Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere

09 Nov 2020

Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere

 Malignant and benign tumors - general cytological characteristics of differentiation

Teodoru Soare

First published: 22 iunie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.27.2.2017.854

Abstract

Cytology is one of the methods of diagnosing various neoplastic processes. If cytology is not sufficient to pro­vide a certain diagnosis, only by directing the prac­ti­tio­ner to a suspicion, it is recommended to use the additional examination (histopathology, im­munohistochemistry). Differentiation of benign and malignant tumors can sometimes be performed de­pen­ding on the morphological aspects, but mostly re­quires cytological exam. To identify a neoplastic pro­cess as malignant, it is necessary to identify, at least, three nuclear criteria for malignancy.
 

Keywords

cytology, malignant tumors, benign tumors, differential diagnosis

Rezumat

Citologia este una dintre metodele de diagnostic al di­­feri­telor proceselor neoplazice. În cazul în care cito­lo­gia nu este su­fi­cientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar că­tre formularea unei suspiciuni, se recomandă re­cur­gerea la examene suplimentare (his­to­pa­tologie, imu­no­his­to­chimie). Diferențierea tumorilor be­nig­ne de cele ma­ligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele mor­fologice macroscopice, însă de cele mai mul­te ori este necesară citologia. Pentru a caracteriza un proces neo­plazic ca fiind malign, este nevoie de iden­ti­fi­ca­rea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate.
 

Cuvinte cheie

citologie tumori maligne tumori benigne diagnostic diferenţial

 

Tumora, neoformația sau neoplasmul reprezintă o proliferare anormală, excesivă, de celule, care se poate asemăna mai mult sau mai puțin cu țesutul de origine (tumori bine diferențiate sau nediferențiate/anaplazice), având comportament benign sau malign. Frecvent, se întâlnesc confuzii din punctul de vedere al terminologiei oncologice, prin asocierea omniprezentă a „tumorii” sau a „neoplaziei” cu caracteristicile de malignitate. 
Una dintre metodele de diagnostic al proceselor neoplazice este citologia, știință care poate oferi un diagnostic de certitudine sau poate orienta medicul veterinar în formularea unei suspiciuni. 
Nomenclatura tumorilor se bazează pe numeroase reguli, unele dintre ele reprezentând principii bine stabilite, iar altele fiind obiect de studiu continuu pentru cercetători. 

Tumori benigne:

           - tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-om” (de exemplu: fibrom, lipom);
           - tumori epiteliale: terminologie complexă, se ține cont de epiteliul de origine al celulei tumorale, dar și de caracteristicile macroscopice și microscopice (de exemplu: polip - origine în epiteliul cubic, adenom - origine în epiteliul glandular).

Tumori maligne:

 tumori mezenchimale: celula/țesutul de origine + sufixul „-sarcom” (de exemplu: fibrosarcom, liposarcom, rabdomiosarcom);
 tumori epiteliale: de asemenea, terminologie complexă; celula/țesutul de origine + sufixul/termenul „-carcinom” (de exemplu: adenocarcinom, carcinom nazal, carcinom ovarian);

Nomenclatură specifică: 

 celule de tip limfoid - limfom (MALIGN)
 celule sangvine - leucemie (MALIGN)
 mastocit - mastocitom (MALIGN)
 melanocit - melanocitom/melanom (BENIGN/MALIGN)
 țesut imatur/țesut nervos - celula sau țesutul de origine + sufixul „-blastom” 
→ trichoblastom/meduloblastom (BENIGN/MALIGN)
Clasificarea tumorilor se realizează pe baza mai multor criterii de clasificare, printre care se numără: morfologia, comportamentul biologic și localizarea anatomică. 
Diagnosticul citologic al tumorilor se poate efectua atât în cabinetele veterinare, având o dotare de bază (lame de microscop, lamele, colorant rapid sau clasic - Diff Quick, May-Grünwald-Giemsa Quick sau clasic, ulei de imersie și microscop), cât și în colaborare cu laboratoarele de specialitate. 
Specimenele (frotiuri/lame) se pot obține prin diferite metode, în funcție de pacient, proprietar, de localizarea și caracteristicile macroscopice ale tumorii. Printre metodele de recoltare cel mai des folosite se numără: puncția cu ac fin (PAF), puncția aspirativă cu ac fin (PAAF), raclatul, amprenta, biopsia incizională/excizională și centeza. În urma recoltării, preparatele se usucă, se fixează, se colorează conform tehnicilor standard și se examinează la microscop cu diferite obiective, de la cel mai mic (4x sau 5x) la cel de imersie (100x).


 

Practica Veterinara 27 (2) 2017 mic-43



Diferențierea tumorilor benigne de cele maligne se poate realiza uneori în funcție de aspectele morfologice macroscopice, însă de cele mai multe ori este necesară aplicarea unei metode eficiente și sigure - în cazul de față, citologia.
Studiile de specialitate susțin faptul că cele mai sugestive modificări în diagnosticul tumorilor maligne sunt cele nucleare. De asemenea, pentru a caracteriza un proces neoplazic ca fiind malign, este nevoie de identificarea a cel puțin trei criterii nucleare de malignitate (de exemplu: eucromazie, anizocarioză, cariomegalie, binucleere, multinucleere, nucleoli evidenți, anizonucleoloză, raport nucleo-citoplasmatic crescut).

1

2

3


Concluzie

Stăpânirea cunoștințelor de bază în diferențierea tumorilor benigne de cele maligne din punct de vedere citologic reprezintă un avantaj major în practica veterinară, având în vedere faptul că stabilirea unui diagnostic implică o conduită terapeutică și o abordare clinică specifice. În cazul în care citologia nu este suficientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar către formularea unei suspiciuni, se recomandă recurgerea la examene suplimentare (histopatologie, imunohistochimie). 

Bibliografie

1. Baker Rebecca, Lumsden, John H. Color Atlas of Cytology of the Dog and Cat. Mosby, Inc., 2000
2. Barger Anne M, MacNeill, Amy. Small Animal Cytologic Diagnosis. CRC Press, 2016
3. Cian Francesco, Freeman, Kathleen. Veterinary Cytology – Dog, Cat, Horse and Cow, 2nd Edition. CRC Press, 2017. 
4. Militaru, Manuella. Anatomie patologică generală veterinară. pp. 204-207/pp. 211. Editura Elisavaros, 2006, București.
5. Ressel, Lorenzo. Principi di Identificazione Morfologica in Citologia nel Cane e nel Gatto. Poletto Editore, 2010.

Sursă : https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/practica-veterinara-ro/tumori-maligne-si-tumori-benigne-elemente-citologice-generale-de-diferentiere-id-854-cmsid-69

Articole Similare

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

26

Cercetări privind managementul factorilor de risc și apariţia tehnopatiilor în fermele de prepeliţe

Creșterea prepelițelor (Coturnix coturnix japonica) reprezintă un sector zootehnic în expansiune, caracterizat printr-un potențial productiv ridicat, dar vulnerabil la numeroși factori de risc care pot compromite performanțele economice. Studiul de față își propune investigarea managementului riscului în corelație cu apariția tehnopatiilor într-o fermă de prepelițe din județul Teleorman, în condiții de creștere intensivă. Cercetarea a urmărit elaborarea și aplicarea unui algoritm de diagnostic (care a inclus anamneza, examenul clinic și determinări paraclinice) pentru identificarea principalilor factori de risc implicați în apariția tulburărilor patologice. Rezultatele obținute evidențiază rolul determinant al nutriției, microclimatului și managementului tehnologic în declanșarea tehnopatiilor, manifestate prin scăderea producției de ouă, neuniformitatea loturilor, tulburări de creștere și sporirea mortalității. Concluziile studiului subliniază necesitatea implementării unor măsuri integrate de biosecuritate și management, precum și importanța utilizării unui algoritm diagnostic complex pentru prevenirea și controlul dezechilibrelor metabolice.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

Jul

13

Evaluarea rezultatelor vaccinărilor obligatorii și de necesitate într-o fermă de creștere și exploatare a puilor de carne

c Evaluarea a fost făcută pe probe de sânge din loturi de pui broiler ROSS 308, vaccinați contra pseudopestei aviare, bursitei, bronșitei aviare și rinotraheitei infecțioase aviare, pe probe recoltate la vârste prestabilite. Au fost determinate titrurile anticorpilor postvaccinali specifici acestor boli. Loturile imunizate cu vaccinuri vii și inactivate împotriva pseudopestei aviare, bursitei infecțioase, bronșitei infecțioase și rinotraheitei aviare au prezentat la vârsta de 36 de zile valori protective. Aceste rezultate confirmă efectul benefic al imunizării obligatorii și de necesitate a puilor de carne în controlul bolilor infecțioase la această categorie zootehnică.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<