INFLUENŢA BIOREGULATORULUI NATURAL ȘI A ADITIVILOR NUTRIȚIONALI LA IERNATUL FAMILIILOR DE ALBINE

Nicolae EREMIA1, Angela CHIRIAC1, Raisa IVANOVA2, Natalia MAŞCENCO 2

1Universitatea Agrară de Stat din Moldova
2Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, Republica Moldova

Abstract. The aim of the present study has been to evaluate the influence of some nutritional additives used in
bee’s stimulating feeding (sugar syrup) on their wintering resistance determined as a ratio between the number of
bees after wintering and the number of bees prior to wintering (%). Fifteen bee colonies (Apis mellifera carpatica)
divided into 5 groups were fed three times in the preparation period for winter: on 09.09.15, 11.09.15 and 16.09.15.
When the sugar syrup was administrated the following products were added: the natural bioregulator Genistifoliozida
D (iridoid glycoside obtained from Linaria genistifolia Mill), the probiotic Vitacorm AD-1 (autolysate of
bakers’ yeast) and Pchelodar (cobalt, saccharose, vitamins, mineral substances). The bee colonies fed with Vitacorm
AD-1 (30 mg/l) and Genistifoliozida (60 mg/l) wintered best of all, their wintering resistance being of 100
% and 95,24% (by 11,57 and 6,8% more respectively if compared with the control). The presence of the additive
Pchelodar in sugar syrup had a weaker impact on the resistance of bees. Only 71,39% of bees survived.

Key words: Apis mellifera; Bee colonies; Feed additives; Syrup, Winter survival rate.

Rezumat. În prezentul studiu s-a evaluat influenţa unor aditivi nutriţionali utilizaţi în hrana stimulativă (sirop
de zahăr) a albinelor asupra rezistenţei la iernat, determinată prin raportul dintre numărul de albine, care au ieşit
din iarnă şi numărul de albine, care au intrat în iarnă (%). Cincisprezece familii de albine (Apis mellifera carpatica),
împărţite în 5 loturi, au fost alimentate în perioada de pregătire către repausul de iarnă de trei ori: la 09.09.15,
11.09.15 şi la 16.09.15. La administrarea siropului de zahăr s-au adăugat: bioregulatorul natural Genistifoliozida
D (glicozid iridoid obţinut din planta Linaria genistifolia Mill), probioticul Vitacorm AD-1 (autolizat de drojdii de
panificaţie) şi produsul Pchelodar (cobalt, zaharoză, vitamine, substanţe minerale). Cel mai bine au iernat familiile
de albine, care au fost hrănite cu aditivii Vitacorm AD-1 (30 mg/l) şi Genistifoliozida (60 mg/l), rezistenţa la iernat
fiind de 100 % şi 95,24% (respectiv cu 11,57 şi 6,8% mai mult faţă de lotul martor). Prezenţa aditivului Pchelodar
în siropul de zahăr a avut un impact mai slab asupra rezistenţei albinelor, supravieţuind doar 71,39% din ele.

Cuvinte-cheie: Apis mellifera; Familii de albine; Aditivi nutriţionali; Sirop; Rezistenţă la iernare.

INTRODUCERE
În condițiile naturale de existență, la albine s-a dezvoltat instinctul de recoltare a mierii în formă
lichidă. Această formă de hrană este, probabil, cea mai potrivită pentru alimentația albinelor. Alte tipuri
de hrană, inclusiv turtele de candi, necesită a fi tranformate de către albine în formă lichidă. Concentrația
hranei trebuie să corespundă cu starea mierii mature, adică de cel puţin 80% substanţe uscate, ceea ce va
împiedica fermentaţia ulterioară. Pentru facilitarea asimilării hranei, în corpul albinelor are loc schimbarea
structurii moleculare a substanţelor nutritive (proteine, glucide), care sunt transformate în compuși
simpli, precum aminoacizii și monozaharidele (Кодесь, Л.Г. 1978).
Toamna albinele sunt hrănite cu sirop de zahăr în trei cazuri: atunci când în cuib este insuficientă hrană;
pentru a înlocui mierea de mană, mierea care se cristalizează repede sau pe cea care conține substanțe
nocive; pentru profilaxia nosemozei (Лебедев, В.И., Лебедева, В.П., Соловова, М.П. 2000).
Hrana produsă de albine din sirop de zahăr are puține reziduuri indigestibile și nu conține substanțe
cu impact negativ asupra vieții familiei de albine. Chiar dacă este inferioară față de cea naturală după
conținutul de componente utile pentru albine, ea nu influențează negativ starea albinelor în timpul iernii,
aşa cum se întâmplă în cazul alimentării insectelor cu, în special, miere de mană de la crucifere și de la
floarea-soarelui. Astfel, mierea din zahăr, în multe cazuri, este de neînlocuit, în primul rând în calitate
de rezervă de hrană pentru iarnă.
Mierea produsă din zahăr nu conține multe din componentele terapeutice inerente celei naturale, nu
are proprietățile terapeutice atât de importante pentru om. Prin urmare, la hrănirea albinelor prin această
metodă se vor lua măsuri ca zahărul să nu ajungă în mierea marfă (comercializată). În acest sens trebuie
de evitat extragerea mierii din fagurii din cuib unde putea fi depozitată hrana din zahăr. Primăvara se
recomandă de descăpăcit fagurii cu hrană care au rămas după iernat, aceasta urmând a fi consumată de
albine (Негреев, В.Н. 2000).
La testarea nutrienților artificiali în condițiile de producție s-a relevat superioritatea lor faţă de siropul
de zahăr în calitate de substanţe care stimulează creșterea puietului în absența culesului melifer
în perioada pregătirii familiilor de albine pentru culesul principal, precum și în toamnă – la creșterea
numărului puietului și albinelor tinere înaintea iernii (Билаш, Н.Г. 2000).
Prezența cantității necesare de proteine complete determină rezultatul benefic al iernatului albinelor,
are o importanță esențială pentru creșterea primelor generații la începutul primăverii, determină rezistența
la boli, previne moartea familiilor și favorizează obținerea produselor de înaltă calitate. În acest sens, pe
parcursul a 15 ani au fost studiate 16 tipuri de hrană, precum drojdii, făină de soia, lapte și diverse substanțe
nutritive utilizate în practica veterinară, inclusiv un număr de hidrolizate (Лихотин, А.К. 2007).
În perioada de iarnă și primăvara devreme, albinele pot fi hrănite cu sirop invertit concentrat în loc
de turte de candi, ceea ce nu influenţează negativ starea lor fiziologică. Pentru a completa conținutul
de proteine și de elemente minerale în corpul albinelor, făina de soia insolubilă utilizată în amestecul
M.G. Haydak poate fi parțial hidrolizată cu acid, deoxidată și, după amestecarea cu alte componente,
folosită pentru a stimula ponta mătcilor în perioada lipsei culesului melifer (Мадзгарашвили, Г.,
Харебашвили, М. 2011).
Hrănirea albinelor cu sirop de zahăr și adăugarea de acid succinic, în special prin intermediul preparatului
apinic, contribuie la un consum optim de hrană și la scăderea mortalităţii albinelor în timpul
iernii, la creșterea rezistenţei familiilor, la scăderea încărcăturii cu excremente a intestinului gros și
creșterea activității catalazei, de asemenea previne nosemoza și îmbunătățeşte microbiocenoza intestinală
(Маннапов, А.Г., Ларионова, О.С. 2011).
Utilizarea zahărului la completarea rezervelor de hrană pentru iarnă a familiilor de albine contribuie la
îmbunătățirea calității iernatului, precum și la dezvoltarea timpurie a indivizilor, ceea ce permite apicultorilor
să obţină nu numai miere de calitate, ci și mai mulţi faguri artificiali construiţi și produse suplimentare –
familii, roiuri de albine, astfel majorând rentabilitatea stupinei (Брандорф, А.З., Ивойлова, М.М. 2011).
Dacă în timpul creșterii și pregătirii fiziologice către repausul de iarnă albinele sunt lipsite de posibilitatea
de a aduce nectar proaspăt în stup, ele trebuie hrănite cu stimulatori ca „Stimovit”, „Pchelodar”,
„Armonia Naturii”, „Apivitamina”. Hrana proteică în luna august influențează pozitiv pregătirea albinelor
pentru iarnă și rezultatele iernatului (Чупахина, О.К., Роднова, В.А. 2013).
O alimentație corectă permite familiilor de albine să se dezvolte intensiv, să reziste la boli.
Având în vedere cele menționate mai sus, investigațiile noastre au drept scop studiul influenţei bioregulatorului
natural și a unor aditivi nutriționali la iernatul familiilor de albine.

Material şi metodă
Pentru realizarea obiectivelor propuse, drept obiect al investigaţiilor au servit familiile de albine de
rasa Carpatică de la stupina didactico-experimentală a UASM.
Pentru studierea influenţei utilizării bioregulatorului natural și a aditivilor nutriționali în hrana albinelor,
în perioada pregătirii către repausul de iarnă au fost formate cinci loturi experimentale și unul
martor, cu câte trei familii în fiecare. Familiilor de albine din loturile I, II şi III li s-a administrat sirop de
zahăr cu bioregulatorul natural „Genistifoliozida D” astfel: lotul I – 30 mg/l; lotul II – 60 mg/l; lotul III –
90 mg/l. Familiilor de albine din lotul IV le-a fost administrat aditivul nutrițional „Vitacorm AD-1” – 3,0
ml/l. Cele din lotul V au primit „Pcelodar” – 2 g/l, iar cele din lotul VI (martor) – sirop de zahăr pur.
Loturile s-au format după principiul metodelor analogice: după numărul de faguri, puterea familiilor
de albine, puietul căpăcit şi cantitatea de miere în stup.
Indicii studiaţi sunt: puterea familiilor de albine, numărul puietului căpăcit şi cantitatea totală de
miere depozitată în cuib, consumul de hrană pe parcursul iernii și rezistenţa la iernare.
Puterea familiilor de albine s-a determinat prin numărarea spațiilor dintre fagurii populați cu albine
din cuib.
Pentru aprecierea prolificităţii, dezvoltării şi creşterii familiei de albine s-a evaluat cantitatea de puiet
căpăcit la efectuarea controlului deplin al cuibului cu ajutorul reţelei cu pătrate 5x5 cm. Numărul de pătrate
cu puiet căpăcit s-a înmulţit cu 100 şi s-a împarțit la 12, astfel obţinându-se numărul de ouă depuse
de matcă într-o zi în perioada dată.
Rezerva de miere în fiecare familie a fost stabilită prin cântărirea fagurilor cu ajutorul cântarului electronic.
Hrănirea familiilor de albine s-a efectuat în perioada de pregătire către repausul de iarnă şi de completare
a rezervelor de hrană de trei ori: la 09.09.15, 11.09.15 şi la 16.09.15, cu câte 1,5 litri de sirop de
zahăr cu aditivi nutriţionali şi sirop de zahăr pur în lotul martor.
Rezistenţa la iernat a familiilor de albine s-a apreciat prin diferenţa numărului de albine în familie
primăvara faţă de numărul depistat la revizia de toamnă. Consumul de hrană reprezintă diferenţa dintre
cantitatea de miere din stup la intrarea în iarnă şi cea înregistrată primăvara (Eremia, N. 2009).
Datele obţinute au fost prelucrate prin metoda variaţiilor statistice (Меркурьева, Е.К. 1970;
Плохинский, Н.А. 1971) şi cu ajutorul programelor de calculator Microsoft Excel.

Rezultate şi discuţii
Completarea rezervelor de hrană pentru repausul de iarnă a familiilor de albine s-a efectuat cu sirop
de zahăr în care s-a introdus bioregulatorul natural „Genistifoliozida D”, aditivul nutrițional „Vitacorm
AD-1” şi preparatul „Pcelodar”.
Bioregulatorul natural „Genistifoliozida D” este obţinut în cadrul Institutului de Genetică, Fiziologie
şi Protecţie a Plantelor (Republica Moldova). El conţine o substanţă în formă activă –glicozida de structura
iridoidelor (Mashcenko, N., Gurev, A. et al. 2015).
În calitate de aditiv nutriţional a fost folosit Vitacorm AD-1, ТУ У 10.9-31253255-002:2013 – autolizat
de drojdii, obţinut din materie primă biologică (drojdii de panificaţie) prin autoliza celulei de
drojdii sub acţiunea enzimelor lizosomali. Acesta sporește imunitatea, îmbunătăţeşte digestia şi calitatea
gustativă a hranei, posedă proprietăţi pronunţate probiotice, favorizează creşterea activă a microflorei
intestinale normale (Eremia, N., Modvala, S. et al. 2014).
Preparatul „Pcelodar” conţine vitamine și are un efect stimulativ asupra creşterii, dezvoltării şi productivităţii
familiilor de albine, sporeşte rezistența la factorii negativi de mediu. În compoziţia preparatului
intră cobalt, zaharoză şi, de asemenea, o varietate de vitamine şi substanţe minerale.
Rezultatele investigațiilor au demonstrat că în perioada pregătirii către repausul de iarnă, pe data
de 30 august 2015, înainte de hrănire, familiile de albine aveau în cuib, în medie, câte 8,33-9,0 faguri,
puterea fiind de 6,33-8,0 spații dintre fagurii populați, numărul puietului căpăcit era de 44,33-56,0 sute
celule, iar rezerva de miere – 16,7-19,83 kg (tab. 1).

La revizia de toamnă, la data de 6 octombrie 2015, după hrănire, s-a constatat că în cuibul familiilor
de albine erau, în medie, câte 7,33-8,67 faguri, puterea reprezenta 6,33-7,67 spații dintre fagurii populați
cu albine și rezerva de hrană a constituit 16,86-20,37 kg miere. La un spațiu dintre fagurii populați cu
albine pregătite către repausul de iarnă revine în medie câte 2,48-2,66 kg de miere (tab. 2).
Coeficientul de variație a indicilor morfoproductivi a oscilat de la 6,62% (numărul fagurilor în familie)
până la 37,01% (rezerva de miere).

La revizia de primăvară a familiilor de albine, pe data de 7 martie 2016, s-a constatat că în cuibul familiilor
de albine se număra, în medie, 8,0-8,67 faguri, puterea fiind de 4,67-7,0 spaţii dintre fagurii populaţi
cu albine, numărul puietului căpăcit – 13,3-49,7 sute celule, rezerva de miere – 12,3-15,4 kg (tab. 3).
Coeficientul de variaţie a oscilat la numărul fagurilor între 6,93% şi 24,98%, la puterea familiilor de
albine – între 14,28-44,61% spaţii dintre fagurii populaţi cu albine, la numărul puietului căpăcit între –
18,2-75,02%, la rezerva de miere – între 11,17-36,32%.
În baza datelor obţinute putem menţiona că cel mai bine au iernat familiile de albine din lotul IV, care
au fost hrănite în perioada de toamnă cu sirop de zahăr şi aditivul nutrițional „Vitacorm AD-1” 3,0 ml/l,
unde rezistenţă la iernat a fost de 100% sau cu 11,57% mai mult decât în lotul martor.

Rezistența la iernat a familiilor de albine din loturile experimentale I-II, hrănite cu sirop de zahăr
și bioregulatorul natural „Genistifoliozida D” (30-90 mg/l), a constituit, în medie, 78,57-95,24%. La
majorarea dozei bioregulatorului natural (lotul III), rezistenţa la iernat s-a redus cu 5,56% (față de lotul
II) până la 89,68% (tab. 4, fig. 1).
Putem menționa că doza optimă a bioregulatorului natural „Genistiofoliozida D” utilizat în siropul
de zahăr la alimentația albinelor în perioada de toamnă, la completarea rezervelor de hrană, este de 60
mg/l, ceea ce sporește rezistenţa lor cu 6,81% față de lotul martor.
Cel mai slab au iernat familiile de albine din lotul V, care în perioada de toamnă au fost alimentate cu
sirop de zahăr și aditivul nutrițional „Pcelodar” (2 g/l), rezistența la iernat fiind de 71,39%.
Rezistența la iernat a familiilor de albine din lotul martor a constituit, în medie, 88,43%. Coeficientul
de variaţie la acest indice a oscilat între 0% (lotul IV) şi 20,09% (lotul V).
Consumul de miere pe parcursul iernii la loturile experimentale a variat între 4,47 kg (lotul II şi V) și 6,83
kg (lotul IV), iar la un spațiu dintre fagurii populați cu albine – 0,54 kg (lotul II) și 0,91 kg (lotul IV).

Familiile de albine din lotul VI (martor) au consumat pe parcursul iernii, în medie, câte 5,87 kg miere,
iar la un spațiu dintre fagurii populați cu albine – 0,84 kg.
Cel mai mare consum de miere la un spaţiu dintre fagurii populaţi cu albine s-a constatat la lotul
martor – 1,13 kg sau cu 0,25-0,39 kg mai mult decât în loturile experimentale (fig. 1).
Coeficientul de variaţie la aceşti indici a oscilat între 9,55% (consumul de miere la un spaţiu dintre
fagurii populaţi cu albine) şi 91,82% (consumul de miere pe parcursul iernii).

CONCLUZII
S-a constatat că adăugarea în siropul de zahăr a bioregulatorului natural „Genistifoliozida D”, câte
60 mg/l, și a aditivului nutrițional „Vitacorm AD-1”, câte 3,0 ml/l, și hrănirea familiilor de albine în
perioada de toamnă stimulează rezistența la iernat cu 6,81% și, respectiv, 11,57% mai mult față de lotul
martor. La familiile de albine cărora li s-a administrat preparatul „Pcelodar” rezistenţa la iernare a fost
mai redusă în comparație cu cele din lotul martor cărora li s-a administrat sirop pur.
S-a stabilit că doza optimă a bioregulatorului „Genistifoliozida D” este de 60 mg/l de sirop de zahăr
şi se aplică în perioada de toamnă, la completarea rezervelor de hrană pentru iernat, seara, de trei ori câte
1,5 l hrană la o familie de albine.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. EREMIA, N. (2009). Apicultura. Chişinău: IEFS. 332 p. ISBN 978-9975-9823-6-8.
2. EREMIA, N., MODVALA, S. et al. (2014). Procedeu de hrănire a albinelor: brevet MD de scurtă durată nr.812. In: BOPI, nr. 9
3. MASHCENKO, N., GUREV, A., LUPASCU, G., GORINCIOI, E. (2015). Iridoid glycosides from Linaria genistifolia (L.)                                                                                                                                                                                                                                                                                      Mill. in biological control of soil-borne fungal pathogens of wheat and some structure consideration.
In: Chemistry Journal of Moldova, nr. 10(1), pp. 57-63. ISSN 1857-1727.
4. БИЛАШ, Н.Г. (2000). Искусственный корм для пчел. В: Пчеловодство, № 5, с. 24-25. ISSN 0369-8629.
5. БРАНДОРФ, А.З., ИВОЙЛОВА, М.М. (2011). Оценка зимостойкости пчелиных семей при подкормке

сахарным сиропом. В: Пчеловодство, № 10, с. 15-17. ISSN 0369-8629.
6. КОДЕСЬ, Л.Г. (1978). Зимовка пчел на различных кормах. В: Кормление и разведение пушных зверей
и оленей: сб. науч. тр. ПСХИ. Уссурийск, вып. 35.
7. ЛЕБЕДЕВ, В.И., ЛЕБЕДЕВА, В.П., СОЛОВОВА, М.П. (2000). Оптимальные сроки осенней подкормки.
В: Пчеловодство, № 7, с. 14-17. ISSN 0369-8629.
8. ЛИХОТИН, А.К. (2007). Лечебно-профилактические подкорки. В: Пчеловодство, № 3, с. 45. ISSN 0369-8629.
9. МАДЗГАРАШВИЛИ, Г., ХАРЕБАШВИЛИ, М. (2011). Какой корм лучше для пчел? В: Пчеловодство,
№ 6, с. 46-48. ISSN 0369-8629.
10. МАННАПОВ А.Г., ЛАРИОНОВА О.С. (2011). Влияние препарата апиник на биологические
показатели, микробиоценоз и зимовку пчел. В: Пчеловодство, № 8, с. 22-24. ISSN 0369-8629.
11. МЕРКУРЬЕВА, Е.К. (1970). Биометрия в селекции и генетике сельскохозяйственных животных. Москва: Колос. 424 с.
12. НЕГРЕЕВ, В.Н. (2000). Сахар как корм и пища для пчел. В: Пчеловодство, № 6, с. 26-28. ISSN 0369-8629.
13. ПЛОХИНСКИЙ, Н.А. (1969). Руководство по биометрии для зоотехников. Москва: Колос, 259 с.
14. ЧУПАХИНА, О.К., РОДНОВА, В.А. (2013). Подготовка к зимовке начинается в августе. В:
Пчеловодство, № 7, с. 24-26. ISSN 0369-8629.

Data prezentării articolului: 01.02.2018
Data acceptării articolului: 18.04.2018