.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Jan 2025
Mycoplasma bovis este un agent patogen major, dar adesea trecut cu vederea, care cauzează boli respiratorii, mastită şi artrită la bovine. Se găseşte în întreaga lume şi s-a răspândit în noi zone, inclusiv în Irlanda şi în părţi din America de Sud, în ultimul deceniu. În Europa, este responsabil pentru cel puţin un sfert până la o treime din toate pneumoniile la viţei, deşi aceasta poate fi o subestimare, deoarece puţine laboratoare monitorizează în mod regulat această bacterie.
Mycoplasma bovis (fostă Mycoplasma agalactiae subsp. bovis) este un agent patogen major, identificat pentru prima dată în 1961 dintr-un caz de mastită şi a fost descris ca o cauză a bolilor respiratorii în 1976. Adesea este trecut cu vederea, însă cauzează boli respiratorii, mastite, artrite, dar poate afecta şi alte organe principale precum globul ocular, urechea sau creierul.
În ciuda caracterului său nonzoonotic, infecţiile cu M. bovis sunt responsabile pentru problemele substanţiale de sănătate şi bunăstare economică a animalelor, la nivel mondial. Această bacterie s-a răspândit în întreaga lume, inclusiv în ţările considerate de mult timp indemne de acest agent patogen. Controlul infecţiilor este îngreunat de lipsa vaccinurilor şi a tratamentelor eficiente, din cauza tendinţelor de creştere a rezistenţei antimicrobiene.
M. bovis este cu siguranţă capabil să provoace boli respiratorii acute la bovine, totuşi fracţia atribuibilă a fost dificil de estimat. În schimb, M. bovis este mai acceptat ca o cauză a bronhopneumoniei cronice cu necroză cazeoasă şi poate coagulativă, caracterizată prin infecţie persistentă slab receptivă la o gamă largă de antibiotice.
Agentul etiologic afectează toate grupele de vârstă (preînţărcare, postînţărcare, nou-născuţi şi adulţi) şi toate sectoarele de bovine, cum ar fi carnea de vită, laptele sau creşterea animalelor. Aceasta poate persista într-o turmă pentru perioade foarte lungi de timp, cu posibilitatea de eliminare a agentului patogen de către animalele infectate timp de câteva săptămâni până la câteva luni.
Bacteria se transmite în principal prin contact direct între animalele infectate şi sănătoase, prin intermediul fluidelor corporale, precum mucusul, secreţiile vaginale şi laptele provenit de la bovinele infectate. De asemenea, răspândirea poate avea loc prin utilizarea echipamentelor care vin în contact direct cu animalele infectate, inclusiv echipamentele de muls, instrumentele folosite pentru inseminare artificială sau cele utilizate în cadrul procedurilor veterinare.
Se estimează că între un sfert din bolile legate de pneumonia la bovinele în creştere pot fi atribuite infecţiilor cu M. bovis, fiind precedată de Mannheimia haemolytica, Histophilus somni şi Pasteurella multocida.
Tabloul clinic al bolii respiratorii nu este de obicei caracteristic şi adesea nu diferă de simptomatologia clinică determinată de infecţii cu alţi agenţi patogeni ai căilor respiratorii bovine. Manifestările clinice consecutive infecţiei sunt numeroase, printre care se enumeră pneumonie, mastită, artrită, otită, keratoconjunctivită etc., dintre care cele mai importante sunt rezumate în tabelul 1.
Diagnosticul infecţiilor poate fi complex, din cauza naturii bacteriei, care are o creştere lentă la nivelul oragnismului şi prezintă simptome clinice adesea subtile sau nespecifice. Semnele clinice variază în funcţie de locul infecţiei, de la detresă respiratorie în cazurile de pneumonie până la scăderea producţiei de lapte şi prezenţa anormală în cazurile de mastită. Cu toate acestea, semnele se pot suprapune cu alţi agenţi patogeni, făcând diagnosticul de laborator esenţial.
Sunt disponibile mai multe metode de diagnosticare, fiecare cu avantaje şi limitări specifice.
Cultura rămâne standardul de aur pentru identificare, deşi necesită mult timp, deseori până la două săptămâni pentru creşterea detectabilă.
PCR (reacţia în lanţ a polimerazei) a apărut ca metodă preferată datorită vitezei şi sensibilităţii sale. PCR poate detecta ADN-ul M. bovis direct din probe (tampoane nazale, lapte sau ţesut), oferind rezultate certe în câteva ore.
ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) este un alt instrument utilizat pentru detectarea anticorpilor împotriva M. bovis, indicând expunerea la bacterie sau infecţia propriu-zisă. Cu toate acestea, testele serologice precum ELISA nu pot face diferenţa între expunerea anterioară şi infecţia activă, limitând utilitatea lor de diagnostic în cazurile acute.
M. bovis este în mod inerent refractar la anumite grupe de antibiotice, deoarece nu posedă un perete celular; în plus, se acumulează dovezi că tulpinile de M. bovis devin rezistente la antibiotice, inclusiv tetraciclină, tilmicosin şi spectinomicină, utilizate în mod tradiţional pentru controlul lor.
Incapacitatea terapiei de a controla infecţiile cu M. bovis a concentrat atenţia asupra vaccinării. Cercetările privind dezvoltarea vaccinurilor împotriva M. bovis sunt în desfăşurare de mulţi ani şi, deşi au existat unele, încă lipsesc informaţii despre multe domenii, inclusiv antigenele-cheie de protecţie, tipul de răspuns imun necesar (Th-1, -2, Th-17 sau o combinaţie a tuturor celor trei) şi formulări optime de adjuvant. Utilizarea proteinelor recombinante conservate, drept componente ale unui vaccin, poate fi o alegere mai bună faţă de vaccinurile vii atenuate. Sunt necesare mai multe studii privind caracterizarea interacţiunilor gazdă-patogen pentru a elucida produsele M. bovis care modulează aceste interacţiuni. Aceste produse ar putea sta la baza dezvoltării vaccinurilor pentru controlul infecţiilor cu M. bovis în fermele de lapte şi loturile de îngrăşare.
Bibliografie
Ammar A, El-Hamid A, Marwa I, Hashem YM, El-Malt R, Mohamed HM. Mycoplasma bovis: Taxonomy, characteristics, pathogenesis and antimicrobial resistance. Zagazig Veterinary Journal. 2021;49(4):440-455.
Autio T, Pohjanvirta T, Holopainen R, et al. Etiology of respiratory disease in non-vaccinated, non-medicated calves in rearing herds. Vet Microbiol. 2007;119(2-4):256-265.
Bürki S, Frey J, Pilo P. Virulence, persistence and dissemination of Mycoplasma bovis. Veterinary Microbiology. 2015;179(1-2):15-22.
Caswell JL, Archambault M. Mycoplasma bovis pneumonia in cattle. Animal Health Research Reviews. 2007;8(2):161-186.
Caswell JL, Bateman KG, Cai HY, Castillo-Alcala F. Mycoplasma bovis in respiratory disease of feedlot cattle. Veterinary Clinics: Food Animal Practice. 2010;26(2):365-379.
Codreanu MD. Terapeutica veterinară. Editura Printech, Bucureşti, 2019.
Codreanu MD. Patologie şi clinică medicală, Editura Printech, Bucureşti, 2022.
Dudek K, Szacawa E. Mycoplasma bovis infections: Occurrence, pathogenesis, diagnosis and control, including prevention and therapy. Pathogens. 2020;9(12):994.
Gelgie AE, Korsa MG, Dego OK. Mycoplasma bovis mastitis. Current Research in Microbial Sciences. 2022;3:100-123.
Heuvelink A, Reugebrink C, Mars J. Antimicrobial susceptibility of Mycoplasma bovis isolates from veal calves and dairy cattle in the Netherlands. Veterinary Microbiology. 2016;189:1-7.
Luini M, Gualdi V, Maietti L, et al. Mycoplasma bovis in bovini da carne con patologia respiratoria. Large Animal Review. 2006;12(6):3-7.
Lysnyansky I, Ayling RD. Mycoplasma bovis: mechanisms of resistance and trends in antimicrobial susceptibility. Frontiers in Microbiology. 2016;7:595.
Maunsell FP, Chase C. Mycoplasma bovis: interactions with the immune system and failure to generate an effective immune response. Veterinary Clinics: Food Animal Practice. 2019;35(3):471-483.
Maunsell FP, Donovan GA. Mycoplasma bovis infections in young calves. Veterinary Clinics of North America: Food Animal Practice. 2009;25(1):139-177.
Maunsell F, Woolums AR, Francoz D, Rosenbusch RF, Step DL, Wilson DJ, Janzen ED. Mycoplasma bovis infections in cattle. Journal of Veterinary Internal Medicine. 2011;25(4):772-783.
Nicholas RAJ, Ayling RD. Mycoplasma bovis: disease, diagnosis, and control. Research in Veterinary Science. 2003;74(2):105-112.
Parker AM, Sheehy PA, Hazelton MS, Bosward KL, House JK. A review of mycoplasma diagnostics in cattle. Journal of Veterinary Internal Medicine. 2018;32(3):1241-1252.
Perez-Casal J. Pathogenesis and Virulence of Mycoplasma bovis. Veterinary Clinics: Food Animal Practice. 2020;36(2):269-278.
Perez-Casal J, Prysliak T, Maina T, Suleman M, Jimbo S. Status of the development of a vaccine against Mycoplasma bovis. Vaccine. 2017;35(22):2902-2907.
Prysliak T, Perez-Casal J. Immune responses to Mycoplasma bovis proteins formulated with different adjuvants. Canadian Journal of Microbiology. 2016;62(6):492-504.
Jun
08
Producția de lapte la vacile Holstein este controlată de un ansamblu endocrin complex care coordonează dezvoltarea glandei mamare, inițierea secreției, menținerea lactației și ejecția laptelui. Pe axa reproducție-lactație se disting mamogeneza (gestație târzie), lactogeneza (peripartum, în două faze – diferențierea secretorie și activarea secretorie), galactopoieza (menținerea producției, dominată de axa somatotropină‑IGF‑1) și ejecția laptelui (reflex oxitocino-dependent, inhibat de stres). Reglajul este completat de mecanisme autocrine locale (FIL și presiunea intraluminală), care reduc secreția când golirea este incompletă și contribuie la involuția controlată la „dry‑off”. În post-partum, balanța energetică negativă și clearance-ul hepatic crescut al steroizilor influențează profilurile E2 și P4, întârziind reluarea ciclicității ovariene și putând afecta fertilitatea.
May
18
Acest studiu investighează utilitatea etogramelor în cuantificarea stereotipiilor orale la vițeii crescuți în sistem intensiv, evidențiind relevanța acestora ca indicatori ai bunăstării. Designul experimental a presupus monitorizarea vițeilor pe parcursul a două săptămâni consecutive, în vederea evaluării frecvenței și duratei stereotipiilor orale la tineretul taurin. Rezultatele au evidențiat predominanța stereotipiei orale exprimate prin supt fictiv, fiind manifestarea repetitivă cea mai frecventă și intensă, asociată înțărcării precoce, frustrării alimentare și stresului de mediu. Masticația în gol și linsul obiectelor din adăpost au sugerat nevoi exploratorii nesatisfăcute, în timp ce autolinsul și cross-sucklingul au avut o frecvență relativ redusă, indicând un rol compensator social. Manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la același individ indică activarea mecanismelor de coping la stresul cronic, considerate strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. În acest context, etogramele s-au dovedit instrumente utile și eficiente pentru cuantificarea obiectivă a stereotipiilor și pentru identificarea factorilor de risc, oferind suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și îmbunătățirea bunăstării tineretului taurin.
Apr
27
Acest studiu a urmărit evaluarea impactului manifestărilor stereotipe asupra profilului hematologic și biochimic la viței cu stereotipii orale, motorii și de contact, crescuți în sistem intensiv. Analiza integrată a parametrilor fiziologici și comportamentali a evidențiat faptul că stereotipiile pot fi interpretate ca expresii ale unei adaptări incomplete la stresul cronic generat de mediul restrictiv. Parametrii eritrocitari s-au menținut în limite fiziologice, sugerând mecanisme compensatorii eficiente, însă profilul leucocitar a indicat o „leucogramă de stres”, caracterizată prin creșterea raportului N/L peste 1. La vițeii luați în studiu, nivelurile cortizolului seric au fost semnificativ crescute, indiferent de tipul de stereotipie manifestată de aceștia, confirmând astfel activarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale și prezența stresului cronic. Valorile activității creatinkinazei și AST-ului au fost mai ridicate la vițeii cu stereotipii motorii, reflectând o solicitare musculară repetitivă, în timp ce stereotipiile orale au fost asociate cu modificări biochimice nesemnificative. Glicemia a prezentat variații moderate, corelate indirect cu creșterea cortizolului seric. În ansamblu, rezultatele susțin utilitatea markerilor hematologici și biochimici ca indicatori obiectivi ai bunăstării și evidențiază necesitatea optimizării condițiilor de creștere pentru reducerea factorilor de stres la vițeii crescuți în sistem intensiv.
Mar
12
Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate. Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.
Inscriete la noutatile noastre