Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
05 Nov 2020
Rezonanţa magnetică în patologia tumorală a coloanei vertebrale
MRI in spine tumor pathology
Florin Eugen Grosu, Laurențiu Bălan
First published: 10 aprilie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.26.1.2017.568
Abstract
Magnetic Resonance Imaging (MRI) is an advanced non-invasive, cross-sectional imaging technique that uses radio waves and a strong magnetic field to acquire information and a computer to process the acquired signals into images. The images can be reconstructed in all anatomical planes, as well as in 3D slabs, MIP (Maximum Intensity Projection) etc. It is widely used to examine the spine as it provides images of unparalleled quality of both normal anatomy and pathological conditions. In regard to spinal cord neoplasia, current MRI technology allows the identification of various types of lesions and helps assessing the extent of local invasion, which in return influences the final diagnosis and prognosis of the patient.
Keywords
magnetic resonance, neoplasia, spinal cord
Rezumat
Rezonanţa magnetică nucleară reprezintă o tehnică de imagistică avansată, neinvazivă, care foloseşte un câmp magnetic înalt, undele radio şi un computer ce permite descifrarea şi vizualizarea imaginilor achiziţionate în cele trei planuri anatomice perpendiculare. Are aplicabilitate largă la nivelul coloanei vertebrale, oferind informaţii excelente asupra structurilor anatomice normale, cât şi patologice. În cazul patologiilor tumorale ale coloanei vertebrale, pe lângă posibilitatea foarte bună de caracterizare a acestora, rezonanţa magnetică permite şi detecţia gradului de extensie, fiind o unealtă utilă în diagnosticul şi prognosticul pacientului.
Cuvinte cheie
rezonanţă magnetică neoplasm coloană vertebrală
Neoplazia este unul dintre diagnosticele diferențiale de luat în considerare când se evaluează un câine cu semne neurologice care fac trimitere la afecțiuni ale coloanei vertebrale. Neoplasmele pot fi clasificate, în funcție de țesutul de origine, ca tumori originare din: țesutul neuronal propriu-zis, structurile protectoare spinale (meningele, vertebrele), metastaze la distanță de la o altă tumoră primară.
Explorarea imagistică joacă un rol deosebit de important în diagnostic, fiind esențială atât în etapa preterapeutică (pentru diagnosticul precoce al tumorilor și stadializare), cât și în cea postterapeutică (pentru detectarea recidivelor tumorale). Nu de foarte mult timp intrată în uzul clinic, în special în domeniul veterinar, rezonanța magnetică nucleară, ca urmare a contrastului tisular superior pe care îl oferă și a posibilității obținerii de secțiuni în toate cele trei planuri (sagital, coronal și axial), reprezintă metoda de diagnostic de elecție în cazul tumorilor, fiind mult superioară celorlalte tehnici imagistice.
Rolul rezonanței magnetice în patologia tumorală este de a detecta, caracteriza și stadializa leziunea.
Biopsia urmată de examenul histopatologic reprezintă metoda gold standard care poate preciza cu certitudine natura benignă sau malignă a unei tumori, precum și tipul tumoral.
Neoplasmele care afectează măduva spinării pot avea una dintre cele trei localizări anatomice: extradural, intradural-extramedular sau intramedular. Aproximativ 50% dintre tumori sunt extradurale, 35% intradural-extramedulare și 15% intramedulare.
Neoplasmele extradurale
Tumorile extradurale își au originea în afara dura mater. Cel mai des, aceste tumori provin de la nivelul osos și cuprind osteosarcomul, fibrosarcomul, hemangiosarcomul, mielomul multiplu și condrosarcomul. Osteosarcomul, fibrosarcomul și hemangiomul vertebral pot fi de asemenea metastaze și de aceea trebuie descoperită tumora primară. Alte tumori pot metastaza în țesuturile adiacente vertebrelor, determinând astfel compresii medulare. Un exemplu ar fi metastazarea adenomului prostatic în limfonodurile sublombare, cu eventuala invazie a vertebrelor lombare. Tumorile maligne metastazează la nivelul vertebral pe calea hematogenă. Multe alte neoplasme metastazează la nivelul vertebrelor, tumori precum adenocarcinomul de glandă perianală, carcinomul mamar, carcinomul cu celule Sertolli, carcinomul tiroid și feocromocitomul.
Zona lombară este cel mai frecvent loc pentru metastaze, dar nici zonele toracice și cervicale nu sunt excluse, întâlnindu-se tumori și metastaze și în aceste zone. Limfosarcomul este cea mai frecventă tumoră extradurală diagnosticată la câine. Alte tumori diagnosticate la acest nivel, la câine, includ meningiomul și tumora tecii nervului, mixomul, mixosarcomul, tumora celulelor plasmatice și lipomul.

Neoplasmele intradurale-extramedulare
Aceste tumori au originea în afara măduvei spinării, dar în spațiul subdural. La câini, tumora tecii nervului (Scwanomul și neurofibromul) este tumora cea mai întâlnită la acest nivel, dar, de asemenea, cu aproximativ aceeași frecvență, au fost raportate și meningioamele și hemangioamele. S-a găsit un caz neobișnuit de tumoră meningeală diseminată, unde tumora ocupa întreaga suprafață meningeală a sistemului nervos. S-au descoperit, de asemenea, și mixoame sau mixosarcoame la acest nivel.
Blastomul măduvei spinării a fost descris la câinii tineri (până în 3 ani) aparținând raselor de talie mare, în mod special la ciobănescul german și la retrieveri. Tumora este în general localizată la nivelul vertebrelor T10 și L2. Originea histologică a tumorii încă este supusă cercetărilor. Aspectele lezionale au fost atribuite atât ependiomului, cât și meduloepiteliomului, neuroepiteliomului și nefroblastomului.
Neoplasmele intramedulare
Tumorile intramedulare sunt situate în spațiul substanței medulare și sunt predominant de origine glială. Cele mai întâlnite sunt astrocitomul și ependiomul, dar au fost raportate și cazuri de oligodendrogliom, sarcom nediferențiat, papilomul plexului coroid și sarcom meningeal. Acest tip de tumori are localizarea frecventă în zona dintre C6 și T2. Tumorile intramedulare metastazante cel mai des întâlnite la câine sunt hemangiosarcomul, limfosarcomul, carcinomul de glandă mamară, melanomul malign și carcinomul tiroidian.


Bibliografie
1. Bagley, R. S., Kornegay, I. N., Page, R. L., Thrall, D. E. Central nervous system. In: Slatter, D. (ed.) Textbook of Small Animal Surgery. Philadelphia: W. B. Saunders, 1993: 2137–2166.
2. Le Couteur, R. A. Tumours of the nervous system. In: Withrow, S. I., McAllen, E. G. (eds.) Small Animal Clinical Oncology. Philadelphia: W. B. Saunders, 1996: 393–419.
4. Levy, M. S., Mauldin, G., Kapatkin, A. S., Patnaik, A. K. Nonlymphoid vertebral canal tumours in cats: 11 cases (1987–1995). Journal of the American Veterinary Medical Association 1997; 210: 663–664.
5. Levy, M. S., Kapatkin, A.S., Mauldin, G. N., Mauldin, G. E. Spinal tumours in 37 dogs: clinical outcome and long term survival (1987–1994). Journal of the American Animal Hospital Association 1997; 33: 307–312.
6. Morrison, W. B. Cancer affecting the nervous system. In: Morrison, W. B. (ed.) Cancer in Dogs and Cats. Baltimore: Williams & Wilkins, 1998: 655–665.
7. Gilmore, D. R. Intraspinal tumours in the dogs. Compendium on Continuing Education 1983; 5: 55–64.
8. Waters, D. J., Hayden, D. W. Intramedullary spinal cord metastasis in the dog. Journal of Veterinary Internal Medicine 1990; 4: 207–215.
9. Kippenes, H., Gavin, P. R., Bagley, R. S., Silver, G. M., Tucker, R. L., Sande, R. D. Magnetic resonance imaging features of tumours of the spine and spinal cord in dogs. Veterinary Radiology and Ultrasound, 1999; 40: 627–633.
Sursă :https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/rezonanta-magnetica-in-patologia-tumorala-a-coloanei-vertebrale-id-568-cmsid-69
May
26
Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.
Apr
20
Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).
Apr
14
Alterările continenței urinare la câine reprezintă un grup de afecțiuni frecvent întâlnite în practica medicală veterinară, cu etiologie complexă și mecanisme fiziopatologice diverse și intricate, care pot afecta controlul normal al micțiunii. Diminuarea continenței vezicale apare în urma unor injurii care interesează sistemul nervos central și periferic, musculatura vezicii urinare, aparatul sfincterian sau echilibrul hormonal, fiind adesea rezultatul interacțiunii mai multor injurii, cu origine diferită. Manifestările clinice pot varia de la scurgeri urinare intermitente, observate în special în repaus, până la incontinență permanentă sau retenție urinară asociată cu eliminare involuntară prin supraplin, ceea ce complică diagnosticul diferențial. Stabilirea cu precizie a etiologiei poate fi dificilă în absența unei abordări fiziopatologice corecte, multimodale și multidisciplinare, întrucât tabloul clinic este adesea nespecific și suprapus între diferite tipuri de retenție urinară/incontinență. Cunoașterea mecanismelor implicate în controlul continenței vezicale este esențială pentru orientarea diagnosticului și pentru alegerea unei conduite terapeutice adecvate. Acest articol își propune să realizeze o sinteză a principalelor injurii fiziopatologice implicate în alterarea continenței vezicale la câine, prin revizuirea datelor existente în literatura de specialitate și evidențierea corelațiilor clinice relevante pentru practica veterinară curentă.
Apr
07
Glaucomul este o afecțiune oculară caracterizată prin scăderea vederii până la orbire din cauza afectării retinei și a nervului optic, ca urmare a creșterii presiunii intraoculare. Presiunea intraoculară (PIO), denumită și oftalmotonus, este presiunea exercitată de lichidele intraoculare (umoarea apoasă) asupra pereților globului ocular. Presiunea intraoculară se măsoară cu ajutorul tonometrelor digitale Tono-Pen și Tono-Vet Plus. La animalele sănătoase, valoarea PIO trebuie să fie egală la ambii ochi.
Inscriete la noutatile noastre