Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Metode de fizioterapie utilizate la câinii cu afecţiuni osteoarticulare

06 Oct 2024

Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ.
Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, laserterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia.
Cea mai utilizată metodă este laserterapia, mai ales la pacienţii cu dureri care au cauze diferite şi cu localizare diversă, inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite), durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul problemelor neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. 
A doua metodă utilizată este stimularea electrică cutanată, ale cărei beneficii constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).

Metodele de fizioterapie indicate la canide

Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ.

Fizioterapia are la bază următoarele principii:

Principiul NON NOCERE (pacientul trebuie să fie în condiţie biologică mai bună la finalul tratamentului faţă de începutul acestuia).

Principiul HOLISTIC (orice factor fizic, natural sau artificial se adresează întregului organism, care răspunde ca un întreg).

Principiul INDIVIDUALIZĂRII (orice factor fizic terapeutic acţionează nespecific, în funcţie de individ. Aceste reacţii sunt evaluate ca fiind rezultate terapeutice).
Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia.

Modul de acţiune al fizioterapiei
Masajul se realizează prin manipulări selective pe suprafaţa corpului, cu scop preventiv sau terapeutic. Se poate executa pe suprafaţa pielii, pe muşchi, tendoane, ligamente şi capsule articulare.

Gimnastica medicală constă în realizarea unor mişcări selective pe zona afectată, care au ca scop îmbunătăţirea forţei musculare, coordonarea şi mobilitatea regiunii respective, în vederea reluării funcţiilor motorii (figura 1). Se urmăreşte îmbunătăţirea forţei musculare, a condiţiei fizice, a coordonării şi mobilităţii, astfel încât organismul să îşi poată relua în timp scurt funcţiile motorii normale.

Laserterapia a luat amploare în ultimii ani şi în medicina veterinară, fiind utilizată la câini şi pisici, dar şi la cai. S-au observat efecte terapeutice extrem de bune pe diferite tipuri de patologii (osteoarticulare şi neurologice) (figura 2).

Electroterapia utilizează curentul electric în scop terapeutic. În practica curentă se foloseşte stimularea electrică cutanată pe diferite zone ale corpului, în funcţie de afecţiunea fiecărui pacient.

Hidroterapia constă în folosirea apei în scop terapeutic. În practica medicală veterinară se utilizează cel mai frecvent un bazin cu apă în care pacientul are posibilitatea de a merge pe o bandă subacvatică. Plimbarea pe această bandă subacvatică este benefică datorită flotabilităţii, rezistenţei şi presiunii hidrostatice oferite de apă. Acest procedeu se face controlat, fiind posibilă ajustarea vitezei în funcţie de pacient, dar şi de tipul de patologie.

Efectele terapeutice ale fizioterapiei

Laserterapia
Se observă creşterea fluxului sangvin care are drept consecinţă acţiunea antiflogistică, antiedematoasă şi de stimulare a metabolismului celular.
Modificarea presiunii hidrostatice din capilare, efectul analgezic, stimularea schimburilor electrolitice ale celulei, dar şi efectul mitogen, creşterea activităţii mitocondriilor şi proliferarea fibroblastelor sunt efecte bine cunoscute.

Efectele antiedematoase ale laserterapiei constau în reducerea inflamaţiei prin acţiunea asupra mediatorilor chimici care sunt responsabili de apariţia edemelor: histamină, prostaglandine şi bradichinine.
Efectul antialgic al laserterapiei rezultă din efectul acesteia asupra terminaţiilor nervoase şi asupra modulării nocicepţiei.

Tehnicile de aplicare a laserterapiei diferă în funcţie de tipul de laser utilizat, de patologie şi de răspunsul fiecărui organism. Timpul de expunere la efectul luminii laser depinde de greutatea animalului, de patologie şi de stadiul evoluţiei bolii respective (acut sau cronic). Aplicarea laserului în scop antialgic se poate folosi pe puncte trigger, pe o anumită zonă care prezintă durere sau de-a lungul unui nerv ori pe punctele de acupunctură.

Terapia laser se foloseşte:
Pentru dureri cu cauze diferite şi cu localizare diversă; inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite).
Durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul edemelor.

Contraindicaţiile laserterapiei, dar şi precauţiile necesare la utilizarea acesteia nu sunt încă stabilite. Efectele laserului în cazul animalelor cu diverse patologii neoplazice nu sunt cunoscute şi, din acest motiv, aceşti pacienţi nu vor beneficia de efectele laserterapiei. În cazul în care pacientul prezintă dezechilibre sau episoade de vomă, se indică încetarea fizioterapiei.

Terapia laser este contraindicată în perioada de gestaţie.

Dacă doza de laser nu este corectă, se pot produce arsuri la nivelul la care este efectuată laserterapia sau chiar mai profund (de exemplu, când se abordează zona cervicală, se pot produce arsuri la nivelul esofagului, laringelui şi al traheii).

Stimularea electrică cutanată are ca scop generarea de impulsuri electrice care cresc forţa de contracţie musculară şi, secundar, masa musculară, indiferent dacă acest lucru se datorează lipsei de utilizare sau unor leziuni musculare la nivelul sistemului nervos.

Beneficiile stimulării electrice cutanate constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, alături de o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).

La nivelul la care este efectuat acest tip de terapie este facilitată decontracturarea musculară, având ca efect îmbunătăţirea mobilităţii la nivel articular, dar şi drenajul circulator şi limfatic adecvat (figura 4).

Contraindicaţii în stimularea electrică cutanată
Nu se va utiliza acest tip de fizioterapie în cazul modificărilor cutanate pe zona pe care ar trebui să fie aplicaţi electrozi.
În cazul arsurilor pe piele sau în cazul durerii acute la atingerea zonei pe care se aplică electrozi, nu se va efectua acest tip de terapie.
Pacienţii oncologici sau cei cu modificări vasculare (flebite, tromboze) vor fi excluşi de la acest tip de fizioterapie.
Exerciţiile fizice sau kineziterapia reprezintă una dintre principalele modalităţi de tratament al osteoartropatiilor şi în medicina veterinară, înregistrându-se rezultate bune şi foarte bune.

Fizioterapia este recomandată în diferite tipuri de afecţiuni, dar cele mai frecvente sunt reprezentate de:
- afecţiuni discale ale coloanei vertebrale (protruzii sau extruzii);
- afecţiuni degenerative ale coloanei vertebrale (spondiloză deformantă, hiperostoză idiopatică);
-  afecţiuni inflamatorii la nivelul coloanei vertebrale sau la nivelul articulaţiilor membrelor (ligamentare);
- afecţiuni inflamatorii şi/sau degenerative (poliradiculonevrite în afectarea SNP).

Eficacitatea protocoalelor multimodale de fizioterapie poate avea niveluri variabile, în funcţie de tipul afecţiunii fiecărui pacient. Acest protocol poate să fie însoţit de terapie medicamentoasă antiinflamatoare şi antialgică. Programul de fizioterapie este stabilit pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de vârstă, greutate şi tipul de patologie. Se urmăresc reducerea procesului inflamator, stoparea avansării bolii, îmbunătăţirea forţei şi rezistenţei musculare, recuperarea mobilităţii articulare, dar şi a pacientului în totalitate, pentru o mai bună calitate a vieţii. Durata şi programul de fizioterapie multimodală se stabilesc în concordanţă cu nevoile fiecărui pacient, iar durata unei şedinţe, dar şi a întregului protocol, se poate modela în funcţie de răspunsul pacientului.

Concluzii
Fizioterapia reprezintă o modalitate complexă, dar şi o etapă esenţială în recuperarea pacienţilor cu afecţiuni osteoarticulare sau neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. Protocolul stabilit este individualizat în funcţie de leziunea existentă şi de răspunsul pacientului la tratament, contribuind la amendarea durerii şi la recăpătarea mobilităţii pacienţilor.

Bibliografie
Dragomir MF, Pestean CP, Melega I, Danciu CG, Purdoiu RC, Oana L. Current Aspects Regarding the Clinical Relevance of Electroacupuncture in Dogs with Spinal Cord Injury: A Literature Review. Animals (Basel). 2021 Jan 18;11(1):219. doi: 10.3390/ani11010219.
Dybczyńska M, Goleman M, Garbiec A, Karpiński M. Selected Techniques for Physiotherapy in Dogs. Animals (Basel). 2022 Jul 8;12(14):1760. doi: 10.3390/ani12141760.
Gajera KG, Parikh PV, Golaviya AV, Patel DK, Makwana AA, Chaudhari MJ, Patel AC. Managing canine posterior paresis: medication and physiotherapy strategies. International Journal of Veterinary Sciences and Animal Husbandry. 2024;9(2):467-470. doi: 10.22271/veterinary.2024.v9.i2g.1245.
Henea ME, Şindilar EV, Burtan LC, Mihai I, Grecu M, Anton A, Solcan G. Recovery of Spinal Walking in Paraplegic Dogs Using Physiotherapy and Supportive Devices to Maintain the Standing Position. Animals (Basel). 2023 Apr 19;13(8):1398. doi: 10.3390/ani13081398.
Hochman-Elam LN, Heidel RE, Shmalberg JW. Effects of laser power, wavelength, coat length, and coat color on tissue penetration using photobiomodulation in healthy dogs. Can J Vet Res. 2020 Apr;84(2):131-137.
Olby N. The pathogenesis and treatment of acute spinal cord injuries in dogs. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2010 Sep;40(5):791-807. doi: 10.1016/j.cvsm.2010.05.007.
Sharp B. Psysiotherapy in small animal practice. In Practice. 2008;30:190-199.
Zidan N, Sims C, Fenn J, Williams K, Griffith E, Early PJ, Mariani CL, Munana KR, Guevar J, Olby NJ. A randomized, blinded, prospective clinical trial of postoperative rehabilitation in dogs after surgical decompression of acute thoracolumbar intervertebral disc herniation. J Vet Intern Med. 2018 May;32(3):1133-1144. doi: 10.1111/jvim.15086.

SURSA: medichub.ro

Articole Similare

Aug

01

Coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine

Babesioza canină reprezintă o boală hemoparazitară frecvent întâlnită în practica medical-veterinară, caracterizată printr-un tablou clinic variabil, determinat de interacțiunea dintre agentul etiologic, statusul imun al gazdei și factorii de mediu. Infecția cu Babesia spp. determină, în principal, hemoliză intra- și extravasculară, fiind asociată cu modificări hematologice și biochimice semnificative, care pot evolua de la forme subclinice până la sindroame severe, cu afectare multiorganică. Manifestările clinice sunt adesea nespecifice și includ letargie, anorexie, hipertermie, icter și hemoglobinurie, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. Din punct de vedere paraclinic, se evidențiază frecvent anemie hemolitică, trombocitopenie și alterări ale parametrilor hepatici și renali. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor clinice cu investigațiile de laborator, incluzând examinarea frotiului sanguin și tehnici moleculare de tip PCR. Adițional, examinarea ecografică oferă, informații utile privind consecințele sistemice ale infecției, precum splenomegalia sau modificările hepatice, contribuind la evaluarea severității cazului. Acest studiu își propune să evidențieze principalele coordonate clinice și de diagnostic în babesioza la câine, prin analiza literaturii de specialitate și integrarea observațiilor clinice proprii.

Jul

18

Particularităţi clinico-terapeutice în managementul mucocelului biliar la canide

Mucocelul biliar reprezintă o afecțiune obstructivă hepatobiliară frecvent întâlnită la canide, caracterizată prin acumularea progresivă de material mucinos și alterarea drenajului biliar. Patogeneza acestei afecțiuni este multifactorială, fiind implicate tulburările metabolismului lipidic, endocrinopatiile și modificările motilității colecistului. Diagnosticul se bazează pe corelarea semnelor clinice cu modificările biochimice și ultrasonografice specifice. Managementul terapeutic conservator urmărește reducerea colestazei, stimularea fluxului biliar și controlul tulburărilor metabolice asociate. Acidul ursodeoxicolic reprezintă una dintre principalele molecule utilizate în managementul afecțiunilor colestatice canine, datorită efectelor sale coleretice și hepatoprotectoare. Totodată, suplimentarea cu acizi grași omega-3 și instituirea unui management nutrițional hipolipidic contribuie la susținerea funcției hepatobiliare și la stabilizarea profilului lipidic. Abordarea terapeutică multimodală și monitorizarea periodică a pacienților rămân esențiale pentru limitarea progresiei modificărilor hepatobiliare și prevenirea complicațiilor severe asociate mucocelului biliar.

May

26

Diagnosticul histopatologic în pancreatopatii la câine

Examinarea histopatologică pancreatică este metoda de referință pentru confirmarea pancreatitei și diferențierea între formele acute și cronice la câine și pisică, existând sisteme de scor propuse pentru standardizarea leziunilor. Totuși, în medicina veterinară persistă variații de terminologie și criterii de clasificare, ceea ce poate îngreuna comparabilitatea studiilor și interpretarea clinică. Distincția acut-cronic se bazează pe leziuni recente (edem, inflamație neutrofilică, necroză) versus remodelare permanentă (fibroză, atrofie acinară) și poate fi complicată de tablouri mixte (acut pe fond cronic). Histopatologia nu este un „standard de aur” perfect, deoarece leziunile pot fi subclinice și/sau focale, iar eșantionarea limitată poate rata zonele afectate. Biopsia pancreatică este invazivă și se face rar exclusiv în scop diagnostic, dar poate fi sigură în condiții adecvate și este utilă mai ales când se corelează cu datele clinice și biopsii concomitente (ficat/intestin), în special la pisici.

Apr

20

Studiu histologic asupra aparatului genital femel la canidele domestice

Studiul histologic al aparatului genital femel la canidele domestice este esențial pentru înțelegerea fiziologiei reproducerii, diagnosticarea afecțiunilor și aplicarea tehnicilor de reproducere asistată. Aparatul genital femel include ovarele, uterul și cervixul, fiecare cu structuri și funcții specifice, influențate de ciclul estral și de modificările hormonale (Evans & de Lahunta, 2013; Concannon, 2011). Ovarele canidelor sunt organe pereche cu rol în producția de ovocite și hormoni. Structura ovariană include epiteliul superficial, cortexul ovarian cu foliculi în diferite stadii de dezvoltare și medulara, bogată în vase sanguine și țesut conjunctiv (Johnston et al., 2001; Concannon et al., 2009). După ovulație se formează corpul galben, care secretă progesteron, esențial pentru menținerea sarcinii (Hoffmann et al., 2004). Uterul canidelor este format din perimetru, miometru și endometru. Endometrul prezintă glande ramificate și țesut stromal bogat vascularizat, cu modificări ciclice sub influența hormonilor ovarieni, esențiale pentru implantarea embrionară și menținerea gestației (Evans & de Lahunta, 2013; Johnston, 2013). Cervixul prezintă epiteliu de tranziție și glande mucoase implicate în protecția tractului genital superior și transportul spermatozoizilor, modificările structurale fiind corelate cu fazele ciclului estral și cu nivelul hormonilor specifici (Reich & Fritsch, 2014). Cunoașterea detaliată a histologiei normale a aparatului genital feminin este indispensabilă pentru interpretarea modificărilor patologice, evaluarea eficienței tratamentelor hormonale și aplicarea corectă a tehnicilor de reproducere asistată la canidele domestice (Brown et al., 2001; Belu et al., 2021).

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<