Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
25 Nov 2020
Despre cresterea puilor de prepelita
In reproducerea prepelitelor un loc important il ocupa incubarea oualor de prepelita. In aceasta faza sunt intalnite frecvent greselile de incubatie. Dupa ce se nasc, puii de prepelita au nevoi specifice in ceea ce priveste umiditatea, temperatura, lumina si hrana.
Incubarea oualor de prepelita
Daca dorim sa crestem prepelite in sistem intensiv, avem nevoie de pui care sa inlocuiasca pasarile batrane si pentru acest lucru vom avea nevoie de oua fertile. Pentru a obtine oua fertile, se folosesc baterii speciale, in care raportul de fete/baieti este diferit fata de cele pentru consum. Cel mai indicat raport este de un baiat la trei fete. Deci intr-o baterie de 50 de pasari reproducatoare avem 12 baieti si 36 fete. Mai bagam un baiat si o fata, ca sa fie 50. Deci 13 baieti si 37 fete.
Nu se folosesc ouale de la primele ouari (de la prepelitele de 5-6 saptamani), si nici de la cele mai batrane de un an. De asemenea, cocoseii sa aiba minim 40 de zile (~ 6 saptamani).
Ouale trebuiesc selectate: se folosesc numai cele cu coaja intreaga, fara defecte si curate. Nu trebuie spalate. Daca sunt murdare, stergeti-le usor cu o carpa uscata. Nu se folosesc ouale mici, se folosesc ouale mari (12 grame) dar nu extraordinar de mari (Este posibil sa prezinte malformatii).
Ouale se pastreaza intr-o camera racoroasa (nu se pastreaza la frigider!), si se intorc in fiecare zi de depozitare. Perioada maxima cat pot fi pastrate este de 7 zile, dupa care devin nefertile. Nu este recomandat sa fie folosite nici cele ouate in aceeasi zi. Deci ideal e sa va faceti un stoc cu oua de 5 zile. De la o baterie de 50 de pasari (37 fete), daca luam 30 pe zi, avem 150 de oua, pe care le punem la incubat a sasea zi.
Perioada de incubatie este de 16/17 zile, iar temperatura optima este de 37,5-37,7 grade. Umiditatea din incubator trebuie sa fie 60% in primele 14 zile. Apoi se mentine aceeasi temperatura, dar se creste umiditatea la 80% (se inmoaie coaja oului si o pot sparge cu ciocul). Daca umiditatea nu este suficienta dupa ziua a 14-a, se sterg usor ouale cu un burete ud si caldut.
Incepandu cu a doua zi, se intorc ouale de doua ori pe zi, o data dimineata si o data seara, ca sa nu se lipeasca puii de coaja. In ultimele 2-3 zile (15-16-17) nu le mai intoarceti.
Se verifica nivelul apei in fiecare zi, si se completeaza daca este necesar.

Cresterea puilor de prepelita
Puii se iau din incubator cand sunt uscati (nu va faceti griji de infometare, deoarece au rezerve pentru 24 de ore) si se pun intr-o "maternitate", o cutie de carton, sau acvariu de sticla, care se aseaza intr-un loc uscat, fara curenti de aer (cel mai bine este sa-l acoperiti). Asternutul din cusca trebuie sa fie uscat, bun absorbant al umiditatii, nu prea grosier, asezat in strat uniform.
Temperatura in primele trei zile este de 37-38 de grade, care se scade treptat cu doua grade pe zi, pana la 21 de grade, cand puii au 11 zile si sunt deja acoperiti cu pene. Daca vi se pare ca sufera de frig, se strang toti gramada sub sursa de caldura, prelungiti perioada cu temperatura mai ridicata (1 saptamana cu 37 grade, dupa care scadeti). Temperatura trebuie sa fie uniforma si suficienta in toata maternitatea, altfel puii se aduna sub sursa de caldura, se suie unul peste altul, iar cei de jos pot muri sufocati.
Ca procente, ies cam 50% baieti si 50% fete.
Puii au nevoie de lumina, care poate sa functioneze non-stop pe toata perioada cresterii. Puteti insa sa o lasati 24 de ore in primele doua saptamani, apoi sa o scadeti treptat cate o ora pe zi, pana ajungeti la valoarea de 16-18 ore.
Trebuie asigurata apa la o temperatura medie, imediat ce sunt adusi din incubator. Daca e prea rece provoaca indigestii. In apa se pot dizolva antibiotice sau vitamine pentru intarirea puilor si prevenirea bolilor (Oxivit S). Puii trebuie dusi cu ciocul la apa pentru a se hidrata, si pentru a invata unde este situata. Atentie cu apa in maternitate. Puii nu trebuie sa se ude pentru ca sunt foarte sensibili. Puneti o adapatoare cu gratar deasupra, sa nu le intre picioarele in apa.
Cresterea puilor se face in doi pasi:
demarajul (iarna dureaza 10 zile, vara 7 zile), in care se hranesc cu un furaj special tip Starter;
cresterea propriu-zisa, pana la 5 saptamani, dupa care sunt transferati in baterii. Pot fi transferati chiar mai repede, la 4 saptamani.
Trebuie sa avem grija cu 2 luni inainte de iesirea unei generatii din productia de oua, sa pregatim alta. Deci cand au implinit 8 luni, deja trebuie sa avem in incubator inlocuitori pentru ele. La 30-35 de zile (maxim 5 saptamani) puii se muta in baterii, deoarece ajung la maturitate.
.jpg)
Greseli frecvente in incubatoare
Ouale prea vechi: rata foarte proasta de scoatere, si foarte intarziata (pana la 19 zile)
Temperatura prea mare: puii ies cu malformatii
Ouale nu sunt intoarse la timp: puii mor in ou
Temperatura prea mica: puii mor in ou si se lipesc de coaja
Umiditatea prea mica: puii nu pot sparge coaja oului si mor.
Dupa circa 3 saptamani de la nastere se pot diferentia masculi de femele in proportie de 99%. Se poate si la 16-17 zile, dupa penaj, dar procentul este undeva la 85%.
Masculul are pieptul roscat iar cloaca prezinta o excrescenta de culoare roz fara penaj.
Femela are pieptul si gatul maro-roscat cu pete inchise si cloaca alungita transversal. De altfel, prepelitele de sex feminin au la baza ciocului inferior pene de culoare alba, iar la masculi sunt de culoare neagra sau maro inchis.
Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu
Sursă : www.gazetadeagricultura.info
May
01
Rinotraheita aviară este o viroză respiratorie importantă a păsărilor domestice, cu consecințe relevante atât asupra statusului sanitar al efectivelor, cât și asupra productivității în sistemele avicole intensive. Afecțiunea este întâlnită în special la găini și curci, dar poate interesa și alte specii aviare crescute comercial, fiind corelată cu încetinirea sporului de creștere, deteriorarea indicilor de conversie furajeră, diminuarea producției de ouă și creșterea frecvenței complicațiilor bacteriene secundare. Agentul cauzal este metapneumovirusul aviar (avian metapneumovirus – aMPV), încadrat în genul Metapneumovirus, familia Pneumoviridae, ordinul Mononegavirales.
Nov
25
Rabia rămâne una dintre cele mai importante boli zoonotice din România, reprezentând o preocupare persistentă pentru sănătatea publică și veterinară, în ciuda progreselor considerabile înregistrate în strategiile de prevenire și control. Poziția geografică a țării, biodiversitatea și interacțiunile dintre animalele domestice, fauna sălbatică și populațiile umane contribuie la riscul continuu de transmitere virală. Deși programele de vaccinare pe scară largă și eforturile coordonate de supraveghere au redus semnificativ incidența bolii în ultimele decenii, apar în continuare cazuri sporadice, în special în zonele rurale, unde interacțiunile dintre oameni și animale sunt mai frecvente, iar accesul la profilaxia postexpunere în timp util poate fi limitat. Speciile sălbatice, în special vulpile și alte carnivore sălbatice, joacă un rol crucial ca rezervoare în menținerea circulației virusului rabiei. În același timp, animalele domestice, mai ales câinii și pisicile, pot servi ca punte de transmitere la om când acoperirea vaccinală este insuficientă. Strategiile de control al rabiei din România se bazează pe o abordare integrată One Health, combinând vaccinarea animalelor, campaniile de imunizare orală a animalelor sălbatice, educarea publicului și sisteme eficiente de diagnosticare și raportare.
Jul
21
Ordinul Testudinata include atât țestoasele marine, cât și pe cele terestre. Își are originea în Triasicul târziu. Ulterior, acest grup a cunoscut o diversificare morfologică și ecologică semnificativă, ajungând la un total de 25 de familii de-a lungul istoriei evolutive. Îngrijirea țestoaselor în captivitate presupune o reproducere cât mai exactă a condițiilor ecologice caracteristice habitatului lor natural, pentru a preveni dereglările fiziologice și metabolice. În mediul lor natural, aceste reptile își reglează funcțiile biologice esențiale prin interacțiuni complexe cu factorii de mediu, cum ar fi expunerea la radiațiile UVB, variabilitatea termică și disponibilitatea sezonieră a alimentelor.
Dec
04
Identificarea agenţilor patogeni este esenţială pentru menţinerea siguranţei alimentare, ajutând la descoperirea surselor de contaminare şi la protejarea sănătăţii publice. Sursele de contaminare în alimente sunt diverse şi pot apărea pe parcursul întregului lanţ alimentar, de la producţie la distribuţie. Rezistenţa la antibiotice observată la unii agenţi patogeni reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică, subliniind nevoia unor strategii stricte pentru gestionarea utilizării antibioticelor în producţia alimentară şi importanţa efectuării profilului de rezistenţă la antimicrobiene. Măsurile preventive bazate pe evaluarea diversităţii microbiologice şi pe identificarea riscurilor pot reduce contaminarea alimentelor şi îmbunătăţi siguranţa alimentară. Monitorizarea continuă şi adaptarea practicilor din industria alimentară la noile descoperiri microbiologice sunt esenţiale pentru a menţine un lanţ alimentar sigur şi a limita riscurile microbiologice. Respectarea normelor de igienă şi calitate trebuie îmbunătăţită constant pentru a asigura conformitatea produselor alimentare cu standardele de sănătate publică şi pentru a preveni riscurile de contaminare.
Inscriete la noutatile noastre