Articole

Identificarea agenţilor patogeni este esenţială pentru menţinerea siguranţei alimentare, ajutând la descoperirea surselor de contaminare şi la protejarea sănătăţii publice. Sursele de contaminare în alimente sunt diverse şi pot apărea pe parcursul întregului lanţ alimentar, de la producţie la distribuţie. Rezistenţa la antibiotice observată la unii agenţi patogeni reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică, subliniind nevoia unor strategii stricte pentru gestionarea utilizării antibioticelor în producţia alimentară şi importanţa efectuării profilului de rezistenţă la antimicrobiene. Măsurile preventive bazate pe evaluarea diversităţii microbiologice şi pe identificarea riscurilor pot reduce contaminarea alimentelor şi îmbunătăţi siguranţa alimentară. Monitorizarea continuă şi adaptarea practicilor din industria alimentară la noile descoperiri microbiologice sunt esenţiale pentru a menţine un lanţ alimentar sigur şi a limita riscurile microbiologice. Respectarea normelor de igienă şi calitate trebuie îmbunătăţită constant pentru a asigura conformitatea produselor alimentare cu standardele de sănătate publică şi pentru a preveni riscurile de contaminare.

Gripa aviară, sau influenţa aviară, infecţie produsă de virusul influenza de tip A, afectează păsările domestice şi sălbatice, fiind răspândită în întreaga lume. Infecţia evoluează asimptomatic la diferite specii de păsări acvatice, acestea fiind purtătoare şi eliminatoare de virus, având un rol major în epidemiologia acestei infecţii. Păsările domestice dezvoltă infecţii clinic manifeste, a căror evoluţie este determinată de patogenitatea tulpinii. Infecţiile cu tulpini înalt patogene (HPAI) la puii de carne evoluează clinic sever, cu rate de mortalitate ridicate. Conduita preventivă are la bază biosecuritatea.
Biosecuritatea reprezintă complexul de măsuri care se impun a fi aplicate la nivelul fermei de pui de carne, având drept obiectiv reducerea riscului de a introduce tulpini de virus gripal de tip A la nivelul fermei.

Neurotoxicitatea este efectul direct sau indirect al substanţelor chimice care perturbă sistemul nervos al oamenilor sau animalelor. Substanţele neurotoxice acţionează prin modificarea capacităţii sistemului nervos central (SNC) de a genera şi/sau transmite excitaţia către sistemul nervos periferic prin afectarea capacităţii de funcţionare normală a propriilor componente structurale fundamentale (neuroni, nervi, celule gliale şi sinapse) şi de sinteză a neurotransmiţătorilor. Cele mai importante coordonate de diagnostic în intoxicaţii sunt reprezentate de debutul brusc al semnelor clinice, compatibilitatea acestora şi, în special, sursa de expunere sau accesul la toxice/toxine. 

În ultimii ani există un interes tot mai crescut privitor la explorarea îndeaproape a microbiomului gastrointestinal al pacienţilor canini şi felini. Microbiomul este alcătuit din peste 500 de specii de bacterii, virusuri, miceţi şi archea. Acest articol are scopul de revizui şi prezenta cercetări recente şi descoperiri privind microbiomul digestiv şi rolurile sale într-o serie de funcţii ale organismului precum: homeostazia metabolismului, protecţia împotriva patogenilor, educarea răspunsului imunitar, sinteza şi/sau facilitarea sintezei unor nutrienţi-cheie pentru sănătate, menţinerea sănătăţii psihice, obezitatea, afecţiunile dermatologice, cardiologie, nefrologie.

Ciugulirea penajului poate afecta oricare regiune corporală, predominant penajul cozii, a aripilor (remigele și rectricele), dar și regiunea lombosacrală. Canibalismul este, de fapt, o formă extremă a ciugulirii care nu se limitează numai la lezarea și deteriorarea penajului ci interesează inclusiv învelișul cutanat și țesuturile subiacente. Au fost semnalate cazuri în care rănile au apărut pe degete sau pe cloacă. Degetele afectate de râia cnemidocoptică sunt mai predispuse. Nu de puține ori, după atacuri repetate

Primele medicamentele antiinflamatorii nesteroidice (Non Steroidic Ant Inflamatory Drugs) care au fost descoperite ca având un efect sigur și puternic au fost glucocorticoizii. Acțiunea acestor substanțe include diminuarea elementelor fibroblastice și celulare vasculare ale proceselor inflamatorii, prin:- reducerea concentrației mediatorilor inflamației,- prin supresarea eliberării de enzime lizozomale,- prin contracararea vasodilatației și - prin reducerea tendinței celulelor de a migra la locul leziuniiț În acest fel, faza acută a inflamației este atenuată și nu se instituie faza cronică.

Cercetările ştiinţifice reflectate în acest studiu au avut ca scop analiza aspectelor microbiologice privind calitatea cărnii de pasăre dîn rețeaua comercială și interpretarea indicilor microflorei bacteriene de suprafață și profunzime.
Au fost evidențiate produsele de calitate, care corespund cerințelor de siguranță alimentară și pot fi comercializate pe piețele din Republica Moldova. A fost evaluată microflora saprofită și patogenă prin metode de cercetare bacteriologică
și bacterioscopică

Virusul West Nile (WNV) este un Flavivirus, transmis la om şi la animale prin intermediul ţânţarilor. Infecţia evoluează frecvent asimptomatic sau ca sindrom febril pseudogripal, iar în formele severe boala se exprimă ca encefalomielită fatală. România s-a confruntat cu focare grave de infecţie cu WNV în principal la oameni, focarul major de encefalită umană cu WNV din 1996, în municipiul Bucureşti, fiind unul dintre cele mai importate evenimente medicale asociate acestui virus. În ultimul an, atât în România, cât şi în alte state europene s-a semnalat

Încă de la vârste fragede, copiii prezintă şi exprimă o afinitate pentru necuvântătoare, considerându-le animale de companie, dar în acelaşi timp şi creaturi imaginare. Mai târziu, încep să cerceteze caracteristicile propriilor animale de companie şi ale tuturor celor cu care sunt familiarizaţi, contribuind la alcătuirea unui sistem preliminar de aspecte generale despre animale, formând astfel un sistem iniţial de clasificare. Pe lângă câine şi pisică, în mod progresiv, în categoria animalelor de companie şi-au căpătat locul binemeritat calul, păsările

Apar frecvent discrepanţe între mesajul comunicat de medic şi cel primit (descifrat de client/pacient), chiar dacă este evident că relaţia medic veterinar − client/pacient este importantă şi influenţează orice act medical, de la simpla măsurare a temperaturii până la consiliere comportamentală sau chirurgie oncologică. Specialiştii care au analizat fenomenul consideră că există o oarecare supraevaluare din partea medicilor veterinari a abilităţilor de comunicare, dar şi o creştere constantă a aşteptărilor/pretenţiilor din partea clienţilor/pacienţilor