Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Rezonanţa magnetică în patologia tumorală a coloanei vertebrale

05 Nov 2020

Rezonanţa magnetică în patologia tumorală a coloanei vertebrale

 MRI in spine tumor pathology

Florin Eugen Grosu, Laurențiu Bălan

First published: 10 aprilie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.26.1.2017.568

 

Abstract

Magnetic Resonance Imaging (MRI) is an advanced non-inva­sive, cross-sectional imaging technique that uses radio waves and a strong magnetic field to acquire information and a com­puter to process the acquired signals into images. The images can be reconstructed in all anatomical planes, as well as in 3D slabs, MIP (Maximum Intensity Projection) etc. It is widely used to examine the spine as it provides images of unparalleled quality of both normal anatomy and pathological conditions. In regard to spinal cord neoplasia, current MRI technology allows the identification of various types of lesions and helps assessing the extent of local invasion, which in return influences the final diagnosis and prognosis of the patient. 

Keywords

magnetic resonance, neoplasia, spinal cord

Rezumat

Rezonanţa magnetică nucleară reprezintă o tehnică de ima­­gis­t­ică avansată, neinvazivă, care foloseşte un câmp mag­ne­tic înalt, undele radio şi un computer ce permite des­ci­­fra­rea şi vizualizarea imaginilor achiziţionate în cele trei pla­­nuri anatomice perpendiculare. Are aplicabilitate largă la nivelul coloanei vertebrale, oferind informaţii excelente asu­pra structurilor anatomice normale, cât şi patologice. În ca­zul patologiilor tumorale ale coloanei vertebrale, pe lângă po­­si­­bi­li­ta­tea foarte bună de caracterizare a acestora, rezonanţa mag­ne­tică permite şi detecţia gradului de extensie, fiind o uneal­tă uti­lă în diagnosticul şi prognosticul pacientului.

Cuvinte cheie

rezonanţă magnetică neoplasm coloană vertebrală

 

Neoplazia este unul dintre diagnosticele diferențiale de luat în considerare când se evaluează un câine cu semne neurologice care fac trimitere la afecțiuni ale coloanei vertebrale. Neoplasmele pot fi clasificate, în funcție de țesutul de origine, ca tumori originare din: țesutul neuronal propriu-zis, structurile protectoare spinale (meningele, vertebrele), metastaze la distanță de la o altă tumoră primară.

Explorarea imagistică joacă un rol deosebit de important în diagnostic, fiind esențială atât în etapa preterapeutică (pentru diagnosticul precoce al tumorilor și stadializare), cât și în cea postterapeutică (pentru detectarea recidivelor tumorale). Nu de foarte mult timp intrată în uzul clinic, în special în domeniul veterinar, rezonanța magnetică nucleară, ca urmare a contrastului tisular superior pe care îl oferă și a posibilității obținerii de secțiuni în toate cele trei planuri (sagital, coronal și axial), reprezintă metoda de diagnostic de elecție în cazul tumorilor, fiind mult superioară celorlalte tehnici imagistice.

Rolul rezonanței magnetice în patologia tumorală este de a detecta, caracteriza și stadializa leziunea.

Biopsia urmată de examenul histopatologic reprezintă metoda gold standard care poate preciza cu certitudine natura benignă sau malignă a unei tumori, precum și tipul tumoral.

Neoplasmele care afectează măduva spinării pot avea una dintre cele trei localizări anatomice: extradural, intradural-extramedular sau intramedular. Aproximativ 50% dintre tumori sunt extradurale, 35% intradural-extramedulare și 15% intramedulare.

Neoplasmele extradurale

Tumorile extradurale își au originea în afara dura mater. Cel mai des, aceste tumori provin de la nivelul osos și cuprind osteosarcomul, fibrosarcomul, hemangiosarcomul, mielomul multiplu și condrosarcomul. Osteosarcomul, fibrosarcomul și hemangiomul vertebral pot fi de asemenea metastaze și de aceea trebuie descoperită tumora primară. Alte tumori pot metastaza în țesuturile adiacente vertebrelor, determinând astfel compresii medulare. Un exemplu ar fi metastazarea adenomului prostatic în limfonodurile sublombare, cu eventuala invazie a vertebrelor lombare. Tumorile maligne metastazează la nivelul vertebral pe calea hematogenă. Multe alte neoplasme metastazează la nivelul vertebrelor, tumori precum adenocarcinomul de glandă perianală, carcinomul mamar, carcinomul cu celule Sertolli, carcinomul tiroid și feocromocitomul.

Zona lombară este cel mai frecvent loc pentru metastaze, dar nici zonele toracice și cervicale nu sunt excluse, întâlnindu-se tumori și metastaze și în aceste zone. Limfosarcomul este cea mai frecventă tumoră extradurală diagnosticată la câine. Alte tumori diagnosticate la acest nivel, la câine, includ meningiomul și tumora tecii nervului, mixomul, mixosarcomul, tumora celulelor plasmatice și lipomul.

Neoplasmele intradurale-extramedulare

Aceste tumori au originea în afara măduvei spinării, dar în spațiul subdural. La câini, tumora tecii nervului (Scwanomul și neurofibromul) este tumora cea mai întâlnită la acest nivel, dar, de asemenea, cu aproximativ aceeași frecvență, au fost raportate și meningioamele și hemangioamele. S-a găsit un caz neobișnuit de tumoră meningeală diseminată, unde tumora ocupa întreaga suprafață meningeală a sistemului nervos. S-au descoperit, de asemenea, și mixoame sau mixosarcoame la acest nivel.

Blastomul măduvei spinării a fost descris la câinii tineri (până în 3 ani) aparținând raselor de talie mare, în mod special la ciobănescul german și la retrieveri. Tumora este în general localizată la nivelul vertebrelor T10 și L2. Originea histologică a tumorii încă este supusă cercetărilor. Aspectele lezionale au fost atribuite atât ependiomului, cât și meduloepiteliomului, neuroepiteliomului și nefroblastomului.

Neoplasmele intramedulare

Tumorile intramedulare sunt situate în spațiul substanței medulare și sunt predominant de origine glială. Cele mai întâlnite sunt astrocitomul și ependiomul, dar au fost raportate și cazuri de oligodendrogliom, sarcom nediferențiat, papilomul plexului coroid și sarcom meningeal. Acest tip de tumori are localizarea frecventă în zona dintre C6 și T2. Tumorile intramedulare metastazante cel mai des întâlnite la câine sunt hemangiosarcomul, limfosarcomul, carcinomul de glandă mamară, melanomul malign și carcinomul tiroidian. 


 

Bibliografie

1. Bagley, R. S., Kornegay, I. N., Page, R. L., Thrall, D. E. Central nervous system. In: Slatter, D. (ed.) Textbook of Small Animal Surgery. Philadelphia: W. B. Saunders, 1993: 2137–2166.
2. Le Couteur, R. A. Tumours of the nervous system. In: Withrow, S. I., McAllen, E. G. (eds.) Small Animal Clinical Oncology. Philadelphia: W. B. Saunders, 1996: 393–419.
4. Levy, M. S., Mauldin, G., Kapatkin, A. S., Patnaik, A. K. Nonlymphoid vertebral canal tumours in cats: 11 cases (1987–1995). Journal of the American Veterinary Medical Association 1997; 210: 663–664.
5. Levy, M. S., Kapatkin, A.S., Mauldin, G. N., Mauldin, G. E. Spinal tumours in 37 dogs: clinical outcome and long term survival (1987–1994). Journal of the American Animal Hospital Association 1997; 33: 307–312.
6. Morrison, W. B. Cancer affecting the nervous system. In: Morrison, W. B. (ed.) Cancer in Dogs and Cats. Baltimore: Williams & Wilkins, 1998: 655–665.
7. Gilmore, D. R. Intraspinal tumours in the dogs. Compendium on Continuing Education 1983; 5: 55–64.
8. Waters, D. J., Hayden, D. W. Intramedullary spinal cord metastasis in the dog. Journal of Veterinary Internal Medicine 1990; 4: 207–215.
9. Kippenes, H., Gavin, P. R., Bagley, R. S., Silver, G. M., Tucker, R. L., Sande, R. D. Magnetic resonance imaging features of tumours of the spine and spinal cord in dogs. Veterinary Radiology and Ultrasound, 1999; 40: 627–633.

Sursă :https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/rezonanta-magnetica-in-patologia-tumorala-a-coloanei-vertebrale-id-568-cmsid-69

Articole Similare

Aug

31

Importanţa investigaţiilor paraclinice în diagnosticul diferenţial al hepatopatiilor la câine și pisică – studiu pe o serie de patru cazuri

Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

May

26

Diagnosticul histopatologic în pancreatopatii la câine

Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre