Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
09 Nov 2020
Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere
Malignant and benign tumors - general cytological characteristics of differentiation
Teodoru Soare
First published: 22 iunie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
DOI: 10.26416/PV.27.2.2017.854
Abstract
Cytology is one of the methods of diagnosing various neoplastic processes. If cytology is not sufficient to provide a certain diagnosis, only by directing the practitioner to a suspicion, it is recommended to use the additional examination (histopathology, immunohistochemistry). Differentiation of benign and malignant tumors can sometimes be performed depending on the morphological aspects, but mostly requires cytological exam. To identify a neoplastic process as malignant, it is necessary to identify, at least, three nuclear criteria for malignancy.
Keywords
cytology, malignant tumors, benign tumors, differential diagnosis
Rezumat
Citologia este una dintre metodele de diagnostic al diferitelor proceselor neoplazice. În cazul în care citologia nu este suficientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar către formularea unei suspiciuni, se recomandă recurgerea la examene suplimentare (histopatologie, imunohistochimie). Diferențierea tumorilor benigne de cele maligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele morfologice macroscopice, însă de cele mai multe ori este necesară citologia. Pentru a caracteriza un proces neoplazic ca fiind malign, este nevoie de identificarea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate.
Cuvinte cheie
citologie tumori maligne tumori benigne diagnostic diferenţial
Tumora, neoformația sau neoplasmul reprezintă o proliferare anormală, excesivă, de celule, care se poate asemăna mai mult sau mai puțin cu țesutul de origine (tumori bine diferențiate sau nediferențiate/anaplazice), având comportament benign sau malign. Frecvent, se întâlnesc confuzii din punctul de vedere al terminologiei oncologice, prin asocierea omniprezentă a „tumorii” sau a „neoplaziei” cu caracteristicile de malignitate.
Una dintre metodele de diagnostic al proceselor neoplazice este citologia, știință care poate oferi un diagnostic de certitudine sau poate orienta medicul veterinar în formularea unei suspiciuni.
Nomenclatura tumorilor se bazează pe numeroase reguli, unele dintre ele reprezentând principii bine stabilite, iar altele fiind obiect de studiu continuu pentru cercetători.
Tumori benigne:
- tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-om” (de exemplu: fibrom, lipom);
- tumori epiteliale: terminologie complexă, se ține cont de epiteliul de origine al celulei tumorale, dar și de caracteristicile macroscopice și microscopice (de exemplu: polip - origine în epiteliul cubic, adenom - origine în epiteliul glandular).
Tumori maligne:
tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-sarcom” (de exemplu: fibrosarcom, liposarcom, rabdomiosarcom);
tumori epiteliale: de asemenea, terminologie complexă; celula/țesutul de origine + sufixul/termenul „-carcinom” (de exemplu: adenocarcinom, carcinom nazal, carcinom ovarian);
Nomenclatură specifică:
celule de tip limfoid - limfom (MALIGN)
celule sangvine - leucemie (MALIGN)
mastocit - mastocitom (MALIGN)
melanocit - melanocitom/melanom (BENIGN/MALIGN)
țesut imatur/țesut nervos - celula sau țesutul de origine + sufixul „-blastom”
→ trichoblastom/meduloblastom (BENIGN/MALIGN)
Clasificarea tumorilor se realizează pe baza mai multor criterii de clasificare, printre care se numără: morfologia, comportamentul biologic și localizarea anatomică.
Diagnosticul citologic al tumorilor se poate efectua atât în cabinetele veterinare, având o dotare de bază (lame de microscop, lamele, colorant rapid sau clasic - Diff Quick, May-Grünwald-Giemsa Quick sau clasic, ulei de imersie și microscop), cât și în colaborare cu laboratoarele de specialitate.
Specimenele (frotiuri/lame) se pot obține prin diferite metode, în funcție de pacient, proprietar, de localizarea și caracteristicile macroscopice ale tumorii. Printre metodele de recoltare cel mai des folosite se numără: puncția cu ac fin (PAF), puncția aspirativă cu ac fin (PAAF), raclatul, amprenta, biopsia incizională/excizională și centeza. În urma recoltării, preparatele se usucă, se fixează, se colorează conform tehnicilor standard și se examinează la microscop cu diferite obiective, de la cel mai mic (4x sau 5x) la cel de imersie (100x).

Practica Veterinara 27 (2) 2017 mic-43
Diferențierea tumorilor benigne de cele maligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele morfologice macroscopice, însă de cele mai multe ori este necesară aplicarea unei metode eficiente și sigure - în cazul de față, citologia.
Studiile de specialitate susțin faptul că cele mai sugestive modificări în diagnosticul tumorilor maligne sunt cele nucleare. De asemenea, pentru a caracteriza un proces neoplazic ca fiind malign, este nevoie de identificarea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate (de exemplu: eucromazie, anizocarioză, cariomegalie, binucleere, multinucleere, nucleoli evidenți, anizonucleoloză, raport nucleo-citoplasmatic crescut).

1

2

3
Concluzie
Stăpânirea cunoștințelor de bază în diferențierea tumorilor benigne de cele maligne din punct de vedere citologic reprezintă un avantaj major în practica veterinară, având în vedere faptul că stabilirea unui diagnostic implică o conduită terapeutică și o abordare clinică specifice. În cazul în care citologia nu este suficientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar către formularea unei suspiciuni, se recomandă recurgerea la examene suplimentare (histopatologie, imunohistochimie).
Bibliografie
1. Baker Rebecca, Lumsden, John H. Color Atlas of Cytology of the Dog and Cat. Mosby, Inc., 2000
2. Barger Anne M, MacNeill, Amy. Small Animal Cytologic Diagnosis. CRC Press, 2016
3. Cian Francesco, Freeman, Kathleen. Veterinary Cytology – Dog, Cat, Horse and Cow, 2nd Edition. CRC Press, 2017.
4. Militaru, Manuella. Anatomie patologică generală veterinară. pp. 204-207/pp. 211. Editura Elisavaros, 2006, București.
5. Ressel, Lorenzo. Principi di Identificazione Morfologica in Citologia nel Cane e nel Gatto. Poletto Editore, 2010.
Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/tumori-maligne-si-tumori-benigne-elemente-citologice-generale-de-diferentiere-id-854-cmsid-69
Sep
05
Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.
Aug
31
Ficatul reprezintă un organ vital pentru carnivorele domestice, având multiple funcții în cadrul organismului, prin intervenția în realizarea digestiei (secreția de bilă), înmagazinarea energiei sub formă de glicogen, filtrarea toxinelor de la nivelul circulației sanguine, sinteza de hormoni și proteine sau rol imunitar. Având în vedere capacitatea acestui organ de a se regenera, chiar și în condițiile unor leziuni extinse, semnele clinice manifestate de animale sunt deseori atipice sau apar în stadiile tardive ale evoluției diferitelor afecțiuni. Din aceste considerente, diagnosticul hepatopatiilor este adesea dificil de realizat și necesită o abordare integrată, care să includă date ale istoricului medical al pacientului, rezultatele examenului clinic, dar și o serie de investigații paraclinice – cum ar fi analizele de sânge (hematologie și biochimie), ecografie și radiografie abdominală, însoțite de puncție hepatică și examen citologic. Acest articol include patru cazuri ale unor pacienți (doi câini și două pisici) diagnosticați cu hepatopatii de etiologii diverse, în cadrul unui cabinet privat din București (Biji’s Animal Vet) în anul 2025, printr-un protocol de examinare care a inclus integrarea datelor rezultate din anamneză, examen clinic, analize de sânge, ecografie, radiografie și, pentru o parte din cazuri, examen citologic. Datele obținute au fost analizate și comparate cu cele furnizate de alte studii similare.
Aug
28
Studiul a avut ca obiectiv evaluarea statusului metabolic și nutrițional al unui efectiv de prepelițe, utilizând profiluri biochimice ca indicatori ai stării de sănătate și ai condițiilor de creștere. În contextul suspiciunii unor afecțiuni, au fost aplicate măsuri de diagnostic, incluzând izolarea păsărilor și recoltarea probelor biologice. Lotul a fost constituit din 10 prepelițe, dintre care șapte cu semne clinice și trei fără manifestări evidente (lot-martor). Probele de sânge au fost recoltate prin tehnici adaptate speciilor mici, iar analizele biochimice au fost efectuate cu analizorul VetScan VS2. Parametrii evaluați au inclus markeri ai funcției hepatice, renale și ai statusului metabolic general. Rezultatele au evidențiat, în cazurile clinice, creșteri ale enzimelor hepatice, hiperuricemie și modificări ale proteinelor serice, sugerând afectări hepato-renale de intensitate variabilă, asociate frecvent cu inflamație și dezechilibre metabolice. În lotul-martor, deși fără semne clinice, au fost identificate modificări biochimice discrete, indicând posibile afecțiuni subclinice. În concluzie, profilul biochimic reprezintă un instrument util pentru detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice și pentru optimizarea managementului nutrițional și tehnologic al prepelițelor.
Aug
01
Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.
Inscriete la noutatile noastre