Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
26 May 2025
Colica la cai reprezintă o urgență medicală, cu multiple etiologii. Pe lângă examenul clinic complet, este necesară efectuarea examenului paraclinic. Rolul acestuia este de a ghida diagnosticul şi managementul terapeutic și de a obiectiviza prognosticul. În cursul examenului paraclinic se vor face analize hematologice și biochimice atât din sânge, cât și din lichidul peritoneal. Determinarea markerilor inflamatori joacă un rol esențial în diagnosticul, monitorizarea evoluției și prognosticul afecțiunii. Proteina C reactivă (CRP), amiloidul seric A (SAA), fibrinogenul, haptoglobina și D-dimerul sunt biomarkeri esențiali în evaluarea inflamației asociate cu sindromul de colică și în stabilirea gradului de afectare tisulară.
Markerii inflamatori răspund diferit la procesele patologice asociate colicii. Astfel, CRP și SAA sunt rapid induse de citokine proinflamatorii (IL-6, TNF-α), fibrinogenul este sintetizat în inflamațiile cronice, haptoglobina crește în inflamații asociate cu hemoliză, iar D-dimerul este un indicator al coagulării intravasculare diseminate (CID). Interpretarea acestor markeri în context clinic obiectivizează prognosticul și ghidează managementul tratamentului pacienților cu colică.
Markerii inflamatori sunt molecule biologice produse de organism ca răspuns la o acțiunea unor factori interni sau externi. Aceștia se găsesc în sânge, țesuturi sau diferite lichide biologice (lichidul peritoneal). Fiecare are un mecanism fiziopatologic diferit de producere și de acțiune, iar rolul lor este acela de a ajuta la stabilirea diagnosticului, de a monitoriza progresia episodului de colică, de a evalua răspunsul la tratament, de a diferenția tipurile de inflamație și de a obiectiviza prognosticul.
Markerii inflamatori și mecanismele fiziopatologice
Colica la cai determină un răspuns inflamator sistemic care poate fi declanșat de o varietate de factori patologici ce determină activarea sistemului imunitar și eliberarea de citokine proinflamatorii (IL-1β, IL-6 și TNF-α). Acești factori pot fi de natură infecțioasă (infecții virale, bacteriene, fungice) sau neinfecțioasă (leziuni tisulare, ischemie intestinală, necroză tisulară, coagulare intravasculară diseminată, boli autoimune etc.), iar amplitudinea răspunsului poate varia de la inflamație localizată la sindrom de răspuns inflamator sistemic (SIRS) sau chiar sepsis. Nerecunoașterea la timp sau întârzierea aplicării terapiei corecte în SIRS poate agrava rapid starea pacientului, iar răspunsul inflamator poate evolua către disfuncție multiplă de organ (MODS) și chiar existus(6).
Proteina C reactivă (CRP)
CRP este un marker inflamator utilizat frecvent în medicina umană și veterinară. Este o proteină de fază acută sintetizată de ficat sub influența citokinelor proinflamatorii, în special IL-6, IL-1β și TNF-α. Rolul acesteia este de a se lega de fosfolipidele membranelor celulelor deteriorate și de alți agenți patogeni(5).
Mecanism fiziopatologic
1. În urma inflamației, a ischemiei sau a endotoxemiei se produce un răspuns imun care stimulează macrofagele și celulele endoteliale să producă IL-6 și TNF-α.
2. IL-6 activează hepatocitele pentru a produce CRP, care este eliberată în circulație.
3. CRP se leagă de fosfolipidele celulelor necrotice și de agenții patogeni, activând complementul și fagocitoza pentru eliminarea acestora.

Amiloidul seric A (SAA)
SAA este un marker inflamator actul, utilizat pe scală largă în protocolul examenului paraclinic în colica la cai. Nivelurile de SAA pot oferi informații valoroase despre severitatea inflamației și prezența complicațiilor, cum ar fi peritonita, endotoxemia sau ischemia intestinală. Fiind un marker sensibil, SAA are avantajul de a crește rapid în răspunsul la inflamație și de a reveni la normal odată ce starea calului se stabilizează(7).
Mecanism fiziopatologic
1. Citokinele proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-α) stimulează sinteza SAA în hepatocite.
2. SAA reglează răspunsul imun prin atragerea leucocitelor la locul inflamației și modularea fagocitozei.
3. Ajută la eliminarea lipidelor și a detritusurilor celulare din zonele inflamate.
Fibrinogenul
Fibrinogenul este o proteină sintetizată de ficat, implicată în coagulare și în răspunsul inflamator acut târziu sau cronic. În prezența unor factori de coagulare activați (cum ar fi trombina), fibrinogenul este transformat în fibrină, care formează un cheag stabil pentru a opri sângerarea. Joacă un rol important în inflamație și coagulare(4).
Mecanism fiziopatologic
1. Citokinele proinflamatorii (IL-6, TNF-α) stimulează sinteza hepatică de fibrinogen.
2. Sub acțiunea trombinei, fibrinogenul este convertit în fibrină, formând cheaguri de sânge pentru limitarea hemoragiilor.
3. În inflamația cronică și în repararea țesuturilor, fibrinogenul are rolul de a facilita migrarea celulelor inflamatorii.
Haptoglobina
Haptoglobina este o proteină de fază acută care leagă hemoglobina liberă eliberată în timpul hemolizei. Complexul haptoglobină-hemoglobină este eliminat de sistemul reticuloendotelial, prevenind astfel toxicitatea hemoglobinei libere și pierderea de fier.
Mecanism fiziopatologic
1. Inflamația stimulează sinteza hepatică de haptoglobină.
2. Leagă hemoglobina rezultată din distrugerea globulelor roșii.
3. Protejează rinichii de toxicitatea hemoglobinei și limitează pierderea de fier.
D-dimerul
D-dimerul este considerat un marker al inflamației acute moderate la cai, fiind un produs de degradare a fibrinei, eliberat în timpul procesului de fibrinoliză(1).
Mecanism fiziopatologic
1. Ischemia intestinală și endotoxemia activează coagularea intravasculară diseminată.
2. Formarea cheagurilor și microtrombilor agravează ischemia tisulară.
3. Plasmina degradează fibrina, generând D-dimeri detectabili în sânge(2).
Rolul markerilor inflamatori în sindromul de colică la cai
Ajută la diagnosticarea inflamației și la stabilirea severității afectării tisulare.
Ajută la monitorizarea progresiei episodului de colică.
Ajută la evaluarea stării de endotoxemie și a riscului de coagulare intravasculară diseminată (CID).
Ajută la managementul terapeutic și la alegerea substanțelor medicamentoase potrivite.
Ajută la alegerea planului terapeutic, stabilind dacă pacientul va fi tratat conservativ sau chirurgical.
Ajută la obiectivizarea prognosticului(3).
Markerii inflamatori utilizați în determinările paraclinice în colică la cai oferă informații esențiale legate de diagnosticul și monitorizarea acestei patologii. CRP și SAA sunt cei mai sensibili indicatori ai inflamației acute, fibrinogenul și haptoglobina sunt utile în inflamațiile cronice, iar D-Dimerul reflectă coagularea anormală și ischemia tisulară. Interpretarea acestor markeri în context clinic îmbunătățește prognosticul și ghidarea terapeutică a colicii la cai.
Bibliografie
Cesarini C, Monreal L, Armengou L, Delgado MÁ, Ríos J, Jose-Cunilleras E. Association of admission plasma D-dimer concentration with diagnosis and outcome in horses with colic. J Vet Intern Med. 2010 Nov-Dec;24(6):1490-7. doi: 10.1111/j.1939-1676.2010.0618.x.
Cesarini C, Monreal L, Armengou L, Delgado MÁ, Ríos J, Jose-Cunilleras E. Progression of plasma D-dimer concentration and coagulopathies during hospitalization in horses with colic. J Vet Emerg Crit Care (San Antonio). 2014 Nov-Dec;24(6):672-80. doi: 10.1111/vec.12211.
Mair T, Sherlock C. Recurrent Colic: Diagnosis, Management, and Expectations. Vet Clin North Am Equine Pract. 2023 Aug;39(2):399-417. doi: 10.1016/j.cveq.2023.03.014.
Monreal L, Anglés A, Espada Y, Monasterio J, Monreal M. Hypercoagulation and hypofibrinolysis in horses with colic and DIC. Equine Vet J Suppl. 2000 Jun;(32):19-25. doi: 10.1111/j.2042-3306.2000.tb05329.x.
Pepys MB, Hirschfield GM. C-reactive protein: a critical update. J Clin Invest. 2003 Jun;111(12):1805-12. doi: 10.1172/JCI18921. Erratum in: J Clin Invest. 2003 Jul;112(2):299.
Purnama MTE, Hendrawan D, Wicaksono AP, Fikri F, Purnomo A, Chhetri S. Risk factors, hematological and biochemical profile associated with colic in Delman horses in Gresik, Indonesia. F1000Res. 2021 Sep 21;10:950. doi: 10.12688/f1000research.55312.2.
Vandenplas ML, Moore JN, Barton MH, Roussel AJ, Cohen ND. Concentrations of serum amyloid A and lipopolysaccharide-binding protein in horses with colic. Am J Vet Res. 2005 Sep;66(9):1509-16. doi: 10.2460/ajvr.2005.66.1509.
Jun
01
Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
May
18
Acest studiu investighează utilitatea etogramelor în cuantificarea stereotipiilor orale la vițeii crescuți în sistem intensiv, evidențiind relevanța acestora ca indicatori ai bunăstării. Designul experimental a presupus monitorizarea vițeilor pe parcursul a două săptămâni consecutive, în vederea evaluării frecvenței și duratei stereotipiilor orale la tineretul taurin. Rezultatele au evidențiat predominanța stereotipiei orale exprimate prin supt fictiv, fiind manifestarea repetitivă cea mai frecventă și intensă, asociată înțărcării precoce, frustrării alimentare și stresului de mediu. Masticația în gol și linsul obiectelor din adăpost au sugerat nevoi exploratorii nesatisfăcute, în timp ce autolinsul și cross-sucklingul au avut o frecvență relativ redusă, indicând un rol compensator social. Manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la același individ indică activarea mecanismelor de coping la stresul cronic, considerate strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. În acest context, etogramele s-au dovedit instrumente utile și eficiente pentru cuantificarea obiectivă a stereotipiilor și pentru identificarea factorilor de risc, oferind suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și îmbunătățirea bunăstării tineretului taurin.
May
10
Această lucrare sintetizează caracteristicile histostructurale ale intestinului, ficatului și vezicii biliare, subliniind adaptările care permit digestia eficientă, absorbția nutrienților și apărarea imună. Intestinul subțire prezintă vilozități lungi, glande Lieberkühn profunde și plăci Peyer extinse (Young et al., 2020). Ficatul se remarcă prin lobuli bine conturați, triade portale proeminente și hepatocite active metabolic, iar vezica biliară se caracterizează prin pliuri mucoase care permit stocarea și evacuarea bilei (Trautmann & Fiebiger, 2015). Aceste caracteristici le permit suinelor să digere eficient o dietă variată, cu o detoxificare hepatică eficientă şi un sistem imunitar robust. Informațiile prezentate sunt esențiale pentru interpretarea modificărilor fiziologice și patologice induse de factori nutriționali, toxici sau microbieni și oferă un cadru pentru cercetare aplicată în medicină veterinară și nutriție animală (Moeser, 2007).
Inscriete la noutatile noastre