.jpg)
Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
Telefon
15 Oct 2024
Anemia hemolitică autoimună (IMHA) reprezintă una dintre principalele cauze de anemie la câini şi pisici. Acest tip de anemie poate apărea la animale de toate vârstele, dar este mai frecvent întâlnit la câinii şi pisicile tinere şi adulte de vârstă mijlocie. În cazul IMHA secundare, un factor declanşator este adesea suspectat din cauza unei asocieri temporale cu administrarea unor medicamente sau cu o boală preexistentă, dar stabilirea unei legături de cauzalitate este frecvent dificilă. În timp ce ambele forme de IMHA afectează câinii şi pisicile, forma primară este mai frecventă la câini, iar forma secundară este mai comună la pisici.
În studiul nostru, anemia hemolitică imunomediată a fost diagnosticată la 25 de animale, dintre care nouă pisici şi 16 câini, utilizând testul Coombs pentru stabilirea diagnosticului.
În studiul nostru privind anemia hemolitică de origine infecţioasă la câini, am identificat următoarele rase: Cocker Spaniel, Schnauzer, Rottweiler, Beagle şi Shih-Tzu, fiecare reprezentând 6% din cazuri (n=1), şi rasele Golden Retriever, Ciobănesc German, West Highland White Terrier şi Bichon, fiecare cu 11% (n=2). Rasa Metis a fost cea mai frecventă, având o pondere de 28% (n=5). În ceea ce priveşte pisicile, prevalenţa a fost cea mai mare la rasa Europeană, cu 56% (n=5), urmată de British Short Hair cu 33% (n=3) şi Birmaneză, cu 11% (n=1).
Examenul clinic a relevat variaţii ale temperaturii corporale şi a evidenţiat deteriorarea stării generale la 80% dintre pacienţi (n=20), splenomegalie la 64% (n=16), hipertermie la 100% (n=25), tahicardie la 96% (n=24) şi tahipnee la 96% (n=24).
În anamneza pacienţilor au fost raportate simptomele clinice de hemoglobinurie în 36% dintre cazuri (n=9), paloare a mucoaselor la 44% (n=11), oboseală accentuată la 88% (n=22), icter la 12% (n=3), inapetenţă la 92% (n=23) şi letargie la 72% (n=18).
Analiza datelor clinice şi anamnestice a evidenţiat o prevalenţă ridicată a hipertermiei (100%) şi o creştere semnificativă a frecvenţelor cardiace şi respiratorii (96%), toate asociate cu hemoliza indusă imunomediat, având consecinţe sistemice notabile în 80% dintre cazuri.
Informaţiile clinice şi anamnestice sunt esenţiale pentru formularea unui diagnostic preliminar, care este ulterior detaliat prin investigaţii paraclinice hematologice şi biochimice efectuate pe probele de sânge ale pacienţilor. Testele hematologice au fost cruciale pentru evaluarea severităţii anemiei. Combinând aceste rezultate cu informaţiile din anamneză şi simptomele clinice, s-a presupus că anemia este imunomediată, această ipoteză fiind confirmată prin teste Coombs şi prin analiza frotiurilor sanguine. În plus, gradul de regenerare a anemiei a fost evaluat prin numărarea reticulocitelor, celule sanguine imature, care sunt un indicator important al severităţii stării pacientului şi al necesităţii unui plan terapeutic destinat stimulării producţiei de celule roşii. O proporţie crescută de reticulocite a fost observată la 72% dintre pacienţi (n=18), indicând o anemie regenerativă.
Pentru diagnosticarea anemiei hemolitice imuno-mediate, a fost utilizată exclusiv metoda testului de autoaglutinare, cunoscută şi sub numele de testul Knott.
Bibliografie
Avery AC, Avery PR. Determining the significance of persistent lymphocytosis. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2007 Mar;37(2):267-82, vi. doi: 10.1016/j.cvsm.2006.11.001.
Barros MM, Blajchman MA, Bordin JO. Warm autoimmune hemolytic anemia: recent progress in understanding the immunobiology and the treatment. Transfus Med Rev. 2010 Jul;24(3):195-210. doi: 10.1016/j.tmrv.2010.03.002.
Cines DB, Liebman H, Stasi R. Pathobiology of secondary immune thrombocytopenia. Semin Hematol. 2009 Jan;46(1 Suppl 2):S2-14. doi: 10.1053/j.seminhematol.2008.12.005.
Codreanu MD, Diaconescu A, Bîrţoiu A. Ghid de ecografie la animalele de companie. Ed. Printech, 2005, CD- ISBN 973-718-141-7 London, 448 p.
Dumler JS, Walker DH. Tick-borne ehrlichioses. Lancet infect Dis. April 2001:21-28. DOI: https://doi.org/10.1016/S1473-3099(09)70296-8.
Eddlestone SM, Gaunt SD, Neer TM, Boudreaux CM, Gill A, Haschke E, Corstvet RE. PCR detection of Anaplasma platys in blood and tissue of dogs during acute phase of experimental infection. Exp Parasitol. 2007 Feb;115(2):205-10. doi: 10.1016/j.exppara.2006.08.006.
Grindem CB, Neel JA, Juopperi TA. Cytology of bone marrow. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2002 Nov;32(6):1313-74, vi. doi: 10.1016/s0195-5616(02)00052-9.
Hamidou M. Prise en charge d’une cytopénie auto-immune [Management of autoimmune cytopenia]. Rev Med Interne. 2007 Dec;28 Suppl 4:S310-1. French. doi: 10.1016/j.revmed.2007.09.009.
Shipov A, Klement E, Reuveni-Tager L, Waner T, Harrus S. Prognostic indicators for canine monocytic ehrlichiosis. Vet Parasitol. 2008 May 6;153(1-2):131-8. doi: 10.1016/j.vetpar.2008.01.009.
Sofres, FACCO et TNS. Enquête FACCO/TNS SOFRES 2008 sur le Parc des Animaux Familiers Français. http://www.facco.fr/-Population-animale-. [En ligne] 2008.
Solano-Gallego L, Koutinas A, Miró G, Cardoso L, Pennisi MG, Ferrer L, Bourdeau P, Oliva G, Baneth G. Directions for the diagnosis, clinical staging, treatment and prevention of canine leishmaniosis. Vet Parasitol. 2009 Oct 28;165(1-2):1-18. doi: 10.1016/j.vetpar.2009.05.022.
Wong SJ, Thomas JA. Cytoplasmic, nuclear, and platelet autoantibodies in human granulocytic ehrlichiosis patients. J Clin Microbiol. 1998 Jul;36(7):1959-63. doi: 10.1128/JCM.36.7.1959-1963.1998.
Yamamoto A, Iwata A, Saito T, Watanabe F, Ueda S. Expression and purification of canine granulocyte colony-stimulating factor (cG-CSF). Vet Immunol Immunopathol. 2009 Aug 15;130(3-4):221-5. doi: 10.1016/j.vetimm.2009.02.016.
Young NS. Acquired aplastic anemia. Ann Intern Med. 2002 Apr 2;136(7):534-46. doi: 10.7326/0003-4819-136-7-200204020-00011.
Zygner W, Gójska O, Rapacka G, Jaros D, Wedrychowicz H. Hematological changes during the course of canine babesiosis caused by large Babesia in domestic dogs in Warsaw (Poland). Vet Parasitol. 2007 Apr 10;145(1-2):146-51. doi: 10.1016/j.vetpar.2006.11.008.
Mar
14
Toxina epsilon (ETX) este sintetizată de tulpinile Clostridium perfringens de tip B şi D, care cauzează enterotoxemie, o afecţiune letală cu un efect semnificativ asupra dezvoltării sectorului zootehnic, în special în rândul ovinelor. Toxina epsilon aparţine grupului toxinelor formatoare de pori de tip aerolizină. Deşi ETX prezintă similitudini cu toxinele din această familie, efectul letal este indus de doze mai mici, respectiv DL50 pentru şoareci fiind de 100 ng/kg. ETX este considerată un potenţial agent de bioterorism şi a fost clasificată ca agent biologic de categoria B de către Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite. Protoxina este convertită într-o toxină activă prin scindare proteolitică efectuată de proteaze specifice. ETX este absorbită şi acţionează local în intestine, iar ulterior se leagă şi induce leziuni în alte organe, inclusiv rinichi, pulmoni şi sistemul nervos central. Relevanţa acestei toxine pentru medicina veterinară, precum şi potenţialul utilizării ETX ca armă biologică au captat interesul cercetătorilor, generând un volum considerabil de studii dedicate investigării ETX.
Mar
03
Cardiomiopatia dilatativă (DCM) la câini se caracterizează prin extinderea ventriculară şi atrială, precum şi prin disfuncţie sistolică şi diastolică, cu insuficienţă cardiacă congestivă (ICC) care apare adesea într-un anumit stadiu. Cardiologia veterinară recunoaşte rolul fundamental al remodelării cardiace în evoluţia nefavorabilă a afecţiunilor cardiace. Aceasta a desfăşurat un obiect de studiu pentru terapiile ulterioare menite să restabilească cadrul cardiac la starea sa naturală. Prin urmare, studiul clinico-anatomic este menit să coroboreze date morfometrice ale ventriculului stâng şi ale inelului atrioventricular stâng la câinii cu cardiomiopatii degenerative, utilizate şi aplicate atât de des în ecocardiografie şi RX pentru a descrie valorile de referinţă în această afecţiune. În domeniul veterinar există o disponibilitate redusă a studiilor morfometrice în cazul unui cord normal şi remodelat; în plus, geometria ventriculară acţionează ca un indicator al funcţiei cardiace. Este un domeniu de cunoaştere extrem de necesar pentru dezvoltarea protocoalelor terapeutice, în special a celor chirurgicale.
Feb
26
Discospondilita este o infecţie bacteriană sau fungică a discurilor intervertebrale şi a oaselor vertebrale adiacente. Aceasta poate apărea într-un singur loc la nivelul coloanei vertebrale sau poate avea multiple localizări. Din acest motiv, semnele neurologice sunt extrem de diferite, în funcţie de zona afectată a coloanei vertebrale, dar şi în funcţie de întinderea leziunii. Această patologie este mult mai frecventă la câini faţă de pisici. Protocolul terapeutic este însoţit de fizioterapie, pentru a avea rezultate favorabile.
Feb
05
Etiologic, sindromul Cushing poate fi clasificat în două forme principale, cea hipofizo-dependentă, provocată de tumori la nivelul glandei pituitare (adenoame sau adenocarcinoame), şi cea nonhipofizo-dependentă, care poate fi cauzată de hiperplazia bilaterală sau chiar de procese neoplazice suprarenale. De asemenea, forma iatrogenă poate apărea secundar tratamentelor prelungite cu antiinflamatoare steroidiene. Manifestările clinice includ polidipsie, poliurie, polifagie, distensie abdominală, slăbiciune musculară şi alopecie, acompaniate de modificări hematologice specifice, precum neutrofilie, limfopenie şi monocitoză. Diagnosticul se bazează pe teste endocrine, cum ar fi testul de suprimare cu dexametazonă şi testul de stimulare cu ACTH, alături de evaluarea ultrasonografică a glandelor suprarenale.
Inscriete la noutatile noastre