CERCETĂRI PRIVIND EFICIENŢA NORFLOXACINEI ÎN TRATAMENTUL NEFRITELOR LA CÂINE

1N. STARCIUC, 1V. MACRII, 1N. OSADCI, 2M.D. CODREANU,
2E. ŞENDREA, 2I. CODREANU, 3M. TURCITU
1 Universitatea Agrară de Stat din Moldova,
2 Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti,
3 Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, Bucureşti

Abstract. The efficiency of different antibacterial substances in small animals practice became a
very important element in veterinary pharmacotherapeutics.
Dogs’ kidney diseases, taking into account their incidence and severity, are situated in front of the
list. Inflammatory diseases at dogs have a complex etiology (sometimes associated) and increased
multiple clinical features, which involve serious therapeutically and curative troubles for clinicians.
The aim of this study it was to evaluate the curative efficiency of norfloxacin in kidneys diseases of
dogs. This drug is conditioned by different therapeutical preparations (injectable or oral administration)
and comfortable periods between administrtations, and also its well known bioavailability in urinary
structures seems to be the main reason in the recommendation for the treatment of kidney diseases.
This study was performed on 31 dogs with different inflammatory kidney diseases and different
clinical features after treatments with norfloxacin using injectable (batch No.1) or oral (batch No.2)
administrations. The curative efficiency registered after injectable treatments was of 85,7% (n = 12,
after oral administrations of 70,5% (n = 14).
Key words. Curative efficiency, Dogs, Inflammatory kidney disease, Norfloxacin.

INTRODUCERE

Eficienţa curativă înregistrată în cazul terapiei nefritelor la câine necesită schimbarea acesteia
(terapia cu quinolone) sau dublarea terapiei antiinfecţioase prin folosirea unui antibiotic (betalactamină),
(D. Frazier, E. Evans, 2000; E. Heinen, 2002).
Folosirea antibioticelor din grupa quinolonelor în farmacoterapia bolilor renale de natură bacteriană,
este foarte frecventă la câine (H. Bîrnă, Fl. Cîlmău, 1999; M. Crivineanu, C. Stătescu, V. Crivineanu,
1999; J. Bonagura, 2000).
La baza folosirii substanţelor antiinfecţioase din această clasă, stau o serie de avantaje, care subliniază
şi cresc specific indicaţiile, cum ar fi: preţul de cost mai redus, comparativ cu alte antibiotice şi alte
substanţe antiinfecţiose, intervalul acceptabil dintre administrări, eficienţa terapeutică deosebită în cazul
entităţilor morbide generate de Gram pozitivi şi Gram negativi (spectrul larg de acţiune), precum şi
posibilitatea realizării unor asocieri medicamentoase eficiente şi rentabile (N. Manolescu et al., 1999;
D. Mihai, M. Codreanu, 2002).

MATERIAL ŞI METODĂ

Aprecierea eficienţei curative a norfloxacinei, s-a realizat prin investigaţii de ordin clinic şi paraclinic,
pe 2 loturi de câini cu afecţiuni urologice (nefropatii inflamatorii).
Studiul s-a efectuat pe un număr de 31 câini, cu diverse nefropatii inflamatorii, îmbrăcând clinic
forme diferite (cu exprimare clinică de intensitate diferită) la care s-a folosit norfloxacină, pe cale
injectabilă la primul lot (n = 14) şi pe cale orală la lotul 2 (n =17).
Loturile de câini supuse investigaţiilor au fost alcătuite din indivizi aparţinând unor rase diferite, cu
greutate şi vârste diferite, diagnosticate cu nefropatii inflamatorii (nefrite acute, glomerulonefrite,
pielonefrite).
După efectuarea examenului clinic individual (evaluare clinică: aprecierea modificărilor stării generale,
a modificărilor funcţionale şi fizice la nivelul aparatului urinar) şi după realizarea examenelor
complementare pentru stabilirea diagnosticului (urocultură, examen hematologic, biochimic sanguin,
examen de urină – sumar şi sediment urinar), s-a procedat la întocmirea foii de observaţie şi instituirea
schemei terapeutice, în mod individual, în funcţie de rezultatul examenului bacteriologic, de gradul de
afectare funcţională renală şi de tipul şi gradul exprimărilor clinice.
Concomitent s-a procedat şi la completarea terapiei antibacteriene sistemice cu o medicaţie
simptomatică: antispastice mio- sau neurotrope, antihemoragice şi medicaţie de susţinere.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Din punct de vedere clinic, simptomatologia a recunoscut un evident polimorfism clinic, caracterizat
prin modificări ale stării generale: sindrom de febră, disapetenţă, apatie, hiporeflectivitate, jenă în
deplasare; modificări funcţionale şi fizice la nivelul aparatului urinar: poliurie – polakisurie, hiperstenurie
(uneori hematurie), sensibilitate la abordarea palpatorie a ariei lombare (uni- sau bilaterală); modificări
biochimice sanguine şi urinare, precum şi modificări hematologice, care atestă prezenţa şi permite
evaluarea gradului de afectare renală.
Abordarea sub aspect terapeutic a acestor entităţi morbide s-a realizat obişnuit după confirmarea
prin examene bacteriologice a agenţilor cauzali (Escherichia coli, streptococi, stafilococi, mai rar
Klebsiella), prin folosirea unor scheme terapeutice ce vizau administrarea de quinolonă (norfloxacin)
în doză de 5 – 10 mg/kg, pe cale injectabilă (lotul I) sau pe cale orală (lotul 2).
În cazul indivizilor din primul lot, administrările de norfloxacină soluţie injectabilă s-a realizat o
singură dată pe zi, pe cale intramusculară sau subcutanată, conform posologiei recomandate de
producător (1 ml/10 kg/24 ore), iar în cazul indivizilor din cel de-al doilea lot, am recomandat administrarea
pe cale orală a medicamentului la un interval de 12 ore (în timpul mesei sau după aceasta).
Administrările s-au realizat pe o perioadă de 7-10 zile (chiar 14 zile), în funcţie de persistenţa
simptomatologiei, obişnuit după 48-72 ore după remiterea semnelor clinice, sau după negativarea probelor
de urină supuse examenului bacteriologic.
Rezultatele obţinute în urma tratamentului cu norfloxacină sunt redate sintetic în tabelul 1. Analizând
rezultatele obţinute în urma tratamentului cu norfloxacină, în urma administrării pe cale intramusculară
şi respectiv orală, se poate remarca faptul, că eficienţa terapeutică a acestui antibiomimetic în cazul
nefropatiilor inflamatorii este foarte bună, cu un procent ridicat de vindecare.

De asemenea, demn de menţionat este şi faptul că toleranţa generală a medicamentului a fost foarte
bună, cu minime reacţii adverse (fenomene de intoleranţă digestivă în cazul administrărilor orale).
Folosirea norfloxacinei în cazul nefritelor (cu exprimare clinică de intensităţi diferite) a fost urmată
de reducerea evidentă a simptomatologiei (reducerea hipertermiei, diminuarea sindromului de febră,
reducerea sensibilităţii lombare, reluarea apetitului etc.) după 12-24 ore, ceea ce explică eficienţa
curativă deosebită prin limitarea procesului inflamator la nivel renal. Stoparea infecţiei urinare a fost
confirmată de negativarea probelor de urină supuse investigaţiilor bacteriologice (urocultură).
În cazurile cu exprimare clinică severă, s-a procedat la completarea schemei terapeutice prin
folosirea medicaţiei antispastice, miotrope (No-spa, Spasmium, Papaverină) sau neurotrope (Scobutil,
Atropină), în dozele uzuale, alături de antihemoragice (în cazul hematuriei severe şi persistente) şi de
medicaţia de susţinere şi echilibrare specifică.
În cazurile severe, cu o simptomatologie mai intens exprimată, dublată de o evidentă afectare a
stării generale şi de fenomene de insuficienţă funcţională, am procedat la dublarea terapiei antiinfecţioase
cu norfloxacină prin adiţia în schema terapeutică a unui antibiotic aminoglicozidic, la 14,3 % din indivizi
(n=2) şi anume amoxicilină potenţată cu acid clavulanic (preparatul de uz veterinar Synulox) în doză de
12,5 mg/kg. Oportunitatea acestei intervenţii terapeutice susţinute şi-a dovedit eficienţa pe deplin în
cazul lotului la care administrarea s-a realizat pe cale injectabilă( lotul 1) În cazul indivizilor din lotul al
doilea, la care s-a folosit norfloxacină condiţionată sub formă de comprimate (Nolicin 400 mg) vindecarea
s-a obţinut într-un procent de 70,5%, cu vindecare parţială sau cu sechele la un procent de 23,5 % (n=
4), la care s-a dublat terapia antiinfecţioasă prin folosirea şi a amoxicilinei potenţate.
Tot la lotul al doilea s-a înregistrat şi un caz la care complicaţiile procesului inflamator renal au
împiedicat salvarea animalului, în ciuda medicaţiei de reducere a gradului de retenţie azotată şi a celei
de susţinere (5,8%). Se poate constata faptul că între cele două scheme terapeutice, nu s-au înregistrat
diferenţe notabile (fără semnificaţie statistică). De asemenea, se poate remarca faptul că procentul
animalelor cu sechele a fost mai redus la animalele tratate cu norfloxacină pe cale injectabilă.
 

CONCLUZII

1. Terapia cu norfloxacină în cazul nefropatiilor inflamatorii avute în studiu, a fost urmată de o
evidentă reducere a simptomatologiei după 12-24 ore de la iniţierea acesteia, ceea ce explică
eficienţa curativă a substanţei active, confirmată prin negativarea probelor la urocultură.
2. Toleranţa generală a norfloxacinei a fost foarte bună, cu minime reacţii adverse (fenomene de
intoleranţă digestivă în cazul administrărilor orale).
3. Eficienţa curativă înregistrată în cazul terapiei pe cale injectabilă a fost de 85,7% (n = 12), iar în
cazul terapiei orale a fost de 70 % (n = 14), restul cazurilor necesitând schimbarea sau dublarea
terapiei antiinfecţioase cu quinolone prin folosirea unui antibiotic (amoxicilină potenţată cu acid
clavulanic).
4. În cazurile cu exprimare clinică severă s-a procedat la completarea schemei terapeutice prin
folosirea medicaţiei antispastice, miotrope sau neurotrope (în dozele uzuale), alături de antihemoragice
şi de medicaţia de susţinere şi echilibrare specifică.

BIBLIOGRAFIE

1. Bârnă, H.; Cîlmău, Fl. Patologie medicală veterinară. Bucureşti: Fundaţia “România de mâine”, 1999, p.55-60.
2. Bonagura, J.D. Kirk’s Current Veterinary Therapy, XIII, Small Animal Practice, W.B. Saunders Company,
2000, p.114-122.
3. Crivineanu, Maria; Stătescu, C.; Crivineanu,V. Farmacoterapie, farmaco-toxicologie, farmacovigilenţă în
medicina veterinară. Bucureşti: Fundaţia “România de mâine”, 1999, p. 38-44.
4. Frazier, D.; Evans, E. Compararison of Fluoroquinolone pharmacokinetic parameters after treatment with
marbofloxacin, enrofloxacin and difloxacin in dogs. Journal of Veterinary Pharmacology and therapeutics, 23 (5),
2000, p. 293-302.
5. Heinen, E. Comparative serum pharmacokinetics of the fluoroquinolones enrofloxacin, difloxacin and
orbifloxacin in dogs after single oral administration. Journal of Veterinary Pharmacology and Therapeutics,
Oxford, 25 (1), 2002, p. 11-15.
6. Manolescu, N. şi col. Tratat de Hematologie animală. vol. I şi II. Bucureşti: Fundaţia “România de mâine”,
1999, p.10-18.
7. Mihai, D.; Codreanu, M. Medicina internă a animalelor. Bucureşti: Ed. Printech, vol. III, 2002, p. 44-51.

Data prezentării articolului - 10.03.2008