Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
26 May 2025
Colica la cai reprezintă o urgență medicală, cu multiple etiologii. Pe lângă examenul clinic complet, este necesară efectuarea examenului paraclinic. Rolul acestuia este de a ghida diagnosticul şi managementul terapeutic și de a obiectiviza prognosticul. În cursul examenului paraclinic se vor face analize hematologice și biochimice atât din sânge, cât și din lichidul peritoneal. Determinarea markerilor inflamatori joacă un rol esențial în diagnosticul, monitorizarea evoluției și prognosticul afecțiunii. Proteina C reactivă (CRP), amiloidul seric A (SAA), fibrinogenul, haptoglobina și D-dimerul sunt biomarkeri esențiali în evaluarea inflamației asociate cu sindromul de colică și în stabilirea gradului de afectare tisulară.
Markerii inflamatori răspund diferit la procesele patologice asociate colicii. Astfel, CRP și SAA sunt rapid induse de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α), fibrinogenul este sintetizat în inflamațiile cronice, haptoglobina crește în inflamații asociate cu hemoliză, iar D-dimerul este un indicator al coagulării intravasculare diseminate (CID). Interpretarea acestor markeri în context clinic obiectivizează prognosticul și ghidează managementul tratamentului pacienților cu colică.
Markerii inflamatori sunt molecule biologice produse de organism ca răspuns la o acțiunea unor factori interni sau externi. Aceștia se găsesc în sânge, țesuturi sau diferite lichide biologice (lichidul peritoneal). Fiecare are un mecanism fiziopatologic diferit de producere și de acțiune, iar rolul lor este acela de a ajuta la stabilirea diagnosticului, de a monitoriza progresia episodului de colică, de a evalua răspunsul la tratament, de a diferenția tipurile de inflamație și de a obiectiviza prognosticul.
Markerii inflamatori și mecanismele fiziopatologice
Colica la cai determină un răspuns inflamator sistemic care poate fi declanșat de o varietate de factori patologici ce determină activarea sistemului imunitar și eliberarea de citokine proinflamatorii (IL-1β, IL-6 și TNF-α). Acești factori pot fi de natură infecțioasă (infecții virale, bacteriene, fungice) sau neinfecțioasă (leziuni tisulare, ischemie intestinală, necroză tisulară, coagulare intravasculară diseminată, boli autoimune etc.), iar amplitudinea răspunsului poate varia de la inflamație localizată la sindrom de răspuns inflamator sistemic (SIRS) sau chiar sepsis. Nerecunoașterea la timp sau întârzierea aplicării terapiei corecte în SIRS poate agrava rapid starea pacientului, iar răspunsul inflamator poate evolua către disfuncție multiplă de organ (MODS) și chiar existus(6).
Proteina C reactivă (CRP)
CRP este un marker inflamator utilizat frecvent în medicina umană și veterinară. Este o proteină de fază acută sintetizată de ficat sub influența citokinelor proinflamatorii, în special IL-6, IL-1β și TNF-α. Rolul acesteia este de a se lega de fosfolipidele membranelor celulelor deteriorate și de alți agenți patogeni(5).
Mecanism fiziopatologic
1. În urma inflamației, a ischemiei sau a endotoxemiei se produce un răspuns imun care stimulează macrofagele și celulele endoteliale să producă IL-6 și TNF-α.
2. IL-6 activează hepatocitele pentru a produce CRP, care este eliberată în circulație.
3. CRP se leagă de fosfolipidele celulelor necrotice și de agenții patogeni, activând complementul și fagocitoza pentru eliminarea acestora.

Amiloidul seric A (SAA)
SAA este un marker inflamator actul, utilizat pe scală largă în protocolul examenului paraclinic în colica la cai. Nivelurile de SAA pot oferi informații valoroase despre severitatea inflamației și prezența complicațiilor, cum ar fi peritonita, endotoxemia sau ischemia intestinală. Fiind un marker sensibil, SAA are avantajul de a crește rapid în răspunsul la inflamație și de a reveni la normal odată ce starea calului se stabilizează(7).
Mecanism fiziopatologic
1. Citokinele proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-α) stimulează sinteza SAA în hepatocite.
2. SAA reglează răspunsul imun prin atragerea leucocitelor la locul inflamației și modularea fagocitozei.
3. Ajută la eliminarea lipidelor și a detritusurilor celulare din zonele inflamate.
Fibrinogenul
Fibrinogenul este o proteină sintetizată de ficat, implicată în coagulare și în răspunsul inflamator acut târziu sau cronic. În prezența unor factori de coagulare activați (cum ar fi trombina), fibrinogenul este transformat în fibrină, care formează un cheag stabil pentru a opri sângerarea. Joacă un rol important în inflamație și coagulare(4).
Mecanism fiziopatologic
1. Citokinele proinflamatorii (IL-6, TNF-α) stimulează sinteza hepatică de fibrinogen.
2. Sub acțiunea trombinei, fibrinogenul este convertit în fibrină, formând cheaguri de sânge pentru limitarea hemoragiilor.
3. În inflamația cronică și în repararea țesuturilor, fibrinogenul are rolul de a facilita migrarea celulelor inflamatorii.
Haptoglobina
Haptoglobina este o proteină de fază acută care leagă hemoglobina liberă eliberată în timpul hemolizei. Complexul haptoglobină-hemoglobină este eliminat de sistemul reticuloendotelial, prevenind astfel toxicitatea hemoglobinei libere și pierderea de fier.
Mecanism fiziopatologic
1. Inflamația stimulează sinteza hepatică de haptoglobină.
2. Leagă hemoglobina rezultată din distrugerea globulelor roșii.
3. Protejează rinichii de toxicitatea hemoglobinei și limitează pierderea de fier.
D-dimerul
D-dimerul este considerat un marker al inflamației acute moderate la cai, fiind un produs de degradare a fibrinei, eliberat în timpul procesului de fibrinoliză(1).
Mecanism fiziopatologic
1. Ischemia intestinală și endotoxemia activează coagularea intravasculară diseminată.
2. Formarea cheagurilor și microtrombilor agravează ischemia tisulară.
3. Plasmina degradează fibrina, generând D-dimeri detectabili în sânge(2).
Rolul markerilor inflamatori în sindromul de colică la cai
Ajută la diagnosticarea inflamației și la stabilirea severității afectării tisulare.
Ajută la monitorizarea progresiei episodului de colică.
Ajută la evaluarea stării de endotoxemie și a riscului de coagulare intravasculară diseminată (CID).
Ajută la managementul terapeutic și la alegerea substanțelor medicamentoase potrivite.
Ajută la alegerea planului terapeutic, stabilind dacă pacientul va fi tratat conservativ sau chirurgical.
Ajută la obiectivizarea prognosticului(3).
Markerii inflamatori utilizați în determinările paraclinice în colică la cai oferă informații esențiale legate de diagnosticul și monitorizarea acestei patologii. CRP și SAA sunt cei mai sensibili indicatori ai inflamației acute, fibrinogenul și haptoglobina sunt utile în inflamațiile cronice, iar D-Dimerul reflectă coagularea anormală și ischemia tisulară. Interpretarea acestor markeri în context clinic îmbunătățește prognosticul și ghidarea terapeutică a colicii la cai.
Bibliografie
Cesarini C, Monreal L, Armengou L, Delgado MÁ, Ríos J, Jose-Cunilleras E. Association of admission plasma D-dimer concentration with diagnosis and outcome in horses with colic. J Vet Intern Med. 2010 Nov-Dec;24(6):1490-7. doi: 10.1111/j.1939-1676.2010.0618.x.
Cesarini C, Monreal L, Armengou L, Delgado MÁ, Ríos J, Jose-Cunilleras E. Progression of plasma D-dimer concentration and coagulopathies during hospitalization in horses with colic. J Vet Emerg Crit Care (San Antonio). 2014 Nov-Dec;24(6):672-80. doi: 10.1111/vec.12211.
Mair T, Sherlock C. Recurrent Colic: Diagnosis, Management, and Expectations. Vet Clin North Am Equine Pract. 2023 Aug;39(2):399-417. doi: 10.1016/j.cveq.2023.03.014.
Monreal L, Anglés A, Espada Y, Monasterio J, Monreal M. Hypercoagulation and hypofibrinolysis in horses with colic and DIC. Equine Vet J Suppl. 2000 Jun;(32):19-25. doi: 10.1111/j.2042-3306.2000.tb05329.x.
Pepys MB, Hirschfield GM. C-reactive protein: a critical update. J Clin Invest. 2003 Jun;111(12):1805-12. doi: 10.1172/JCI18921. Erratum in: J Clin Invest. 2003 Jul;112(2):299.
Purnama MTE, Hendrawan D, Wicaksono AP, Fikri F, Purnomo A, Chhetri S. Risk factors, hematological and biochemical profile associated with colic in Delman horses in Gresik, Indonesia. F1000Res. 2021 Sep 21;10:950. doi: 10.12688/f1000research.55312.2.
Vandenplas ML, Moore JN, Barton MH, Roussel AJ, Cohen ND. Concentrations of serum amyloid A and lipopolysaccharide-binding protein in horses with colic. Am J Vet Res. 2005 Sep;66(9):1509-16. doi: 10.2460/ajvr.2005.66.1509.
Mar
12
Leucoza enzootică bovină (LEB) reprezintă o problemă economică multilaterală şi complexă, cu implicaţii semnificative atât la nivelul abatoarelor, cât și al întregii producţii zootehnice. Impactul său financiar se manifestă prin pierderi directe, indirecte și de oportunitate. Etiologia leucozei bovine este reprezentată de un retrovirus oncogen exogen, de tip C, din grupul virusului T-limfotrop uman (HTLV) și al virusului leucozei bovine (BLV). În pofida instalării unei infecţii persistente, majoritatea pacienţilor rămân asimptomatici, însă un număr mic de indivizi dezvoltă limfosarcom, ceea ce conduce la identificarea tumorilor în timpul inspecţiei post-mortem din abatoare. Manifestările clinice sunt direct corelate cu localizarea și invazia neoplazică a sistemelor de organe.
Mar
02
Bruceloza, o boală cu istorie îndelungată, este una dintre zoonozele neglijate la nivel mondial, iar incidenţa ei și severitatea clinică în rândul populaţiei umane sunt importante. Transmiterea infecţiei la om se poate face atât prin contact direct cu animale infectate, cât și prin consum de alimente contaminate cu diferite specii ale genului Brucella. Prevalenţa acestei infecţii este ridicată, în special în ţările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ceea ce a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii să o clasifice drept una dintre cele mai importante „boli zoonotice neglijate” din lume. Factorii socioeconomici joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui nivel corespunzător de trai, implicit și de sănătate al populaţiei, astfel că, în aceste regiuni ale lumii, subdiagnosticarea, dar și subraportarea reprezintă unele din cauzele pentru care nu se cunoaște incidenţa reală a acestor boli definite ca boli neglijate, printre care și bruceloza.
Feb
16
Această lucrare își propune să prezinte modul în care factorii de mediu și de management influenţează apariţia și dezvoltarea stereotipiilor la tineretul taurin. Stereotipiile sunt comportamente repetitive, fără un scop aparent, care se dezvoltă ca răspuns la stresul cronic și condiţiile artificiale de creștere din sistemul intensiv. Printre factorii de mediu care contribuie la dezvoltarea stereotipiilor se numără spaţiul restrâns, lipsa diversităţii stimulilor și monotonia mediului. Factorii de management includ modul de hrănire, frecvenţa manipulării, interacţiunea cu oamenii și supunerea la un program specific unităţii. Studiile arată că lipsa posibilităţilor de exprimare a comportamentelor naturale determină un dezechilibru comportamental, afectând bunăstarea animalelor, ceea ce conduce la apariţia stereotipiilor. Prevenirea stereotipiilor include îmbunătăţirea condiţiilor de adăpost, asigurarea accesului la hrană în mod natural, creșterea numărului de stimuli din mediul înconjurător și gestionarea stresului prin practici de manipulare adecvate. Această lucrare subliniază necesitatea unei abordări complexe în vederea asigurării bunăstării tineretului taurin.
Feb
13
Comportamentele stereotipe observate la tineretul taurin reprezintă acţiuni motorii repetitive și aparent lipsite de finalitate, care se manifestă mai ales la animalele crescute în sistem intensiv, unde mediul de viaţă limitat împiedică exprimarea comportamentelor naturale. Studiile neurofiziologice au evidenţiat implicarea sistemului nervos central, în special a dezechilibrelor dintre circuitele dopaminergice, GABA-ergice și colinergice, în apariţia și menţinerea acestor comportamente repetitive. Ganglionii bazali și sistemul limbic, responsabili de controlul mișcării și al emoţiilor, joacă un rol central în procesul de automatizare a stereotipiilor. Factori precum stresul cronic, privarea socială și lipsa stimulilor cognitivi favorizează declanșarea comportamentelor anormale. Odată învăţate procedural, stereotipiile devin automate și persistă chiar după îmbunătăţirea mediului. Cercetările recente subliniază importanţa îmbogăţirii mediului – prin stimuli sociali, senzoriali și ocupaţionali – pentru reducerea acestor manifestări și pentru promovarea unei stări de bunăstare reale, bazată nu doar pe absenţa stresului, ci și pe apariţia emoţiilor pozitive.
Inscriete la noutatile noastre