Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere

09 Nov 2020

Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere

 Malignant and benign tumors - general cytological characteristics of differentiation

Teodoru Soare

First published: 22 iunie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.27.2.2017.854

Abstract

Cytology is one of the methods of diagnosing various neoplastic processes. If cytology is not sufficient to pro­vide a certain diagnosis, only by directing the prac­ti­tio­ner to a suspicion, it is recommended to use the additional examination (histopathology, im­munohistochemistry). Differentiation of benign and malignant tumors can sometimes be performed de­pen­ding on the morphological aspects, but mostly re­quires cytological exam. To identify a neoplastic pro­cess as malignant, it is necessary to identify, at least, three nuclear criteria for malignancy.
 

Keywords

cytology, malignant tumors, benign tumors, differential diagnosis

Rezumat

Citologia este una dintre metodele de diagnostic al di­­feri­telor proceselor neoplazice. În cazul în care cito­lo­gia nu este su­fi­cientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar că­tre formularea unei suspiciuni, se recomandă re­cur­gerea la examene suplimentare (his­to­pa­tologie, imu­no­his­to­chimie). Diferențierea tumorilor be­nig­ne de cele ma­ligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele mor­fologice macroscopice, însă de cele mai mul­te ori este necesară citologia. Pentru a caracteriza un proces neo­plazic ca fiind malign, este nevoie de iden­ti­fi­ca­rea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate.
 

Cuvinte cheie

citologie tumori maligne tumori benigne diagnostic diferenţial

 

Tumora, neoformația sau neoplasmul reprezintă o proliferare anormală, excesivă, de celule, care se poate asemăna mai mult sau mai puțin cu țesutul de origine (tumori bine diferențiate sau nediferențiate/anaplazice), având comportament benign sau malign. Frecvent, se întâlnesc confuzii din punctul de vedere al terminologiei oncologice, prin asocierea omniprezentă a „tumorii” sau a „neoplaziei” cu caracteristicile de malignitate. 
Una dintre metodele de diagnostic al proceselor neoplazice este citologia, știință care poate oferi un diagnostic de certitudine sau poate orienta medicul veterinar în formularea unei suspiciuni. 
Nomenclatura tumorilor se bazează pe numeroase reguli, unele dintre ele reprezentând principii bine stabilite, iar altele fiind obiect de studiu continuu pentru cercetători. 

Tumori benigne:

           - tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-om” (de exemplu: fibrom, lipom);
           - tumori epiteliale: terminologie complexă, se ține cont de epiteliul de origine al celulei tumorale, dar și de caracteristicile macroscopice și microscopice (de exemplu: polip - origine în epiteliul cubic, adenom - origine în epiteliul glandular).

Tumori maligne:

 tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-sarcom” (de exemplu: fibrosarcom, liposarcom, rabdomiosarcom);
 tumori epiteliale: de asemenea, terminologie complexă; celula/țesutul de origine + sufixul/termenul „-carcinom” (de exemplu: adenocarcinom, carcinom nazal, carcinom ovarian);

Nomenclatură specifică: 

 celule de tip limfoid - limfom (MALIGN)
 celule sangvine - leucemie (MALIGN)
 mastocit - mastocitom (MALIGN)
 melanocit - melanocitom/melanom (BENIGN/MALIGN)
 țesut imatur/țesut nervos - celula sau țesutul de origine + sufixul „-blastom” 
→ trichoblastom/meduloblastom (BENIGN/MALIGN)
Clasificarea tumorilor se realizează pe baza mai multor criterii de clasificare, printre care se numără: morfologia, comportamentul biologic și localizarea anatomică. 
Diagnosticul citologic al tumorilor se poate efectua atât în cabinetele veterinare, având o dotare de bază (lame de microscop, lamele, colorant rapid sau clasic - Diff Quick, May-Grünwald-Giemsa Quick sau clasic, ulei de imersie și microscop), cât și în colaborare cu laboratoarele de specialitate. 
Specimenele (frotiuri/lame) se pot obține prin diferite metode, în funcție de pacient, proprietar, de localizarea și caracteristicile macroscopice ale tumorii. Printre metodele de recoltare cel mai des folosite se numără: puncția cu ac fin (PAF), puncția aspirativă cu ac fin (PAAF), raclatul, amprenta, biopsia incizională/excizională și centeza. În urma recoltării, preparatele se usucă, se fixează, se colorează conform tehnicilor standard și se examinează la microscop cu diferite obiective, de la cel mai mic (4x sau 5x) la cel de imersie (100x).


 

Practica Veterinara 27 (2) 2017 mic-43



Diferențierea tumorilor benigne de cele maligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele morfologice macroscopice, însă de cele mai multe ori este necesară aplicarea unei metode eficiente și sigure - în cazul de față, citologia.
Studiile de specialitate susțin faptul că cele mai sugestive modificări în diagnosticul tumorilor maligne sunt cele nucleare. De asemenea, pentru a caracteriza un proces neoplazic ca fiind malign, este nevoie de identificarea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate (de exemplu: eucromazie, anizocarioză, cariomegalie, binucleere, multinucleere, nucleoli evidenți, anizonucleoloză, raport nucleo-citoplasmatic crescut).

1

2

3


Concluzie

Stăpânirea cunoștințelor de bază în diferențierea tumorilor benigne de cele maligne din punct de vedere citologic reprezintă un avantaj major în practica veterinară, având în vedere faptul că stabilirea unui diagnostic implică o conduită terapeutică și o abordare clinică specifice. În cazul în care citologia nu este suficientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar către formularea unei suspiciuni, se recomandă recurgerea la examene suplimentare (histopatologie, imunohistochimie). 

Bibliografie

1. Baker Rebecca, Lumsden, John H. Color Atlas of Cytology of the Dog and Cat. Mosby, Inc., 2000
2. Barger Anne M, MacNeill, Amy. Small Animal Cytologic Diagnosis. CRC Press, 2016
3. Cian Francesco, Freeman, Kathleen. Veterinary Cytology – Dog, Cat, Horse and Cow, 2nd Edition. CRC Press, 2017. 
4. Militaru, Manuella. Anatomie patologică generală veterinară. pp. 204-207/pp. 211. Editura Elisavaros, 2006, București.
5. Ressel, Lorenzo. Principi di Identificazione Morfologica in Citologia nel Cane e nel Gatto. Poletto Editore, 2010.

Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/tumori-maligne-si-tumori-benigne-elemente-citologice-generale-de-diferentiere-id-854-cmsid-69

Articole Similare

Apr

23

Abordări clinico-terapeutice în hipotiroidismul canin

Hipotiroidismul este o endocrinopatie tot mai prevalentă în rândul câinilor, având o predispoziție de rasă, unele fiind mult mai sensibile decât altele. Cauza principală a acestei afecțiuni este de obicei o boală autoimună, care generează scăderea producției de hormoni tiroidieni. Tabloul clinic descrie letargie, creștere în greutate, alopecie, bradicardie, hipotermie și modificări ale comportamentului. De asemenea, hipotiroidismul poate afecta metabolismul lipidic, provocând hipercolesterolemie și hiperlipidemie, făcând astfel monitorizarea acestora esențială pe parcursul tratamentului. Diagnosticul se bazează pe măsurarea concentrațiilor serice ale hormonilor tiroidieni, cum ar fi T4 total, TSH și alți markeri tiroidieni. Tratamentul de primă linie constă în administrarea de levotiroxină (T4 sintetic), iar doza este ajustată în funcție de răspunsul clinic și de nivelurile serice de tiroxină.

Apr

19

Modificări hematologice asociate leucemiei limfocitare cronice la câine

Leucemia limfocitară cronică (CLL) la câini reprezintă o afecțiune hematologică malignă caracterizată prin proliferarea monoclonală neoplazică a limfocitelor mature, în circulația sanguină și în măduva osoasă. Boala are o evoluție lentă și insidioasă, afectând cu precădere animalele adulte și geriatrice, fără a se evidenția o predispoziție specifică în funcție de rasă sau sex. Din punct de vedere clinic, patologia se manifestă prin semne nespecifice, de intensitate redusă în stadiile incipiente, dar care evoluează progresiv, putând conduce în fazele avansate la disfuncție medulară severă și insuficiență multiorganică. Caracteristicile hematologice includ limfocitoză periferică persistentă, însoțită ocazional de o ușoară citopenie. Diagnosticul precoce este esențial pentru un management terapeutic optim, iar acesta se bazează pe evaluarea parametrilor hematologici prin hemoleucogramă, analiza morfologică a frotiurilor de sânge periferic și citometrie în flux, tehnici care permit identificarea și clasificarea limfocitelor neoplazice.

Apr

16

Sănătatea animalelor de fermă – o provocare permanentă pentru medicii veterinari

Sănătatea animalelor de fermă –  o provocare permanentă pentru medicii veterinari

Apr

06

Imunoprofilaxia în cazul infecţiei cu Erysipelothrix rhusiopathiae

Erysipelothrix rhusiopathiae este un microorganism Gram-labil care afectează o gamă largă de vertebrate. Deşi porcul este principala specie infectată, literatura de specialitate raportează o incidenţă crescută şi în rândul păsărilor şi rumegătoarelor, mai frecvent în sistem de creştere de tip free-range. Imunoprofilaxia cu tulpini atenuate sau cu vaccinuri subunitare este principalul mijloc de prevenire a erizipelului, vaccinarea preventivă fiind o practică curentă în fermele de suine, păsări şi rumegătoare. În schimb, pentru terapia infecţiei, se impune reconsiderarea utilizării serurilor hiperimune, având în vedere emergenţa fenomenului de rezistenţă la antimicrobiene semnalat şi în cazul Erysipelothrix rhusiopathiae.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<