.jpg)
.jpg)
.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
16 Dec 2020
Что делать, если у питомца текут глазки?
Интересный вопрос... Попробуем на него ответить!
Каждый день глаза наших питомцев сталкиваются с различными трудностями: пыль, грязь, ветер, инородные предметы, которые случайно могут встретиться на пути. Даже еда (от которой мы не ждем подвоха) может доставить кучу проблем как глазкам питомца, так и их владельцам. К этому добру добавляются и породные особенности.
С проблемой текущих глаз сталкивались многие владельцы: не очень приятно смотреть на своего друга с рыжими полосками на мордочке. Почему так происходит?
.jpg)
Есть 2 основные причины:
Глазику что-то мешает (волосы, неправильные реснички, инородные предметы). Тогда слез выделяется так много, что они просто не успевают «уходить»! Или слезе некуда уходить, а это уже патология системы отведения слезы: отсутствовать слезные точки, забит или очень сильно сужен канал. Еще могут быть патологии самой слезы: когда она недостаточно хороша собой (или чего-то в ней не хватает).
Проявляется аллергическая реакция. У многих собак нет офтальмологических проблем, ничего не мешает, и все прекрасно уходит – а глаза все равно текут. Несправедливо! Да, аллергические реакции на еду никто не отменял. Еда тоже оставляет свой заметный след.
Что же делать?
Контролируйте питание
Вы можете контролировать самое простое – рацион питания. Не важно, сухой это корм, или натуральная пища. Но не надо кормить собачку большим разнообразием продуктов: так Вам проще исключить проблему пищевого характера.
Не поддавайтесь этим просящим глазкам, не идите у хитрецов на поводу! Они готовы есть все, что едите и Вы. Их хозяева – эталон подражания и обожания. Но для животного лучше придерживаться определенной диеты. Поэтому держите себя в руках, если хотите, чтоб Ваш друг прожил дольше.
Промывайте глаза
После большой «трудовой» нагрузки к вечеру – глазки пса или кота устают. Помогите им! Не поленитесь промыть их вечером перед сном.
Препараты (различные лосьоны, гели) для промывания посоветуют в ветеринарной аптеке. А если ее рядом нет – воспользуйтесь обычным физ. раствором, раствором для линз или просто кипяченой водой. Это отличная профилактика.
Помните: не заливать несчастные глазки антибиотиками! На время они Вам помогут (слеза обеззараживается, и не появляется рыжих подтеков). Но это только на время. Через некоторое время все вернется, потому что Вы убираете симптом, но не ищете основную проблему.
Единственный способ точно определить причину больных глаз животного – показаться доктору! Он определит, почему глазки текут, и расскажет, как с этим бороться.
Sursă : vetsas.by
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Jul
18
Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.
Jul
06
Ca entitate patologică asociată preponderent practicii medicale veterinare feline, gingivostomatita cronică reprezintă o afecțiune cu etiologie plurifactorială și tablou clinic dominat de prezența leziunilor de tip ulcerativ, dureroase și, adesea, cu dispunere bilaterală. Odată stabilit diagnosticul de certitudine, în cazul gingivostomatitei feline, urmărirea unei strategii țintite de planificare a protocolului terapeutic crește probabilitatea de a obține un rezultat pozitiv pe termen lung. Planul terapeutic este, astfel, menit să asigure o îmbunătățire netă a stării de sănătate, cu reale beneficii deopotrivă pentru pacientul felin și proprietar, și poate cuprinde, în primă fază, tratamentul medicamentos, ulterior recurgând la tratament chirurgical în cazurile refractare, de tip recidivant. În acest studiu ne propunem să evidențiem eficacitatea terapiei chirurgicale, ca ultim resort, în cazurile complexe de gingivostomatită felină, precum și o evidențiere a principalelor coordonate terapeutice de actualitate utilizate în managementul acestei patologii feline.
Jun
01
Gingivostomatita cronică felină reprezintă o afecțiune adesea observată în practica clinică veterinară. Caracterizată prin leziuni de tip ulcerativ, dispuse tipic bilateral, această patologie provoacă adesea durere și disconfort oral intens la pacienții felini afectați, consecințele clinice directe fiind disfagia și anorexia consecutivă, ce conduc la alterarea graduală a stării generale. Cu o etiologie multifactorială, incomplet elucidată, diagnosticul gingivostomatitei feline se bazează, în principal, pe tabloul clinic, completat de investigații paraclinice uzuale și specifice. Pacienții felini cu gingivostomatită cronică necesită studierea etiopatogeniei, scopul final fiind acela de a stabili, pe cât posibil, un diagnostic de certitudine. Un astfel de protocol de diagnostic include testarea pentru patologii precum FIV, FeLV și FCV, un set complet de analize hematologice și biochimice sangvine, precum și examene radiologice ale cavității bucale, fiind completat de biopsie și examinare microscopică, histopatologică, a țesuturilor afectate, care indică adesea prezența infiltratului limfoplasmocitar, sugerând un răspuns imunologic exacerbat. Astfel, posibile anomalii ale sistemului imunitar, precum prezența bolilor autoimune, imunodeficiența felină, neoplazii etc., modifică răspunsul imun al pacientului și duc la apariția infecțiilor oportuniste, care contribuie la natura cronică pe care adesea o îmbracă această patologie. Examinarea radiografică este, de asemenea, esențială pentru evaluarea structurilor dentare, evidențierea gradului de extindere a bolii parodontale, evaluarea gradului de resorbție radiculară, pentru a decela eventuale procese neoplazice, precum și pentru evaluarea pre- și postextracțională acolo unde este cazul. Lucrarea de față cuprinde o prezentare succintă a gingivostomatitei cronice, ca patologie felină de actualitate, cu accent asupra principalelor coordonate clinico-diagnostice de interes.
Inscriete la noutatile noastre