Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

10 Nov 2020

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

 Clinical and diagnostic importance of the frucsoamine serum level in dog and cat

Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa

First published: 14 septembrie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.28.3.2017.1031

Abstract

Fructosamine is a protein used to monitor and control diabetes mellitus. The concentration of fructosamine is not affected by stress and is therefore ideal for monitoring diabetic animals. This paper aims to update recent data on fructosamine and to highlight the importance of its use in glycemic control.

Keywords

fructosamine, dog, cat

Rezumat

Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiind astfel ideală pentru monitorizarea animalelor diabetice. Prezenta lucrare are rolul de a aduce la cunoștință date recente în privința fructozaminei și de a sublinia importanța utilizării acesteia în controlul glicemic. 

Cuvinte cheie

fructozamină câine pisică

 

Fructozamina este o proteină glicozilată, evaluată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat, folosită cu precădere în evaluarea felinelor, dar şi în cazul canidelor, datorită modificărilor glicemice induse de cortizol, asociate stresului, modificări ce pot fi determinate verificând doar nivelurile glucozei(1).

Fructozamina și hemoglobina glicozilată sunt două proteine glicozate utilizate pentru monitorizarea pacienților diabetici. Aceste două proteine sunt markerii de referință pentru concentrația glucozei, având concentrația proporțională cu cea a glucozei.

Concentrația acestor proteine nu este afectată de stres, fiind astfel ideale pentru monitorizarea animalelor diabetice(2), în special în cazul felinelor, luând în calcul că, în cazul pisicii, simpla deplasare (în transportor), drumul până la clinică, staționarea în sala de aşteptare, contenţia și recoltarea pot determina hiperglicemii (uneori peste pragul renal) chiar la pacienţi nediabetici(4).

Pentru a evita un diagnostic incorect este recomandată determinarea fructozaminei, pentru diferențierea diabetului adevărat şi de o hiperglicemie pe fond de stres/hiperexcitabilitate(1).

O singură determinare a fructozaminei arată con­cen­trația medie a glucozei pentru o perioadă de două-trei săptămâni, bazându-se pe media de viață a proteinelor plasmatice, iar determinarea fructozaminei per se trebuie interpretată prin corelație cu simptomatologia diabetului, greutăea corporală și a concentrația de glucoză sangvină(1).

În suspiciunea de diabet se impune efectuarea unui screening complet: hematologic, biochimic şi sumar de urină. Verificarea gluzocei serice preprandial, precum şi glucozuria sunt verificări de bază(3). Niveluri ridicate ale fructozaminei indică hiperglicemie pe o perioadă de câteva săptămâni = diabet zaharat(1).

Întrucât diabetul zaharat afectează pacienţi de vârstă adultă şi geriatrici - pot exista numeroase afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare(3).

Marea majoritate a animalelor diabetice nu vor avea un control optim al glucozei sangvine, astfel încât concentrația fructozaminei este posibil să se regăsească în parametrii de referință (tabelul 1)(2).

Parametrii de referință ai fructozaminei la câine

 

În general, cu cât concentrația fructozaminei este mai apropiată de parametrii de referință, cu atât controlul glicemiei este mai bun(6). 

Valorile fructozaminei la câinii în terapie

 

În monitorizarea terapiei cu insulină la pacientul diabetic, variațiile persistente ale glicemiei se vor reflecta mai rapid în fructozamină comparativ cu hemoglobina glicozilată, deoarece proteinele serice au un timp de înjumătățire mai scurt decât hemoglobina(2). Valorile obținute la câini sub tratament prin dozarea fructozaminei după două-trei săptămâni indică gradul de răspuns al pacientului la terapia cu insulină (tabelul 2), astfel, după două-patru luni de tratament, se evaluează răspunsul(5). Curba glicemică oferă mai multe informații asupra răspunsului organismului animalului la administrarea de insulină comparativ cu determinarea valorii fructozaminei, însă utilitatea este de necontestat prin numeroase avantaje pe care le oferă (tabelul 4)(6). 

Valorile fructozaminei la pisicile în terapie

Avantajele și limitele dozării fructozaminei

 

Bibliografie

1. Baker R., O'Connor J. P., Metcalf P.A., Lawson M.R., Johnson R.N., 1983, Clinical usefulness of estimation of serum fructosamine concentration as a screening test for diabetes mellitus, Br Med J (Clin Res Ed);287:863.
2. Elliot D.A., Nelson R.W., Reusch C.E., Feldman E.C., Neal L.A., 1999, Comparison of serum fructosamine and blood glycosylated hemoglobin concentrations for assessment of glycemic control in cats with diabetes mellitus, Journal of the American Veterinary Medical Association, 1999,214(12):1794-1798.
3. Ettinger S.J., Feldman E.C., 1992, Textbook of Veterinary Internal Medicine, Elsevier Saunders, California. 
4. Link K.R., Rand J.S. 2008, Changes in blood glucose concentration are associated with relatively rapid changes in circulating fructosamine concentrations in cats, Journal of Feline Medicine and Surgery, Vol 10, Issue 6.
5. Sako T., Mori A., Lee P., Sato T., Mizutani H., Takahashi T., Kiyosawa Y., Tazaki H., Arai T., 2009, Serum glycated albumin: Potential use as an index of glycemic control in diabetic dogs, Veterinary Research Communications, Volume 33, Issue 5, pp 473-479.
6. http://www.caninsulin.co.uk/fructosamine.asp

Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/importanta-clinica-si-diagnostica-a-nivelului-seric-al-fructozaminei-in-diabetul-zaharat-la-caine-si-pisica-id-1031-cmsid-69

Articole Similare

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

Jul

06

Elemente privind abordarea terapeutică a gingivostomatitei feline

Ca entitate patologică asociată preponderent practicii medicale veterinare feline, gingivostomatita cronică reprezintă o afecțiune cu etiologie plurifactorială și tablou clinic dominat de prezența leziunilor de tip ulcerativ, dureroase și, adesea, cu dispunere bilaterală. Odată stabilit diagnosticul de certitudine, în cazul gingivostomatitei feline, urmărirea unei strategii țintite de planificare a protocolului terapeutic crește probabilitatea de a obține un rezultat pozitiv pe termen lung. Planul terapeutic este, astfel, menit să asigure o îmbunătățire netă a stării de sănătate, cu reale beneficii deopotrivă pentru pacientul felin și proprietar, și poate cuprinde, în primă fază, tratamentul medicamentos, ulterior recurgând la tratament chirurgical în cazurile refractare, de tip recidivant. În acest studiu ne propunem să evidențiem eficacitatea terapiei chirurgicale, ca ultim resort, în cazurile complexe de gingivostomatită felină, precum și o evidențiere a principalelor coordonate terapeutice de actualitate utilizate în managementul acestei patologii feline.

Jun

01

Actualităţi privind diagnosticul gingivostomatitei la pisică – studiu bibliografic

Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<