Metode de diagnostic a infecundității uterine la vacă

Rapiditatea diagnosticării afecțiunilor uterine la vacile de lapte este direct proporțională cu creșterea ratei concepției, a gestației și cu scăderea procentului de reforme. Cu toate acestea, nu de puține ori, diagnosticarea prin examen clinc nu este suficientă, pierzându-se astfel timp pentru aplicarea metodelor paraclinice necesare elucidării afecțiunii.

 Asist. Univ. Dr. Tiberiu Constantin - FMV București

Deși multe bovine elimină bacterii de-a lungul primelor cinci săptămâni după fătare, în 10-17 % din cazuri persistența bacteriilor patogene cauzeză afecțiuni uterine detectabile la examenul clinic. Persistența acestora în uter cauzează inflamații, leziuni histologice ale endometrului,
subinvoluție uterină și perturbarea supraviețuirii embrionului.
În continuare vor fi prezentate metritele, endometritele clinice și cele subclinice, afecțiuni mai frecvent întâlnite și cu un impact important asupra vieții reproductive și productive a vacii de lapte.

Metritele se pot distinge de endometrite prin faptul că toate straturile peretelui uterin prezintă urme ale inflamației precum edem, infiltrat leucocitar și degenerescență miometrială. În ambele cazuri, mucoasa este congestionată și inflitrată cu leucocite ca răspuns față de bacterii precum Trueperella pyogenes, Fusobacterium necrophorum, Prevotella spp. și E. coli. În mod particular, infecția cu T. pyogenes este asociată cu creșterea intervalului între fătări.
Diagnosticul metritelor în primele 10 zile post partum este relativ simplu de pus, asociindu-se cu creșterea temperaturii corporale, scurgeri fetide la nivel vulvar și cu subinvoluție uterină. Endometritele clinice și subclinice pot fi mai greu de recunoscut. Este necesar să se realizeze un examen
vaginoscopic pentru aprecierea originii secreției. Acesta poate fi realizat cu un speculum din metal cu trei valve tip Polanski sau unul din plastic, anterior dezinfectate.
Un nou dispozitiv pentru examinarea mucusului vaginal este dispozitivul Metricheck, care constă într-o tijă de oțel care prezintă la unul din capete o pălărie de cauciuc care ajută la eliminarea mucuslui, iar la celălalt capăt un mâner metalic.
O altă metodă simplă este aceea de a examina manual vaginul și de a inspecta mucusul recoltat. Avantajul acestei metode este acela că este foarte ieftină, este rapidă, oferă informații senzoriale suplimentare precum eventualele leziunile vaginale sau detectarea mirosului mucusului.
Procedura constă în curățarea vulvei cu o bucată de prosop de hârtie uscat și lubrifierea mănușii. Pereții laterali, dorsal și ventral ai vaginului, precum și deschiderea posterioară a cervixului pot fi palpate, iar mucusul vaginal poate fi extras pentru
examinare. Examinarea nu trebuie să depășească 30 secunde.
Examinarea vaginală manuală a fost declarată neinvazivă deoarece în timpul acesteia nu se realizază contaminarea bacteriană, nu declanșează un răspuns de fază acută al proteinelor și nu întârzie involuția uterină. Totodată, examinatorul trebuie să fie avertizat că vaginitele, cervicitele,
cistitele sau nefritele purulente pot oferi rezultate false.
Analizarea proteinelor de fază acută (PFA) tinde să fie o metodă tot mai des aplicată în domeniul reproducției bovinelor. Evidențierea creșterii PFA serice ca răspuns al infecției uterine (metrite) a fost evidențiată cu ceva timp în urmă, iar în prezent a fost confirmată și tot mai des
utilizată în noile investigații. Haptaglobina (Hp) a fost identificată ca un potențial biomarker al metritelor la vaci; atunci când concentrația acestei substanțe atinge pragul de peste 6,7 mg/dl după a 3-a zi p.p. cel mai probabil vaca va dezvolta metrită. Prin contrast, într-un studiu al endometritelor, în care s-a comparat statusul metabolic al vacilor din două loturi unul cu un nivel crescut și altul cu nivel scăzut de celularitate polimorfonucleară la nivel intrauterin, nu au fost identificate diferențe semnificative ale Hp, în cazul ambelor loturi, aceasta
crescând după fătare.

Endometritele clinice se caracterizează de prezența unui exudat purulent (peste 50% puroi) sau mucopurulent (aprox. 50% puroi, 50% mucus) la nivel vaginal, la peste 21 zile după fătare, nefiind asociate cu simptome sistemice. Criteriul de diagnostic al endometritelor clinice rezultă din examenul clinic asociat cu creșterea serviceperiod- ului. Simptomele dominante sunt reprezentate de prezența mucusului vaginal purulent și diametrul cervical peste 7,5 cm la peste 21 zile p.p.. După 26 zile p.p. se ia în calcul prezența materiilor mucopurulente
intravaginale.
Estimarea diametrului cervical la palpare  transrectală a fost asociată cu endometritele clinice și pare să fie un marker de încredere pentru subinvoluția uterină, dar cu toate acestea nu este o tehnică concludentă pentru evaluarea infecției uterine pentru că este subiectivă, involuția uterină variază de la o vacă la alta, și există o slabă relație cu trivalv tip Polanski performațele reproductive. Sumarizând, endometritele clinice la vacă pot fi definite prin prezența descărcărilor purulente uterine în vagin la peste 21 zile p.p. sau descărcări mucopurulente
detectate în vagin la peste 26 zile p.p.

.
De-a lungul timpului au fost descrise diferite scoruri pentru a estima severitatea endometritelor clinice. Aspectul mucusului vaginal poate fi clasat din punct de vedere al mirosului (scorul 0-fără miros și scorul 1-miros fetid). Acest scor reflectă prezența și încărcarea semicantitativă a încărcăturii
bacteriene a uterului. Mucusul clar cu flocoane de puroi nu a fost asociat cu prezența unui număr mare de bacterii patogene în lumenul uterin.
Pe teren, diagnosticul de endometrită se bazează pe apariția unui mucus vaginal amestecat cu puroi. Severitatea endometritelor poate fi evaluată prin examinarea aspectului și mirosului puroiului din vagin.

Endometritele clinice cauzează infertilitate și subfertilitate după vindecare. În urma unor studii, impactul endometritelor a determinat scăderea ratei concepției cu 20%, mărirea service period-ului cu 30 zile și creșterea cu 3% a reformelor. În urma examenului histopatologic
realizat pe 27 de probe recoltate de la vaci cu afecțiuni uterine, au fost diagnosticate 8 (29,62%) femele cu endometrite acute și 19 (70,37%) femele cu endometrite cronice.
Examinarea microscopică a endometritelor acute a relevat pierderea membranei bazale a endometrului și a capilarelor, dar și o inflitrare de polimorfonucleare în submucoasă și în jurul glandelor uterine.
În cazul examinării endometritelor cronice au fost evidențiate inflitrații mononucleare de celule inflamatorii reprezentate de plasmocite, macrofage și limfocite în stratul submucos, proliferare de fibrină (fibre de colagen), țesut conectiv în jurul glandelor terine atrofiate. Au fost evidențiate, de
asemenea, noduli granulari multifocali în stratul subepitelial, dar și focare de necroză în interiorul lumenului glandelor endometriale și hiperplazie a arteriolelor țesutului muscular neted. Lóplez-Helguera și col. (2012) au indicat faptul că măsurarea diametrului cervical, grosimii endometrului și detectarea ecogenității fluidului intrauterin prin ecografie între zilele 15-21 p.p. reprezintă unelte de folos în predicția performanțelor reproductive ulterioare. Dimpotrivă, examinarea vaginală și palparea transrectală, realizate individual, nu oferă indicii prețioase pentru diagnostic.

Endometritele subclinice sunt definite ca fiind inflamații ale endometrului uterin diagnosticate prin examen citologic, în absența materiei purulente în lumenul vaginal. În cazul animalelor fără semne clinice de endometrită clinică, afecțiunile subclinice au fost diagnosticate prin contorizarea
populației de neutrofile prezente
în probele colectate prin spălături uterine sau folosind periuțe pentru prelevarea de celule. Sheldon și col. au propus în anul 2006 ca endometritele subclinice să fie definite de prezența a peste 18% neutrofile în probele uterine colectate la 21-33 zile p.p. sau peste 10% neutrofile la 34-47 zile p.p., în absența endometritei clinice. Una dintre metodele cel mai puțin invazive pentru diagnosticarea endometritelor subclinice este aceea a analizării parametrilor metabolici sangvini, a mediatorilor serici ai inflamației, a anticorpilor și a compoziției celulelor sangvine. Heidarpou și
col. (2012), citați de Düvel și col. (2014), au găsit la vacile diagnosticate cu endometrite subclinice concentrații serice crescute de β-hidroxibutirat, de haptoglobină și de acid sialic total. Concentrațiile serice ale acizilor grași neesterificați, ale β-hidroxibutiratului
și ale ureei cu o săptămână înainte de fătare, la o săptămână p.p. și la cinci săptămâni p.p. au fost nesatisfăcătoare pentru diagnosticul afecțiunii. Concentrațiile de oxid nitric, mediator al inflamației, din sânge și din secrețiile uterine au fost crescute pentru animalele cu endometrite
clinice și subclinice.