.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
15 Oct 2026
Prin apele uzate, substanțele active și metaboliții lor pot ajunge în râuri, lacuri și mediul marin. Deoarece peștii utilizează aceiași neurotransmițători – inclusiv serotonina, dopamina și noradrenalina –, expunerea la aceste substanțe poate influența funcția neuronală și, potențial, comportamentul și fiziologia lor.
Antidepresivele acționează în principal asupra transportorilor monoaminici, proteine care recuperează neurotransmițătorii din fanta sinaptică. Printre aceștia se numără SERT (transportorul serotoninei), DAT (transportorul dopaminei) și NET (transportorul noradrenalinei).
Peștii prezintă transportori pentru serotonină, dopamină și noradrenalină, însă sensibilitatea acestor proteine la antidepresivele utilizate la om nu este bine caracterizată. În plus, aceste mecanisme au fost investigate până acum la un număr limitat de specii de pești.
O echipă condusă de profesorul Shinichi Miyagawa, de la Tokyo University of Science, a analizat transportorii monoaminici la două specii de pești îndepărtate filogenetic: medaka (Oryzias latipes) și ayu (Plecoglossus altivelis).
Cercetătorii au clonat genele care codifică DAT și NET, precum și două variante ale transportorului serotoninei, SERTa și SERTb. Proteinele au fost apoi exprimate în celule umane modificate genetic și expuse la mai multe antidepresive utilizate în medicina umană.
Activitatea transportorilor a fost evaluată prin măsurarea preluării unui marker fluorescent, metodă care a permis estimarea gradului în care fiecare substanță inhibă funcția transportorului. La studiu a contribuit și profesorul Masaru Ihara, de la Kochi University.
La ambele specii, SERTa s-a dovedit constant mai sensibil la substanțele testate decât SERTb. Rezultatul este concordant cu datele genetice: transportorul SERT uman aparține liniei evolutive SERTa, în timp ce SERTb nu este prezent la mamifere și prezintă substituții în mai multe poziții implicate în interacțiunea cu substanțele active.
O observație importantă a fost diferența dintre transportorii de la pești și cei umani. În mai multe cazuri, transportorii de la pești au răspuns la concentrații mai mici decât omologii umani, uneori la concentrații de peste zece ori mai reduse.
Mai mult, unele substanțe au inhibat transportorii de la pești, deși nu sunt considerate inhibitori ai acestor proteine în farmacologia umană. Acest rezultat sugerează că profilul farmacologic observat la om nu poate fi extrapolat automat la speciile acvatice.
Relevanța pentru expunerea ambientală
Un aspect deosebit de important este suprapunerea dintre concentrațiile la care au fost observate unele efecte asupra transportorilor și concentrațiile raportate în mediul acvatic. Duloxetina, fluoxetina, citalopramul și paroxetina au inhibat SERTa de la medaka la concentrații de ordinul sutelor până la aproximativ 1.300 ng/L.
Aceste rezultate nu demonstrează, în sine, că respectivele concentrații produc efecte comportamentale sau fiziologice la pești în condiții naturale. Totuși, ele indică faptul că transportorii monoaminici reprezintă ținte moleculare relevante pentru evaluarea efectelor farmacologice ale contaminanților medicamentoși asupra organismelor acvatice.
Concluzie
Datele obținute la speciile medaka și ayu indică diferențe importante între farmacologia antidepresivelor la pești și cea descrisă la om. Sensibilitatea mai mare a unor transportori de la pești și răspunsul acestora la substanțe care nu sunt considerate inhibitori la om sugerează că evaluarea riscului ecotoxicologic al medicamentelor trebuie să țină cont de particularitățile moleculare ale speciilor acvatice.
Faptul că rezultatele au fost observate la două specii îndepărtate filogenetic susține relevanța fenomenului, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili în ce măsură aceste efecte moleculare se traduc în modificări funcționale, comportamentale sau ecologice în condiții de mediu.
Referință
Characterization of fish serotonin, dopamine and norepinephrine transporters as a potential target for environmental pharmaceuticals. Environmental Science & Technology, 24 august 2026. DOI: 10.1021/acs.est.6c04982.
SURSA: https://vet-magazin.ro/stiinta/acvaristica/pestii-sunt-deosebit-sensibili-antidepresivele-apa.html
Aug
28
Studiul a avut ca obiectiv evaluarea statusului metabolic și nutrițional al unui efectiv de prepelițe, utilizând profiluri biochimice ca indicatori ai stării de sănătate și ai condițiilor de creștere. În contextul suspiciunii unor afecțiuni, au fost aplicate măsuri de diagnostic, incluzând izolarea păsărilor și recoltarea probelor biologice. Lotul a fost constituit din 10 prepelițe, dintre care șapte cu semne clinice și trei fără manifestări evidente (lot-martor). Probele de sânge au fost recoltate prin tehnici adaptate speciilor mici, iar analizele biochimice au fost efectuate cu analizorul VetScan VS2. Parametrii evaluați au inclus markeri ai funcției hepatice, renale și ai statusului metabolic general. Rezultatele au evidențiat, în cazurile clinice, creșteri ale enzimelor hepatice, hiperuricemie și modificări ale proteinelor serice, sugerând afectări hepato-renale de intensitate variabilă, asociate frecvent cu inflamație și dezechilibre metabolice. În lotul-martor, deși fără semne clinice, au fost identificate modificări biochimice discrete, indicând posibile afecțiuni subclinice. În concluzie, profilul biochimic reprezintă un instrument util pentru detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice și pentru optimizarea managementului nutrițional și tehnologic al prepelițelor.
Jul
26
Creșterea prepelițelor (Coturnix coturnix japonica) reprezintă un sector zootehnic în expansiune, caracterizat printr-un potențial productiv ridicat, dar vulnerabil la numeroși factori de risc care pot compromite performanțele economice. Studiul de față își propune investigarea managementului riscului în corelație cu apariția tehnopatiilor într-o fermă de prepelițe din județul Teleorman, în condiții de creștere intensivă. Cercetarea a urmărit elaborarea și aplicarea unui algoritm de diagnostic (care a inclus anamneza, examenul clinic și determinări paraclinice) pentru identificarea principalilor factori de risc implicați în apariția tulburărilor patologice. Rezultatele obținute evidențiază rolul determinant al nutriției, microclimatului și managementului tehnologic în declanșarea tehnopatiilor, manifestate prin scăderea producției de ouă, neuniformitatea loturilor, tulburări de creștere și sporirea mortalității. Concluziile studiului subliniază necesitatea implementării unor măsuri integrate de biosecuritate și management, precum și importanța utilizării unui algoritm diagnostic complex pentru prevenirea și controlul dezechilibrelor metabolice.
Jul
13
c Evaluarea a fost făcută pe probe de sânge din loturi de pui broiler ROSS 308, vaccinați contra pseudopestei aviare, bursitei, bronșitei aviare și rinotraheitei infecțioase aviare, pe probe recoltate la vârste prestabilite. Au fost determinate titrurile anticorpilor postvaccinali specifici acestor boli. Loturile imunizate cu vaccinuri vii și inactivate împotriva pseudopestei aviare, bursitei infecțioase, bronșitei infecțioase și rinotraheitei aviare au prezentat la vârsta de 36 de zile valori protective. Aceste rezultate confirmă efectul benefic al imunizării obligatorii și de necesitate a puilor de carne în controlul bolilor infecțioase la această categorie zootehnică.
Jun
01
Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.
Inscriete la noutatile noastre