Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
02 Aug 2020
EFICACITATEA TERAPEUTICĂ A PREPARATULUI ENOXIL 5%-SOLUŢIE APOASĂ ÎN DERMATITA ALERGICĂ ŞI ÎN MICROSPORIA NATURALĂ LA CÂINE
S. BALANESCU1; GH. DONICA1; N. STRATAN2;
T.LUPAŞCU2; DIANA BALANESCU1
1 Universitatea Agrară de Stat din Moldova,
2 Institutul de Chimie al AŞM
Abstract.
The therapeutic efficacy of the5% solution ofEnoxil has been tested on dogs naturally affected by Microsporumcanis.Also it has been tested on dogswith clinical diagnosis of allergic dermatitis determined to be of an alimentary nature. In both cases 5% Enoxil appeared to be 100% effective when superficial cutaneous applications had been performed during 10-20 days. The 5%solution ofEnoxil applied superficially on the skin guarantees a faster recovery process and prevents the emergence of secondary lesions, compared to other methods usually used in the veterinary clinical practice.
Keywords:Allergic dermatitis, Dogs, 5%Enoxil solution,Microsporumcanis infection, Treatment.
ÎNTRODUCERE
În ultimele decenii, la nivel global se constată o creştere a incidenţei bolilor de piele, atât la om cât şi la animalele receptive. În mediul urban, în principiu carnivorele domestice, infectate cu dermatofiţi, reprezintă o sursă periculoasă de infecţie pentru om (Gh. Solcan et al., 2003; Viorica Mircean, 2003). Infecţia cu Microsporum canis este des înregistrată la câini, pisici, cai, porci, oi , iepuri, maimuţe. Dermatitele deţin o pondere mare în patologia veterinară, provocând practicienilor probleme serioase, atât prin prisma dificultăţilor deaplicarea unui tratament eficace şi rapid, cât şi prin stabilirea unui diagnostic corect (Iuliana Betty Hobeanu, 2008). Deseori dermatita topică/alergică poate fi de origine alimentară. În condiţiile RepubliciiMoldova, reieşind din practica noastră, considerăm că principalele alimente provocătoare de alergeni este carnea de cal, peştele, ouăle, ciocolata etc. În prezent, în tratamentul dermatofiţiilor se utilizează antimicotice de sinteză sau biosinteză, aplicate topic sau sistemic. Cele mai bune rezultate se obţin prin combinarea utilizării sistemice şi topice, în acelaşi timp împedicându-se şi contaminarea mediului. Conform rezultatelor obţinute de unii autori (K.Moriellor et al., 1991), antimicoticele sistemice au efecte teratogene, la pisici deaceea puii pot fi trataţi numai după înţărcare. În prezenta cercetare ne-am propus să testăm eficacitatea terapeutică a preparatului Enoxil în microsporie şi dermatita alergică ( alimentară ) la câine. Enoxilul este obţinut pe baza taninelor extrase din seminţe de struguri de viţa de vie, careposedă proprietăţi antioxidante, antibacteriene, antiinflamatoare, analgezice şi regenerative. T.Lupaşcu, et al. (2010) comunică că Enoxilul, fiind un preparat ecologic, a fost utilizat pentru protecţia plantelor, în calitate de antifungice, în cazul putregaiului de rădăcină la sfecla pentru zahăr şi soia, şi pentru patogenul Botrytis cinerea Pers la viţa de vie.
MATERIAL ŞI METODĂ
Pentru determinarea eficacităţii antimicotice şi a proprietăţilor antiinflamatoare, analgezice, regenerative a preparatului Enoxil-5%, soluţie apoasă, au fost formate 4 loturi de câini, incluzând 10 animale parazitate cu Microsporum canis şi 9 cu diagnosticul stabilit – Dermatită alergică de ordin alimentar. Acestea proveneau din clinica Facultăţii de Medicină Veterinară a UASM şi din clinicele oraşului Chişinău. Cu scop terapeutic s-au utilizat trei variante de scheme, Enoxil 5%, lotul I şi lotul III, iar lotul II şi lotul IV conform protocolului terapeutic elaborat (tab. 1). După identificarea cazurilor prin examen clinic, microscopic şi folosind ca probă de diagnostic iradierea cu lampa ultraviolet, examen hematologic iniţial, la finele tratamentului s-a stabilit diagnosticul. Terapia topică s-a aplicat o dată pe zi, timp de 20 de zile. Rezultatele examenului clinic au fost evaluate la 10 zile. La 20 de zile post-terapie s-a făcut evaluarea clinică, microscopică finală, examen hematologic

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Pe baza cunoştinţelor acumulate până în prezent cu privire la controlul dermatofiţiilor şi în caz de dermatita alergică, amefectuat examene clinice, microscopice, hematologice privind testarea eficacităţii terapeutice a preparatului Enoxil în comparaţie cu schememai des folosite în practica medical-veterinară.

Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelele 2 şi 3. În urma evaluării clinice, la animalele din lotul I experimental la 10 zile post terapeutic, s-a putut observa o ameliorare clinică la toate cazurile. La (50%) dintre animale nu s-au depistat cruste, ci doar scuame, iar părul începea să regenereze. Animalele consumau energic hrana, erau vioaie, iar la
următoarea evaluare clinică, la a 20-a zi post terapeutic, s-a stabilit o vindecare clinică completă la toate animalele, examenul microscopic fiind negativ. Leziuni secundare nu s-au observat. Evaluarea microsporiei la un câine în vârstă de 4 ani este elucidată în figura 1. Boala clinic s-a manifestat prin eritem, alopecie, cruste şi defecte locale.
În general, au fost afectate unele zone cum ar fi: suprafaţa ventrală a cozii, suprafaţa laterală a membrului posterior şi regiunea anusului. Clinic s-a observat prurit intens tradus prin lins insistent a suprafeţelor afectate, îndeosebi a regiunii şoldului până la dinudarea dermului, urmată de durere vie, iar zona apare acoperită cu serozitate, care aglutinează firele de păr din jur. Utilizarea produsului Enoxil 5% a demonstrat că, începând cu ziua a 3-a sau 4-a de la iniţierea tratamentului s-a observat diminuarea pruritului, începerea cicatrizării regiunilor afectate, iar începând cu a 7-a zi s-a observat o ameliorare esenţială şi s-a produs vindecarea. În lotul II, alcătuit din patru câini, tratat cu unguent Iam în asociere cu tinctura de iod-5% la 10 zile post terapeutic, prin examen clinic, s-a stabilit că două animale (50%) nu mai prezentau cruste, ci doar scuame, iar la alţi doi câini s-au identificat leziuni de microsporie. După 20 de zile de terapie, toţi cei patru câini, trataţi cu unguent Iam, în asociere cu 5% tinctură de Iod, s-au vindecat 100%.
În lotul III, care include 5 câini afectaţi de Dermatita atopică (alergică), s-a constatat o vindecare clinică la 3 animale (60%), la a 10-a zi şi numai un câine (25%) din lotul IV s-a tratat în aceiaşi perioadă post terapeutică (tab. 3). La doi câini din lotul III vindecarea clinică s-a produs la a 15-a zi post terapeutic, ceia ce alcătueşte 40% (fig. 2-4).
.png)
În lotul IVde câini trataţi cu tiosulfat de sodiu în asociere cu glucoză în primele 4 zile (după necesitate se repeta) şi local Lorinden C, la a 17-a zi s-a constatat vindecarea încă la două animale (50%). Un câine din acest lot a fost tratat în continuare, folosind Suprastină (1 pastilă /zi) şi local Lorinden C, la 10-a zi s-a produs vindecarea clinică. Examenul clinic a demonstrat că la 20 zile toate animalele (100%) s-au vindecat. Mai mult ca atât: nu s-au înregistrat leziuni secundare. Comparând rezultatele obţinute cu Enoxil 5% soluţie în terapia microsporiei şi în caz de dermatită cu cele primite din lotul II şi IV ( tratament ordinar ), se poate spune că Enoxilul a produs o vindecare mai rapidă a leziunilor şi previne în mai mare măsură apariţia leziunilor secundare. În tabelul 4 sunt prezentaţi indiciimorfologici sanguini la câini cu dermatită. La început unii parametri morfologici sanguini luaţi în studiu, au avut tendinţe sub limitele inferioare fiziologice.
.png)
Numărul de leucocite au avut o creştere esenţială la animalele ambelor loturi, ceea ce a alcătuit 23,1±1,94 şi 26,0±1,56 109/L în lotul experimental şi cel martor, corespunzător. Această creştere evidenţiază faptul prezenţei unui proces inflamator local. De aceasta părere este şi Gh. Solcan, (2003). În final (însănătoşire la a 20-a zi) cantitatea de hemoglobină la câini din lotul experimental I,II,III,IV, s-a situat în limita mediei normale – 14,0 ± 1,15 g/dl. Totodată, s-a observat o creştere, puţin evidentă, la câinii din lotul experimental a numărului de eritrocite cu 14% şi de hematocrit – 13,7 %, faţă de lotul martor, dar a scăzut considerabil numărul de leucocite, de la 23,1 ± 1,94, la 10,1 ± 1,87– în lotul experimental III şi de la 26,0 ±1,56 la 13,3 ± 1,36 109/ L – în lotul martor, ceea ce s-a soldat şi cu însănătoşirea animalelor. Hiperproteinemia la nivel de 8,6 ± 0,95 g/dl la animalele incluse în lotul martor, poate fi consecinţa schimbării echilibrului dintre sinteza proteinelor şi catalolism sau datorită unei hiperemii reactive a musculaturii în urma leziunilor la nivel de piele. Valorile proteinemiei la câini din lotul experimental s-au situat în limita medie de referinţă, ceea ce denotă prezenţa unui efect benefic al produslui Enoxil – aplicat topic pe regiunile pielii afectate. Pe baza observaţiilor clinice şi a cercetărilor experimentale, s-a stabilit: cu scop terapeutic, în dermatitele cauzate de tulburări nutriţionale şi în microsporia naturală la câine, poate fi utilizată cu succes terapia topică cu Enoxil 5%, soluţie apoasă, timp de 20 zile.
CONCLUZII
1. Afecţiunile dermatologice ocupă o pondere importantă în patologia carnivorelor de companie. Diagnosticul cu certitudine se poate stabili prin examen clinic a animalului, microscopic, iradierea cu lampa ultraviolet..
2. Cu scop terapeutic, în dermatitele cauzate de tulburi nutriţionale şi în microsporia naturală la câine, se recomandă terapia topică cu Enoxil 5%, soluţie aposă, o dată pe zi, timp de 20 zile.
3. Soluţia de Enoxil, 5% are o eficacitate de 100% în infecţia naturală cu Microsporum canis şi dermatite alergice ( alimentare ) şi determină o vindecare mai rapidă a leziunilor şi, respectiv, previne în mai mare măsură apariţia leziunilor secundare.
BIBLIOGRAFIE
1. Hobeanu, Iulia Betty. Incidenţa afecţiunilor dermatologice la animalele de companie (canidae) prezente în unele cabinete veterinare din Bucureşti. ScientificWORKS – Lucrări ştiinţifice, 2008, p.134-140.
2. Lupaşcu, T., Duca,Gh., Lupaşcu, Galina. Enoxilul – preparat ecologic pentru protecţia plantelor.Academia de Ştiinţe aMoldovei, Secţia ştiinţe ale naturii şi vieţii, Institutul deChimie, Institutul deGenetică şi Fiziologie a Plantelor,Chişinău, 2010, p.134.
3.Mircean, Viorica. Cercetări privind etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul dermatomicozelor la carnivore (Teza pentru obţinerea titlului de „Doctor în ştiinţemedicale”), Cluj-Napoca, 2003.
4.Moriellor, K.A., DeBoer D.I . Fungal flora of pet cats.Am. I. vet.rev., 52:602, 1991.
5. Solcan, Gh.,Mitra, I.L.,Miron L., et al.Dermatologia animală de companie. Iaşi, Ed. „Ion Ionescu de laBrad”, 2003, 394 p.
Data prezentării articolului – 04.05.2011
Aug
31
Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Inscriete la noutatile noastre