestionarea stresului prin practici de manipulare adecvate. Această lucrare subliniază necesitatea unei abordări complexe în vederea asigurării bunăstării tineretului taurin.
Feb
13
Comportamentele stereotipe observate la tineretul taurin reprezintă acţiuni motorii repetitive și aparent lipsite de finalitate, care se manifestă mai ales la animalele crescute în sistem intensiv, unde mediul de viaţă limitat împiedică exprimarea comportamentelor naturale. Studiile neurofiziologice au evidenţiat implicarea sistemului nervos central, în special a dezechilibrelor dintre circuitele dopaminergice, GABA-ergice și colinergice, în apariţia și menţinerea acestor comportamente repetitive. Ganglionii bazali și sistemul limbic, responsabili de controlul mișcării și al emoţiilor, joacă un rol central în procesul de automatizare a stereotipiilor. Factori precum stresul cronic, privarea socială și lipsa stimulilor cognitivi favorizează declanșarea comportamentelor anormale. Odată învăţate procedural, stereotipiile devin automate și persistă chiar după îmbunătăţirea mediului. Cercetările recente subliniază importanţa îmbogăţirii mediului – prin stimuli sociali, senzoriali și ocupaţionali – pentru reducerea acestor manifestări și pentru promovarea unei stări de bunăstare reale, bazată nu doar pe absenţa stresului, ci și pe apariţia emoţiilor pozitive.
Inscriete la noutatile noastre