Șocul caloric reprezintă o urgență medicală severă, cu efecte sistemice majore, care apare atunci când organismul nu reușește să își mențină echilibrul termic în urma expunerii prelungite la temperaturi ridicate. Acest studiu comparativ a investigat modificările parametrilor biochimici și hormonali la câinii diagnosticați cu șoc caloric, în comparație cu un grup de control sănătos. Examenele paraclinice, care au inclus determinarea nivelurilor de transaminaze, proteine, electroliți, glicemie, trigliceride, cortizol și hormoni tiroidieni, au relevat creșteri semnificative ale unor parametri precum ALT, AST, fosfataza alcalină și GGT, indicând afectări ale funcției hepatice și pancreatice. De asemenea, nivelul de cortizol a fost semnificativ crescut, ceea ce reflectă răspunsul hormonal la stresul termic sever. În schimb, valorile T3 au fost semnificativ reduse, sugerând o inhibare a funcției tiroidiene. Aceste rezultate subliniază importanța investigațiilor biochimice și hormonale în diagnosticarea și managementul șocului caloric la câini, facilitând astfel stabilirea unor intervenții terapeutice rapide și personalizate

Șocul caloric este o urgență medicală gravă, cu efecte sistemice semnificative, care se manifestă prin incapacitatea organismului de a-și menține echilibrul termic în condițiile expunerii prelungite la temperaturi ambientale ridicate (Bouchama și Knochel, 2002).

Stresorii de tip senzorial și psihic pot afecta animalele și le pot deteriora bunăstarea (Bruchim, 2006, Baker și col., 2012). În această situație, parametrii fiziologici, metabolici și hematologici sunt modificați, iar gradul de afectare a bunăstării animalelor poate fi observat și evaluat (Paraschivescu, 2012).

Investigațiile paraclinice sunt esențiale în diagnosticarea și monitorizarea șocului caloric, oferind informații vitale despre statusul fiziologic și disfuncțiile sistemice (Codreanu, 2018).

Determinarea și interpretarea rapidă a parametrilor hematologici și biochimici ajută la înțelegerea mecanismelor fiziopatologice care duc la declanșarea șocului caloric și, în același timp, la recomandarea unui protocol terapeutic eficient și personalizat (Azeez și col., 2022).

Colaborarea eficientă dintre medicii veterinari și laboratoarele de diagnostic paraclinic este crucială pentru identificarea rapidă a dezechilibrelor induse de hipertermie.

Pe lângă hemoleucogramă, care furnizează informații despre celulele sanguine și posibilele procese inflamatorii, analizele biochimice și hormonale permit evaluarea detaliată a funcționării organelor interne, a echilibrului electrolitic și a statusului endocrin.

Determinările hematologice au fost realizate din ser sau plasmă și sunt esențiale atât în examinările de rutină pentru prevenție și diagnosticarea timpurie a afecțiunilor, cât și în cazul pacienților cu simptome specifice unor boli sistemice (Webb și col., 2012).

Studiul nostru a fost realizat pe durata verii, între anii 2022 și 2024. Examenele paraclinice au fost efectuate în Laboratorul Exavet, o unitate de diagnostic veterinar avansat, echipată cu infrastructură modernă și tehnologii de ultimă oră, care garantează un diagnostic rapid și precis, esențial pentru gestionarea afecțiunilor acute și cronice.

În studiu au fost incluși 12 indivizi clinic sănătoși (fără semne de boală, cu un status fiziologic normal și fără antecedente de afecțiuni sistemice sau episoade anterioare de hipertermie) și 22 de pacienți diagnosticați cu șoc caloricm din rase diferite și de sexe și vârste variate (tabelul 1).

Demn de menționat este faptul că grupul de pacienți diagnosticați cu șoc caloric a inclus atât rase brahicefalice, precum Bulldog Francez, Bulldog Englez, Shih Tzu și Pug, predispuse la hipertermie din cauza particularităților anatomice ale căilor respiratorii, cât și rase de câini utilitari și sport, precum Ciobănesc German și Labrador Retriever, susceptibile la șocul caloric în urma efortului fizic intens la temperaturi ridicate.

De asemenea, în acest studiu au fost incluse și rase de talie mică și medie, precum Bichon Frisé și Jack Russell Terrier, permițând în acest fel și o analiză a influenței dimensiunii corporale și conformației asupra toleranței la căldură (figura 1).

În ceea ce privește distribuția pe sexe (figura 2), datele obținute de noi au arătat o repartiție inegală, grupul fiind alcătuit majoritar din masculi (n=13/22).

Referitor la distribuția grupului de pacienți în funcție de grupele de vârstă (figura 3), datele analizate au fost împărțite în trei categorii: tineret (sub 2 ani, n=1), adulți (2-7 ani, n=9) și geriatrici (peste 7 ani, n=12).

În acest context, putem menționa faptul că în grupul luat în studiu se observă o predominanță a pacienților geriatrici (55%), sugerând o susceptibilitate crescută la această afecțiune, posibil din cauza scăderii eficienței mecanismelor de termoreglare și a prezenței unor comorbidități preexistente.

În același timp, și grupul de adulți (40%) luați în studiu a prezentat o expunere semnificativă la factori de risc, precum activitatea fizică intensă sau condițiile de mediu nefavorabile (caniculă). La tineret (5%), în schimb, s-a constatat o reducere considerabilă a vulnerabilității la șocul caloric, deoarece aceștia au prezentat o stare de sănătate generală mult mai bună decât celelalte două categorii de vârstă luate în studiu, deci și o mai bună adaptabilitate la temperaturi extreme.

Datele anamnestice și rezultatele examenului clinic au fost obținute prin colaborarea cu medicii parteneri, care au evaluat pacienții în cursul consultațiilor. Investigațiile paraclinice s-au efectuat în Departamentul de biochimie al Laboratorului Exavet, parte a Rețelei de sănătate Regina Maria.

Parametrii biochimici dozați au fost: albumine, ALT (alaninaminotransferază), amilază, AST (aspartataminotransferază), bilirubină totală, clor (Cl-), colesterol, creatinină, APT (fosfatază alcalină), GGT (gama-glutamiltransferază), globuline, glucoză, lipaza DGGR, potasiu (K+), proteine totale, sodiu (Na+), trigliceride, uree. Parametrii hormonali determinați au fost T3 (triiodotironină), T4 (tetraiodotironină/tiroxină) și cortizol.

Rezultate și discuție

Analiza statistică comparativă a parametrilor biochimici și hormonali, esențială pentru înțelegerea impactului șocului termic asupra organismului, a permis identificarea biomarkerilor specifici, facilitând astfel un diagnostic precoce și dezvoltarea unor strategii eficiente de prevenire și tratament. Astfel, în tabelul 2 sunt prezentate comparativ valorile medii ale parametrilor determinați la pacienții din cele două grupuri de câini luați în studiu.

Parametrii profilului hepatic, și anume valorile medii ale activității ALT (alaninaminotransferaza), AST (aspartataminotransferaza), fosfatazei alcaline (APT) și GGT (gama-glutamiltransferaza), au înregistrat creșteri distinct semnificative (p<0,01) la pacienții diagnosticați cu șoc caloric, față de indivizii din grupul de control. Rezultatele înregistrate sugerează afectarea funcției hepatice, posibil ca urmare a hipoxiei tisulare și stresului oxidativ induse de hipertermie.

În schimb, bilirubina totală nu a înregistrat diferențe semnificative din punct de vedere statistic (p>0,05) între indivizii din cele două grupe luate în studiu.

Concentrația medie a creatininei înregistrează creșteri semnificative (p<0,05) la pacienții diagnosticați cu șoc caloric, în timp ce ureea prezintă valori medii distinct semnificativ (p<0,01) mai mari. Aceste rezultate susțin ipoteza unei insuficiențe renale acute sau a hipoperfuziei renale, generate de starea critică indusă de șocul caloric.

În ceea ce privește profilul pancreatic, valorile medii ale activității amilazei au înregistrat creșteri semnificative (p<0,05) și chiar distinct semnificative în cazul lipazei (p<0,01), sugerând o posibilă activare pancreatică în urma stresului termic sever.

Parametrii profilului proteic au evidențiat o scădere nesemnificativă a albuminei (p>0,05) și o reducere semnificativă a globulinelor (p<0,05) la pacienții cu șoc caloric, aspect prezentat și de literatura de specialitate (Bobuțac și col., 2023), ceea ce sugerează o posibilă alterare a echilibrului proteic, în contextul inflamației sistemice. De asemenea, proteinele totale au înregistrat o scădere nesemnificativă (p>0,05), susținând aceste observații.

În ceea ce privește profilul energetic, glucoza și trigliceridele au înregistrat creșteri nesemnificative la pacienții diagnosticați cu șoc caloric, în timp ce nivelul colesterolului a scăzut nesemnificativ (p>0,05) față de media grupului de control. Aceste modificări sugerează posibile ajustări metabolice induse de stresul termic.

În profilul hormonal, valoarea medie a triiodotironinei (T3) la pacienții diagnosticați cu șoc caloric, a fost distinct semnificativ mai redusă (p<0,01) față de cea a grupului de control, indicând o inhibare a funcției tiroidiene ca răspuns la starea critică, posibil pentru conservarea energiei.

În schimb, valoarea medie a tiroxinei (T4) nu a prezentat diferențe semnificative între cele două grupuri luate în studiu.

Valoarea medie a cortizolului, considerat un indicator fidel al stării de stres (caloric, în această situație), a înregistrat o creștere distinct semnificativă (p<0,01) la pacienții diagnosticați cu șoc caloric, reflectând activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale ca răspuns la stresul termic sever, în special, pentru mobilizarea resurselor energetice și menținerea homeostaziei.

Concluzii

Studiul a evidențiat importanța investigațiilor paraclinice biochimice și hormonale în diagnosticarea și monitorizarea șocului caloric la câine, oferind informații esențiale despre impactul asupra funcției hepatice, renale, pancreatice, dar și asupra profilului hormonal.

Rezultatele obținute au subliniat rolul acestor analize în identificarea timpurie a modificărilor metabolice și funcționale, facilitând astfel stabilirea unor planuri terapeutice rapide și personalizate pentru gestionarea eficientă a șocului caloric.    

Bibliografie
Azeez OM, Olaifa FH, Adah AS, et al. Effect of heat stress on vital and hemato-biochemical parameters of healthy dogs. J Vet Behav. 2022;52:1-6.
Bobuțac E, Mîțu I. Proteinele șocului termic. Revista de Fiziopatologie Veterinară. 2023;27(3):270-278.
Bouchama A, Knochel JP. Heat stroke. N Engl J Med. 2002;346(25):1978-88. doi:10.1056/NEJMra011089.
Bruchim Y, Klement E, Saragusty J, Finkeilstein E, Kass P, Aroch I. Heat stroke in dogs: A retrospective study of 54 cases (1999-2004) and analysis of risk factors for death. J Vet Intern Med. 2006 Jan-Feb;20(1):38-46. doi:1892/0891-6640(2006)20[38:hsidar]2.0.co;2.
Cannon JG. Perspective on fever: the basic science and conventional medicine. Complement Ther Med. 2013 Apr;21 Suppl 1:S54-60. doi: 10.1016/j.ctim.2011.08.002.
Carter AJ, Hall EJ, Connolly SL, Russell ZF, Mitchell K. Drugs, dogs, and driving: The potential for year-round thermal stress in UK vehicles. Open Vet J. 2020;10(2):216-225. doi:10.4314/ovj.v10i2.11.
Codreanu I. Animal Physiology, 2018, Editura Printech.
Codreanu MD. Patologie și clinică medicală veterinară. Bucharest, RO: Printech Publishing Hous, 2017..
Webb JA, Kirby GM, Nykamp S, Gauthier MJ. Ultrasonographic and laboratory screening in clinically normal mature golden retriever dogs. Can Veterinary Journal. 2012;53(6):626-630.