E. Zubcov, N. Zubcov, I. Toderaș, N. Bagrin, L. Bilețchi, P. Ciorba

    Piscicultura include reproducerea artificială, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă a peștilor în heleșteie și viviere, ce modifică, într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice parentale. Adesea gospodăriile piscicole suportă cheltuieli materiale mari dar eforturile piscicultorilor nu aduc efectul necesar din cauza pieirii în masă a peștilor, obținuți prin metoda reproducerii artificiale, la etapele timpurii ale ontogenezei. În legătură cu acest fapt, gospodăriile piscicole necesită investigații argumentate științific
în scopul perfecționării şi sporirii eficacității tehnologiilor existente în domeniul înmulţirii şi creşterii artificiale a peştilor pentru sporirea rezistenței pștelui la etapele principale ale ontogenezei (la nivel de icre, larve, alevini, puiet, pește-marfă, reproducători).

    Prevenirea și eliminarea bolilor peștilor în heleșteie și sistemele cu circulație închisă depinde în mare măsură de starea ecologică a habitatul lor și mai corect de calitatea apei și a nutriției utilizate. Dar totuși trebuie acordată o atenție deosebită obținerii larvelor, puietului,
și peștilor adulți și maturizați la condiții nefavorabile și la toate tipurile de boli.
Este cunoscut faptul că în fermele cu pești sănătoși activitățile poartă un caracter de prevenire a bolilor, iar în gospodăriile mai puțin favorabile − activitățile necesare și stringente se referă la însănătoșire și tratamentul costisitoare a peștelui (iazuri de izolare, de carantina,
prelucrarea, adaptarea puietului etc.). Una din direcțiile creșterii rezistenței biologice a materialului piscicol de populare poate fi utilizarea substanțelor biologic active, inclusiv a microelementelor ce a devenit o abordare ale investigațiilor privind acțiunii diferitelor microelemente asupra embriogenezei, creșterii la etapele timpurii ale ontogenezei peștilor şi elaborarea metodelor pentru sporirea rezistenței puietului de pești în condițiile reproducerii lor artificiale.

    Microelementele marchează, fără îndoială, toate procesele care decurg în organismul peștilor și altor viețuitori acvatice. Clarificarea aspectelor pozitive şi negative ale acestei influențe este importantă atât în plan teoretic, cât şi pentru elaborarea recomandărilor practice concrete pentru utilizarea microelementelor în scopul sporirii viabilității, optimizării dezvoltării peștilor şi a micșorării nivelului de acumulare a substanțelor dăunătoare omului în pești, mai ales în cei crescuți în condiții artificiale.
Investigaţiile experimentale realizate în condiții de producere (în pepiniere ale gospodăriilor piscicole) ne-au permis să elaborăm un şir de recomandări şi metode atât întru perfecţionarea tehnologiei de cultivare artificială a peştilor, de creştere a larvelor, cât şi, în ansamlu, întru obţinerea unui puiet viabil
    la speciile de peşti industrial-valoroşi [1,2-6]. În prima serie de experimente a fost cercetată influenţa diferitelor microelemente într-un diapazon mare de concentraţii şi la diferite etape ale embriogenezei. Pentru aceasta, iniţial icrele fecundate ale unei femele se împărţeau în porţii egale, se tratau cu un microelement sau altul la diferite etape ale embriogenezei, apoi se incubau conform tehnologiilor unanim acceptate în piscicultură.
Cel mai semnificativ efect a fost obţinut prin tratarea de scurtă durată a icrelor fecundate de crap, singer, novac şi cosaş în timpul separării icrelor cu complexul microelementelor cupru+zinc+mangan. Icrele crapului, imediat după fecundare, erau împărțite în pârți egale (după greutate),
dintre care una servea drept martor, iar alta era prelucrată cu complexul cupru + zinc + mangan. Microelementele, în formă de soluție a sărurilor, se adăugau în soluţia pentru descleierea icrei, în așa mod icrele erau prelucrate cu aceste mi- croelemente timp de 45-60 min. Icrele experimentale
și cele de control erau desprinse din ovar şi incubate, conform tehnologiei unanim acceptate, în aparatele „lui Veiss”. Icrele peștilor fitofagi după fecundare, s-au împărțit, de asemenea, în porții egale (după volum); porția experimentală a fost introdusă într-un vas cu 3-5 litri de apă, în care în prealabil era adăugată soluția microelementelor sus-numite, apoi amestecată timp de 15-20 min; icrele de control erau puse în același tip de vas, cu același volum de apă, dar fără microelemente, apoi icrele experimentale şi cele martori erau incubate, conform tehnologiei unanim acceptate, în aparatele „Amur”.
La etapele de bază ale embriogenezei se luau probe de icre, iar apoi şi de larve, se determina cota-parte a icrelor vii, dimensiunile şi greutatea larvelor şi, de asemenea, concentraţia microelementelor în ele. Graţie cercetărilor desfăşurate s-a stabilit că prelucrarea de scurtă durată (45-60 min) a icrelor fecundate de crap, în timpul descleierii lor, şi prelucrarea de 15-20 min a icrelor peştilor fitofagi cu complexul de microelemente cupru + zinc + mangan în concentraţie de 50- 75 mg/l, pentru fiecare element, contribuie la dezvoltarea icrelor. În final, la fiecare etapă a dezvoltării lor, cota-parte a icrelor calitative în experienţă (în peste 95% cazuri) era mai înaltă decât în varianta martor (Fig. 3.1).

    Volumul icrei la toate etapele de dezvoltare era mai mare în experiment, în comparaţie cu controlul, totodată ecloziunea embrionilor în incubatoarele experimentale a decurs într-un mod mai sincronizat, mai corect − în termeni mai reduşi, ca regulă, timp de 20- 40 min, pe când în control continua până la 2,5 ore. Timpul începerii eclozării era practic identic pentru experiment şi control, diferenţele nu întreceau 10 min. Cantitatea larvelor, mai precis a embrionilor eclozaţi, întotdeauna era mai mare în incubatoarele experimentale de 1,4-1,7 ori; cantitatea larvelor viabile, adică după formarea vezicii înotătoare, la fel a sporit de 1,4- 2,6 ori în comparaţie cu cele în incubatoarele martori. Lungimea şi greutatea larvelor experimentale în 96-99% de cazuri erau mai mari decât ale larvelor martori (Tab. 3.1).

Fig. 3.1. Indicii dezvoltării icrei în experiment (e)

şi în control (c) după prelucrarea ei de scurtă durată cu Cu+Zn+Mn la etapa de morulă − M, gastrulă − G, începutul organogenezei − O, înainte de eclozare − E. [7].

    Cantitatea larvelor viabile obţinute în experienţă este, în mediu, de 1,2 –2,8 ori mai înaltă decât în lotul martor, în acelaşi timp se intensifică şi ritmul lor de creştere, însă cel mai important este că sporeşte rezistenţa atât a larvelor, cât şi a puietului de peşte faţă de condiţiile nefavorabile ale mediului ambiant − în mediu cu 30-85%.
    Astfel, în experienţele cu concentraţii înalte ale metalelor în apă (de peste 2 mg/l) pe parcursul a 24 ore la crap sânger şi novac piereau 70-100% de larve martor în vârstă de 3-6 zile şi doar 22-56% de larve experimentale După obţinerea de nenumărate ori a rezultatelor experimentale satisfăcătoare, au fost efectuate lucrări şi în condiţiile unei ferme piscicole. Creşterea materialului experimental s-a efectuat în heleştee pentru iernare, fiecare cu o suprafaţă de 0,5 ha. Fiecare heleşteu (în luna mai) a fost populat cu câte 7,5 mii larve de crap, 6,0 mii larve de sânger, 6,0
mii larve de novac şi 2,5 mii larve de cosaş, ceea ce corespunde densităţii de 15 mii buc./ ha de crap, 12 mii buc./ha de sânger şi novac şi 5 mii buc./ha de cosaş.
În perioada populării heleşteelor în ele au fost instalate, de asemenea, şi viviere de gaz, în care, timp de 45 zile, se efectuau lucrări de observare, măsurare şi evidenţă a pieirii naturale a larvelor, iar mai târziu − a alevinilor.

    În heleştee era permanent efectuat controlul hidrochimic şi evaluată starea bazei alimentare naturale; captările de control se făceau de 2 ori pe lună. În final, la sfârşitul sezonului din heleşteul experimental au fost capturaţi 7 mii indivizi din vara I, cu masa medie de 66,36 g, din cel martor − 4,45 mii, cu o masă medie de 55,22 g. Cota-parte a puietului obţinut din vara I a constituit în heleşteul experimental 58%, iar în cel martor − 37%, pe lângă norma tehnologică
de 40%.
Productivitatea crapului în heleşteul experimental a fost de 653,8 kg/ha, în cel martor − 343, 7 kg/ha. Indicele lăţimii spatelui şi coeficientul Fulton la puietul experimental au fost veridic mai mari, decât în lotul martor şi au constituit , corespunzător, 18,55±0,49 la 16,37±0,27 şi 2.91±0,09 la 2,27±0,04. În cazul aprecierii indicilor hematologici, a fost stabilit avantajul veridic al loturilor experimentale din vara I (conţinutul de hemoglobină a fost egal la crap cu 9,66±0,30%, iar la peştii fitofagi − 8,77±0,22% − 9,32±0,44%) faţă de cele martor (7,58±0,24% la crap şi 6,87±0,21% − 7,33±0,27% − la peştii fitofagi).
Conţinutul de proteine, de asemenea, în alevinii experimentali era mai înalt (17,99±0,15%), în comparaţie cu lotul martor (16,14±0,17%). Experienţele toxicologice cu alevini au dovedit, că în 98% cazuri indivizii experimentali erau mai rezistenţi faţă de dozele toxice ale metalelor şi deficitul de oxigen. Cantitatea puietului de o vară în heleşteiele experimentale, care au fost populate cu larve obţinute din icrele prelucrate cu complexul de microelemente, a crescut cu 18-45% şi în 86-98% de cazuri alevinii erau mai rezistenţi la dozele toxice de metale şi deficitul de oxigen.
În aşa mod, rezultatele nu doar a lucrărilor experimentale, ci şi cele ale cercetărilor des-

făşurate în condiţii de producere, permit de a concluziona, că utilizarea microelementelor la etapa de descleiere a icrelor de crap şi în primele 15-20 minute după fecundarea icrelor la peştii fitofagi oferă cel mai bun rezultat şi, în afară de aceasta, procedura dată este destul de simplă, ceea ce nu este lipsit de importanţă în cadrul reproducerii industriale a peştilor. Metoda dată este testată nu numai în condiţii experimentale, dar şi la scară industrială, fiind confirmată şi protejată de brevetul de invenţie [2,3].
    Această metodă este testată şi la alte specii de peşti. Aşadar, în scopul completării rezervelor piscicole, noi am efectuat lucrări legate de aclimatizarea unei specii noi − chefalul Mugul so-iuy Basilewsky şi elaborată tehnologia reproducerii lui artificiale. Prelucrarea de scurtă durată a icrelor acestei specii imediat după fecundare cu complexul microelementelor cupru+zinc+mangan a dat, de asemenea, rezultate pozitive. În afară de aceasta, procedura de prelucrare a icrelor este foarte simplă, nu necesită cheltuieli fizice şi materiale mari, ceea ce este destul de important la reproducerea artificială a peştilor.
     Utilizarea microelementelor la creşterea larvelor a demonstrat că microadaosurile de microelemente, la fel, stimulează creşterea larvelor. În condiţiile fermei piscicole larvele erau cultivate în bazine de plastic până în ziua a 12-a. În consecinţă, biomasa larvelor-alevini obţinuţi în aceste bazine o depăşea cu până la 18-29% pe cea din lotul martor. Totodată, conţinutul sumar de proteine în larvele de crap din bazinele martor peste 12 zile constituia 6,2±0,7% din masa umedă, în cele cu adaos de zinc –7,4±0,5%, cu mangan –7,8±0,8%, cu cobalt − 9,9±0,6%, cu cupru − 5,3±0,9% şi cu complexul Cu + Zn + Mn − 9,7±0,4% din masa umedă.
    Întrebuinţarea microelementelor în heleştee necesită cu mult mai multe cheltuieli. În afară de aceasta, în atare condiţii este foarte dificilă evaluarea separată a influenţei microelementelor asupra peştilor. De exemplu, experienţele în heleştee cu suprafaţa de 0,1 ha au dovedit că adăugarea cobaltului şi a manganului în apă contribuiau la dezvoltarea în masă a fitoplanctonului, ceea ce, evident, îmbogăţea baza alimentară a heleşteelor şi, în cele din urmă, se răsfrângea pozitiv asupra creşterii larvelor.
    Experienţele cu alevinii de peşti au demonstrat că ritmul lor de creştere într-o măsură mai mică depinde de nivelul metalelor în apă, în comparaţie cu larvele. Ca şi la creşterea larvelor, întrebuinţarea adaosurilor de microelemente în apă, în primul rând, îmbogăţeşte baza furajeră a heleşteelor şi, ca rezultat, biomasa alevinilor de crap şi peşti fitofagi, în cazul creşterii în heleştee fără utilizarea furajelor combinate, a fost în mediu cu 9-17% mai înaltă decât la alevinii martori.
Aceste rezultate a servit temeiul pentru elaborarea Procedeu de intensificare a dezvoltării bazei trofice naturale în heleşteie care este brevetat [6]. Esența brevetului constă în utilizarea microelementelor pentru stimularea dezvoltării fito- şi zooplanctonului în heleşteie şi sporirea
eficacităţii creşterii peştelui.
Rezultatul invenţiei constă în sporirea biomasei fito- şi zooplanctonului. Biomasa algelor verzi a crescut de 5...10 ori comparativ cu heleşteul martor, iar cea a crustaceelor (dafnii) − de 5-8 ori, aceste organisme reprezintînd o hrană naturală valoroasă pentru puietul de peşte. Ca rezultat, sporirea resurselor de hrană a contribuit la sporirea masei corpului peştilor erbivori şi crapului de 2 ani cu 14..18%, iar a peştilor de o vară– cu 22...28%, în comparaţie cu heleşteiele martor. Concomitent, productivitatea piscicolă a crescut cu pînă la 24%.
     Ritmul de creştere al alevinilor de crap depinde mai mult de nivelul microelementelor din furaje. Aşa, în acvariile cu alevini, având masa corpului de până la 50 g, după 24 zile de expoziţie indivizii, care au primit furaje cu adaos de cobalt şi zinc, cântăreau cu 18-22% mai mult decât cei din lotul martor, cu adaos de mangan − cu 20-23% şi cu complexul cupru + zinc + mangan − 25-32% mai mult, iar cu adaos de nichel − cu 14 % mai puţin faţă de martori. Folosirea furajelor combinate îmbogăţite cu un ansamblu de microelemente a demonstrat, la creşterea crapului pe parcursul unui sezon de vegetaţie, existenţa unei deosebiri veridice a sporului de creştere la indivizii de 1 an şi o diferenţă evidentă în ceea ce priveşte biomasa indivizilor de doi ani (Fig. 3.2).

    În acelaşi timp, muşchii scheletici ai peştilor experimentali conţineau mai multe proteine (crapii de 1 an − cu 26-30%, iar cei de 2 ani − cu 18-22% mai mult), comparativ cu indivizii martori, care erau hrăniţi cu furaje combinate obişnuite. Nivelul metalelor în muşchii indivizilor experimentali nu constituie nici un pericol, cu toate că concentraţiile manganului şi ale cobaltului erau puţin mai înalte (cu 8-14%), comparativ cu peştii martori, în acelaşi timp prezintă interes şi faptul că în muşchii peştilor experimentali nivelul plumbului, nichelului şi cadmiului era esenţial mai mic.
    În anul curent în cadrul proiectului 2SOFT 1/2/47 a fost elaborat un brevet care deja a trecut cu brio 2 etape de expertiză realizată de AGIPI ( de priotitate și de corespunderea cerinților pentru eliberarea brevetului). Esența brevetului constă în stimularea dezvoltării peștilor-reproducători crescuți în heleșteie și sporirea eficacității înmulțirii peștelui și a pisciculturii ca atare. În acest mod, rezultatele obţinute ale cercetărilor ne permit să concluzionăm că utilizarea microelementelor în tehnologiile industriale contemporane de reproducere artificială a crapului şi a peştilor fitofagi este raţională, deoarece aceasta contribuie la intensificarea ritmului de creştere şi sporeşte esenţial rezistenţa biologică a materialului piscicol de populare. Utilizarea adaosurilor de microelemente în apă şi furaje la creşterea larvelor, a puietului şi peştilor maturaţi constituie un proces mai
anevoios şi mai scump.

    Concomitent, adaosurile de microelemente sporesc ritmul de creştere al peştilor şi îmbunătăţesc statutul lor biochimic, în particular, creşte conţinutul de proteine în muşchi, se micşorează cantitatea metalelor toxice.
Un alt aspect ale inovațiilor elaborate se referă la tehnologii de de aclimatizarea unei specii noi − chefalul Mugul so-iuy Basilewsky, elaborată tehnologia reproducerii lui artificiale îmulțire noilor specii de pești [3] și creșterea în policultură cu ciprinide [4].

Bibliografie
1. Zubcov, E.; Toderaș, I.; Zubcov, N.; Bilețchi, L. Cap. IV Repartizarea, migrația și rolul microelementelor în apele de suprafață. In: Microelementele în componentele biosferei și aplicarea lor în agricultură și medicină. Monografie colectivă. Coordonator Simion Toma. Ed. Pontos, 2016, p.78-
107. ISBN 978-9975-51-724-9.
2. Chintea P., Zubcov E., Zubcov N. Procedeu de sporire a rezistenţei biologice a peştilor la etapele timpurii de dezvoltare. Brevet de invenţie nr.1910. BOPI, 2002.
3. Zubcov E., Toderaş I., Zubcov N., Toderaş A. Metoda de sporire a rezistenţei biologice a peştilor. Brevet de invenţie nr. 1116. BOPI, 1998, nr. 12.
4. Zubcov E., Zubcov N., Pernai V. Procedeu de creştere a peştelor în policultură. Brevet de invenţie nr. 3408. BOPI, 2007, nr.10.
5. Zubcov E., Toderaş I., Turiatco I., Zubcov N. Metoda de înmulţire artificială a сhefalului pelingas. Brevet de invenţie nr. 1016. BOPI, 1998, nr.9.
6. Zubcov E., Zubcov N., Ungureanu L., Bileţchi L., Bagrin N., Borodin N., Lebedenco L. Procedeu de intensificare a dezvoltării bazei trofice naturale în heleşteie. Brevet de invenţie nr. 449. BOPI, 2011, nr.12.
7. Zubcov Natalia, Legitățile acumulării și rolul microelementelor în ontogeneza peștilor ( în rusă)- Зубкова Н. Закономерности накопления и роль микроэлементов в онтогенезе рыб. Кишинев: Штиинца, 2011. 88 с.