Cea mai comună patologie gastrointestinală a vacilor de lapte întâlnită după perioada de parturiție este deplasarea abomasală. Acest articol prezintă fiziopatologia acestei boli, cele mai comune semne clinice întâlnite, strategiile de tratament, dar și tehnicile care ajută la diagnosticarea acestei patologii. Prezentarea pune accent pe etiologie și factorii de prevenție ai acesteia, însă, totodată, examinează cele mai avansate metode chirurgicale și îngrijirea postoperatorie.

Deplasarea abomasală (de cheag) este o patologie gastrică care se caracterizată prin modificarea topografiei sale, fiind întâlnită mult mai frecvent la vacile de lapte decât la celelalte. Aceasta provoacă pierderi economice, sacrificare prematură și, în consecință, moarte.

Cheagul (abomasul) reprezintă stomacul propriu-zis al rumegătoarelor, fiind ultimul compartiment gastric. Acesta este mai voluminos față de rețea și foios, având o formă piriformă, două curburi, două extremități și două margini. Este poziționat pe partea dreaptă, fiind în contact ventral cu hipocondrul. Dispunerea axului său lung este oblică, din partea stângă către cea dreaptă.

În această patologie are loc dilatația acestui compartiment, iar cel mai frecvent deplasarea se produce pe partea stângă (între peretele toraco-abdominal și rumen), dar și pe cea dreaptă (între peretele abdominal și ficat). Afecțiunea este mult mai întâlnită în cazul femelelor adulte decât în cel al vițeilor sau al masculilor. În cazul femelelor, raportul dintre deplasarea aboamasală stângă și cea dreaptă este de 7:1(1,2,6).

Etiopatogeneză

Una dintre principalele cauze este legată de predispoziția de rasă, cele mai afectate fiind vacile de lapte, cu productivitate înaltă, crescute în sistem intensiv. Vacile din rasa Holstein sunt adesea cele mai predispuse pentru aceste patologii. Totodată, forma corpului joacă un rol important în cazul gastropatiei, vacile afectate având o distanță mai mare între corpul abomasal ventral și duoden. S-a constatat că motilitatea abomasală este afectată după hrănirea animalelor cu cantități crescute de concentrate, acestea prezentând acumulări de gaz abomasal și contracții la nivelul acestui compartiment gastric. Deplasarea abomasală presupune reducerea în volum a cheagului, corelată cu scăderea motilității acestuia, în consecință având loc reducerea tranzitului gastrointestinal(1,3).

Semne clinice

Anorexia este un semn comun în cazul acestei patologii, animalele prezentând lipsa apetitului. În deplasarea abomasală, temperatura, ritmul cardiac și cel respirator sunt normale, însă animalele vor avea o producție scăzută de lapte. Semne clinice mai grave apar în cazul deplasării abomasale pe partea dreaptă, acestea incluzând colică, diaree, ritm cardiac crescut, fecale de consistență modificată și hipogalaxie. Deplasările pe partea stângă se caracterizează printr-o ușoară înfundare a golurilor flancurilor, ulterior evidențiindu-se o mărire în volum a flancului stâng. Deformările în flancul drept apar în cazul deplasărilor de pe aceeași parte. În cazul ambelor tipuri de deplasări se constată sunete modificate la efectuarea auscultației(1,3,4).

Diagnostic

În aproximativ jumătate din cazuri, detectarea acestei gastropatii se poate realiza prin intermediul auscultației, care se va face în cursul examinării clinice. La auscultația flancului stâng se va percepe un sunet de „gâlgâit” intermitent, acesta nefiind asociat cu contracțiile evidente ruminale. Concomitent cu auscultația se poate face și percuția peste zona flancului stâng, evidențiindu-se un sunet de „ping” ascuțit, asemănător sunetului unei mingi de baschet care sare sau apei care curge într-o găleată de metal.

O altă metodă de detectare a deplasării abomasale este reprezentată de ecografia abdominală de specialitate. Constatările ecografice au fost aproximativ similare în cazul tuturor vacilor cu deplasare abomasală stângă, vizualizându-se gaz în partea dorsală, canalul piloric și ingestie luminală(1,5,6).

Tratament

În prima fază, tratamentul urmărește susținerea marilor funcții, corticoterapie pentru înlăturarea alcalozei și a cetozei, dar și spasmolitice în cazul în care animalul prezintă și colici.Tratamentul de bază este reprezentat de cel chirurgical. Această gastropatie se poate remedia cu ajutorul mai multor metode chirurgicale, cum ar fi: tehnica Grymer-Sterner, laparotomie paramediană cu abomasopexie ventrală, laparotomie în flancul stâng cu abomasopexie, laparotomie în flancul drept cu omentopexie dreaptă(1,3,7).

Bibliografie
Codreanu MD. Medicina internă a animalelor domestice. Printech, București. 2020.
Belu C, Dumitrescu I, Georgescu B, Mihai SA, Mustățea AI, Roșu PM. Anatomie veterinară – Splanhnologie (Viscere). Ex Terra Aurum, București. 2023.
Mueller K. Diagnosis, treatment and control of left displaced abomasum in cattle. Practice. 2011;33:470-481. doi: 10.1136.inp.d6079.
Potter T. Displaced Abomasums. Animal Health Skills. 2012.
Li XW, Xu QS, Zhang RH, Yang W, Li Y, Zhang YM, Tian Y, Zhang M, Wang Z, Liu GW, Xia C, Li XB. Ultrasonographic findings in cows with left displacement of abomasum, before and after reposition surgery. BMC Vet Res. 2018 Feb 12;14(1):44. doi: 10.1186/s12917-018-1358-7.
Braun U. Ultrasonography in gastrointestinal disease in cattle. Vet J. 2003 Sep;166(2):112-24. doi: 10.1016/s1090-0233(02)00301-5.
Shaver RD. Nutritional risk factors in the etiology of left displaced abomasum in dairy cows: a review. J Dairy Sci. 1997 Oct;80(10):2449-53. doi: 10.3168/jds.S0022-0302(97)76197-6.