Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Как долго я могу оставить свою кошку одну?

01 Dec 2022

Как долго я могу оставить свою кошку одну?

Стереотип о том, что кошки требуют меньше ухода, времени или внимания, чем собаки, далек от истины. И благодаря науке мы знаем, что кошки любят нас и им тяжело, когда нас нет рядом, как и их собратьям-собакам.

Это подводит нас к вопросу о том, как долго мы можем оставлять наших кошек одних дома; очень повторяющиеся сомнения в кошачьих консультациях по поведению; особенно когда приходит время планировать поездку, отдых на выходные, даже отпуск.

Кошки тоже страдают, когда их оставляют одних

На самом деле, согласно исследованию Университета Жуис де Фора в Бразилии, опубликованному в научном журнале PLOS ONE, каждая десятая кошка страдает от разлуки и значительно страдает, когда их человеческая семья покидает дом.

Уточнено: у кошек есть эмоциональные и социальные потребности; Кроме того, они нас любят, и очень сильно, и страдают, когда остаются одни на длительный период времени.

Как долго моя кошка может быть дома одна?

Но многие эксперты по поведению кошек согласны с тем, что кошек нельзя оставлять дома одних без присмотра более чем на 24 часа. Таким образом, максимальный срок, который будущий закон о правах животных устанавливает для собак, был бы идеальным и для кошек.

Может возникнуть соблазн оставить нашего мурлыкающего товарища в покое, с полной миской для еды и миской для воды, и отправиться на выходные вдали от дома. Итого, гулять не надо, а мочевой пузырь можно выселить в песочницу. Проблема в том, что это не так просто, и это долгое отсутствие может поставить под угрозу здоровье нашего дорогого друга.

С одной стороны, потому что кошки могут переедать из-за беспокойства и объедаться; и даже пораниться; так что закрывать дверь и скрещивать пальцы - не лучшая идея.

Или мы можем задаться вопросом, решит ли нашу дилемму автоматическая кормушка для нашей кошки, которая выдает определенное количество корма в определенное время дня. Не обязательно: автоматические кормушки иногда выходят из строя или ломаются.

Кроме того, речь идет не только о еде и питье: поскольку мы любим своих кошек, и очень много, мы все больше беспокоимся об их эмоциональном здоровье. Если нашей кошке тяжело, когда нас нет дома во время длительного отсутствия, она может показать нам некоторые симптомы эмоционального беспокойства.

Среди них рвота, потеря аппетита, диарея, и наш друг может даже перестать пользоваться своим лотком из-за беспокойства.

Нужен ли моей кошке кто-то, кто позаботится о ней, когда меня нет рядом?

Вот и все. Если мы планируем провести несколько дней вдали от дома, идеальным будет попросить или нанять кого-нибудь, чтобы он позаботился о наших кошках, пока нас нет. Кто-то, кто будет проверять наших пушистых друзей хотя бы раз в день; еще лучше, каждые 12 часов.

В идеале этот опекун также должен кормить наших мяукающих компаньонов в те же часы, что и мы, чтобы не нарушать их распорядок дня. И если он обычно боится незнакомых людей, то странно просить его поиграть с нашим другом.

Тем не менее, наш очаровательный пушистый компаньон оценит, если вы хотя бы позаботитесь о его самых основных потребностях; то есть наполнить кормушку, подменить воду и убедиться, что она свежая, а лоток (лучше несколько лотков) чистый.

Важно: напомните ему, чтобы он общался с нашим любимым компаньоном по его собственным кошачьим правилам; и в темпе, который он или она отмечает. А есть кошки, которые даже предпочитают, чтобы опекун оставался дома и спал; но это во многом зависит от каждой кошки.

Articole Similare

Sep

05

Managementul nefrolitiazei singulare la feline

Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.

Aug

31

Importanţa investigaţiilor paraclinice în diagnosticul diferenţial al hepatopatiilor la câine și pisică – studiu pe o serie de patru cazuri

Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.

Jul

06

Elemente privind abordarea terapeutică a gingivostomatitei feline

Ca entitate patologică asociată preponderent practicii medicale veterinare feline, gingivostomatita cronică reprezintă o afecțiune cu etiologie plurifactorială și tablou clinic dominat de prezența leziunilor de tip ulcerativ, dureroase și, adesea, cu dispunere bilaterală. Odată stabilit diagnosticul de certitudine, în cazul gingivostomatitei feline, urmărirea unei strategii țintite de planificare a protocolului terapeutic crește probabilitatea de a obține un rezultat pozitiv pe termen lung. Planul terapeutic este, astfel, menit să asigure o îmbunătățire netă a stării de sănătate, cu reale beneficii deopotrivă pentru pacientul felin și proprietar, și poate cuprinde, în primă fază, tratamentul medicamentos, ulterior recurgând la tratament chirurgical în cazurile refractare, de tip recidivant. În acest studiu ne propunem să evidențiem eficacitatea terapiei chirurgicale, ca ultim resort, în cazurile complexe de gingivostomatită felină, precum și o evidențiere a principalelor coordonate terapeutice de actualitate utilizate în managementul acestei patologii feline.

Jun

01

Actualităţi privind diagnosticul gingivostomatitei la pisică – studiu bibliografic

Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre