Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
05 May 2023
Viremia de primăvară a crapului
Boală infecțioasă de origine virală (cu suprainfecție bacteriană) a crapului și altor specii de pești din familia Cyprinidae și Ictaluridae, caracterizată prin ascită, exoftalmie, diateză hemoragică, degenerescență și necroză a organele parenchimatoase (fig. 26). Cercetătorul iugoslav N. Fian a descris pentru prima data această boală (1968). Viremia de primăvară a crapului este o boală contagioasă care evoluează endemic în Europa de peste 50 de ani, 10-15 % din puiet pierzându-se din această cauză. Este o boală sezonieră, care apare la o temperatură a apei iazului cuprinsă între 10-14 °C. Virusul poate fi izolat din sânge, lichidul ascitic, rinichi, ficat, splină, țesut muscular, encefal. Un titru inalt de virus se
află în ficat și rinichi.
Etiologie
Agentul cauzal este un vesiculovirus care conține ARN, din fam. Rabdoviridae, cu dimensiunile 90-180x60-90nm. (Carsten E.B.,2010). Peștele este gazdă naturală pentru acest virus. (Alfonso et al., 2016). În afara gazdei, virusul supraviețuiește 6 săptămâni în mâlul de pe fundul iazului dacă apa are 4°C și doar 4 zile dacă apa are 10°C. (Ahne, 1976). La 56ºC virusul este inactivat în decurs de 30 min., la pH 12 timp de 10 min., iar la pH 3 timp de două ore. Substanțele cu acțiune oxidativă, detergenții anionici și solvenții lipidici sunt eficienți și inactivează virusul. Alte substanțe
care inactivează virusul sunt: formol 3% timp de 5 min., hidroxid de sodiu 2% timp de 10 min., crezol (200 ppm) 20 min. Virusul este rezistent la temperaturile scăzute. La un pH aproape neutru, poate rezista în mediul acvatic la o temperatură de 4°C, un an de zile.
Epidemiologie
Cel mai sensibil este puietul de crap de o vară și cel de două veri. Focarele pot provoca pierderi economice substanțiale la această categorie. Pot fi infectate și specii precum carasul argintiu, sângerul, novacul, cosașul, plătica, babușca, somnul, știuca. În condiții naturale, virusul a fost izolat de la carasul auriu, crapul koi, lin, văduviță, știucă și somnul european. (Basic et al., 2009; Dixon, 2008).
Mai susceptibil de boală este pștele de 1 vară, deși toate categoriile de vârstă pot fi afectate. Este o diferențiere a evoluției bolii la diferite specii de pești, statusul imun al acestora fiind foarte important. Crapul comun este cel mai susceptibil.
Focare de boală apar primăvara (rar toamna) la un regim termic al apei de 10-14 ºC, durează 1-1,5 luni, iar odată cu creșterea temperaturii apei acestea treptat dispar. Factorii favorizanți sunt rezistența scăzută a peștilor după iernare, diverși factori de stress precum popularea, transferul peştilor în iazurile de hrănire, accidente de transport, prezența unor pesticide în apă, deficiența de oxigen dizolvat, oxidabilitatea crescută, alte condiții de zooigienă defavorabile, realizarea unor tratamente.
Sursele de infecție le constituie peștii bolnavi și cei purtători, peștii morți, iar vectorii apa, echipamentul și uneltele de pescuit, mâl, diverși ectoparaziți (Lernaea cyprinacea, Argulus foliaceus, Piscicola geometra) (Книга М.В., 2010). Stârcul (Ardea cinerea) infectat în urma hrănirii cu pești bolnavi, poate regurgita un material în care virusul rezistă două ore. Transmiterea frecventă se realizează prin mișcarea peştilor bolnavi, apa fiind vectorul abiotic cel mai important. Ustensilele de lucru contaminate pot constitui și ele o modalitate de răspândire a virozei. Prezența
virusului într-o anumită locație face ferma/ iazul greu de eradicat.
Tablou clinic
Viremia de primăvară evoluează acut și cronic.
În forma acută peștii se adună în zonele mai puțin adânci, înoată în cerc, sunt letargici, își pierd echilibrul, refuză hrana. Simptomele tipice formei acute sunt: zburlirea solzilor difuză sau focală, balonarea abdomenului și acumulare de lichid gălbui în cavitatea abdominală (ascită), hemoragii punctiforme (peteșii) pe abdomen și la baza înotătoarelor pectorale și abdominale, exomftalmie, branhii anemice, hemoragii în globul ocular (fig. 5.13-5.15). La ciprinidele asiatice simptomele formei acute sunt slab pronunțate.
Pielea devine rugoasă, întunecată. În forma cronică sunt prezente simptome nespecifice precum: culoare închisă a tegumentului, cahexie, sporadic hemoragii cutanate și în globul ocular (Goodwin AE., 2002). Ficatul și splina sunt mărite, apar zone hemoragice pe ficat, rinichi, inflamații catarale ale intestinului care este golit de conținut, dar cu mucoasa punctiform-hemoragică.
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit în baza tabloului clinic, anatomopatologic, datelor epidemiologice și a confirmării identității virale prin testul de fluorescență indirectă a anticorpilor IFAT (-indirect fluorescent antibody test), ELISA (Enzyme-linked immunosorbent assay), reacția de neutralizare.
A fost realizată și de către noi, pentru diagnostic prezumptiv și pentru confirmarea bolii prin RT –PCR (reverse-transcription polymerase chain reaction). Izolarea in culturi celulare a virusului este metoda cea mai recomandată, chiar dacă celelate metode au limite de
aplicabilitate.
Pentru PCR (fig. 5.16), după recoltarea materialului biologic au fost izolați indivizii muribunzi sau cei cu leziuni vizibile, exemplarele aparent sănătoase fiind eliberate.
Fig. 5.16. Aparat Real-Time CFX96, BIO-RAD
Au fost recoltate probe de sânge din vena caudală, doar de la peștii care prezentau simptome specifice viremiei de primăvară și aveau vârsta până în 2 ani. Au fost testate prin real-time 10 probe de sânge, toate fiind negative (fig. 5.17 a,b).
Pentru diagnosticarea viremiei de primăvară a crapului prin Real time PCR, s-a folosit aparatul CFX96 de la BIO-RAD. Pentru diagnosticul molecular s-a folosit kit-ul „The NZYTech kit for Spring Viremia of Carp Virus (SVCV)”. Kit-ul NZYTech pentru virusul Viiremia de primăvară a crapului (SVCV) este conceput pentru cuantificarea
in vitro a genomilor SVCV. Trusa este concepută pentru a avea un profil larg de detectare. În mod specific, primerii reprezintă 100% omologie cu peste 95% secvențe de referință ale bazei de date NCBI, disponibile la momentul proiectării. Dinamica variației genetice înseamnă acea nouă secvență care poate deveni disponibilă după proiectarea inițială. Lyo NZYSupreme One-step RT-qPCR Probe Master Mix (2x) este un amestec de reacție optimizat și extrem de eficient dezvoltat pentru PCR în timp real într-un singur pas.
Profilaxie și tratament
Tratament eficient nu este elaborat. Metodele de prevenție a bolii se rezumă la evitarea contactului peștilor cu agentul patogen și respectarea măsurilor și bunelor practici de igienă. Dacă în bazinele din fermă nu intră pești din alte surse, necontrolați, boala poate fi controlată prin măsuri de igienă severe: tratarea icrelor cu iodofori, dezinfecțiile periodice ale bazinelor/iazurilor, dezinfecția cu diferite substanțe chimice a echipamentelor, înlăturarea la groapa cu var a peştilor morți.
Fig. 5.13-5.15. Leziuni hemoragice la nivelul corpului, operculului și înotătoarei caudale
Pentru aceasta este necesară respectarea și menținerea condițiilor optime de creștere, întreținere, evitarea suprapopulării heleșteielor, neadmiterea traumării peștilor în momentul transportării, popularea cu material piscicol originar din gospodării piscicole indemne de boală. (Dixon, 2008).
Bibliografie
1. Afonso, Claudio L.; Amarasinghe, Gaya K.; Bányai, Krisztián; Bào, Yīmíng; Basler, Christopher F.; Bavari, Sina; Bejerman, Nicolás; Blasdell, Kim R; Briand, François-Xavier (1 august 2016). „Taxonomia ordinii Mononegavirales: actualizare 2016”. Arhivele Virologiei. 161 (8):2351–2360. doi:10.1007/ s00705-016-2880-1. ISSN 1432-8798. PMC 4947412. PMID 27216929.
2. Ahne W. (1976). Untersuchungen über die Stabilität des karpfenpathogenen Virusstammes 10/3. Fisch und Umwelt, 2, 121-127.
3. Basic A., Schachner O., Bilic I. & Hess M. (2009). Phylogenetic analysis of spring viraemia of carp virus isolates from Austria indicates the existence of at least two subgroups within genogroup Id. Dis. aquat. Org., 85, 31-40.
4. Carsten E.B. (2010). Ratification vote on taxonomic proposals to the International Committee on Taxonomy of Viruses (2009). Arch. Virol., 155, 133-146.
5. Dăscălescu P., Costea M.: Manual de diagnostic pentru bolile animalelor acvatice. Lab. Sanitar Veterinar de Diagnostic, 1995, București.
6. Dixon P.F. & Longshaw C.B. (2005). Assessment of commercial test kits for identification of spring viraemia of carp virus. Dis. Aquat. Org., 67, 25-29.
7. Dixon P.F. (2008). Virus diseases of cyprinids.In: Fish Diseases, Vol. 1. Eiras J.C., Segner H., Wahli T. & Kapoor B.G. eds. Science Publishers, Enfield, New Hampshire, USA, 87-184.
8. Lazăr M., Bazele morfologice în maladiile peștilor dulcicoli din amenajările sistematice. Teză de doctorat, 2009, USAMV Iași
9. Roberts R.J.: Fish pathology. Balliere Tindall, 2003, London.
10. Stoskoph M.K.: Clinical Pathology, in Stoskpph M.K.: Fish Medicine, Saunders Comp. Philadelphia, 1993, 113-131. Link-uri WEB:
Viralzone: Sprivivirus
Apr
15
În ultimii ani există un interes tot mai crescut privitor la explorarea îndeaproape a microbiomului gastrointestinal al pacienţilor canini şi felini. Microbiomul este alcătuit din peste 500 de specii de bacterii, virusuri, miceţi şi archea. Acest articol are scopul de revizui şi prezenta cercetări recente şi descoperiri privind microbiomul digestiv şi rolurile sale într-o serie de funcţii ale organismului precum: homeostazia metabolismului, protecţia împotriva patogenilor, educarea răspunsului imunitar, sinteza şi/sau facilitarea sintezei unor nutrienţi-cheie pentru sănătate, menţinerea sănătăţii psihice, obezitatea, afecţiunile dermatologice, cardiologie, nefrologie.
May
22
În acest ghid am descris unele boli întîlnite la peștii din crescătorii din bazinul râului Prut, în perioada de derulare a proiectului transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană (Team up for Healthy fish) coordonat de Institutul de Zoologie din Republica Moldova având ca partener Universitatea de Științele Vieții din Iași. Echpele mixte de cercetători din cele două instituții, au efectuat deplasări în teren la ferme piscicole din R. Moldova și România,
May
04
Piscicultura include reproducerea artificială, aclimatizarea noilor specii, creșterea intensivă a peștilor în heleșteie și viviere, ce modifică, într-o măsură sau alta, condițiile ecologice de viață ale peștilor, caracteristice pentru ecosistemele acvatice parentale. Adesea gospodăriile piscicole suportă cheltuieli materiale mari dar eforturile piscicultorilor nu aduc efectul necesar din cauza pieirii în masă a peștilor, obținuți prin metoda reproducerii artificiale, la etapele timpurii ale
May
03
Apa este cea mai importantă resursă pentru acvacultură, ea determină calitatea produsului, precum și succesul acestei industriei. După compoziția chimică, apele naturale sunt extrem de variate. Se întâlnesc ape mai mult sau mai puțin asemănătoare în ceea ce privește compoziția, însă niciodată nu există ape absolut identice. Apele se deosebesc nu numai prin elementele chimice și concentrația totală a substanțelor dizolvate, ci şi prin proporțiile cantitative ale
Inscriete la noutatile noastre