Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

Telefon

022011082

Ore de lucru

09:00 - 18:00

Telefon

022011082

0

Metode de fizioterapie utilizate la câinii cu afecţiuni osteoarticulare

06 Oct 2024

Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ.
Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, laserterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia.
Cea mai utilizată metodă este laserterapia, mai ales la pacienţii cu dureri care au cauze diferite şi cu localizare diversă, inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite), durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul problemelor neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. 
A doua metodă utilizată este stimularea electrică cutanată, ale cărei beneficii constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).

Metodele de fizioterapie indicate la canide

Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ.

Fizioterapia are la bază următoarele principii:

Principiul NON NOCERE (pacientul trebuie să fie în condiţie biologică mai bună la finalul tratamentului faţă de începutul acestuia).

Principiul HOLISTIC (orice factor fizic, natural sau artificial se adresează întregului organism, care răspunde ca un întreg).

Principiul INDIVIDUALIZĂRII (orice factor fizic terapeutic acţionează nespecific, în funcţie de individ. Aceste reacţii sunt evaluate ca fiind rezultate terapeutice).
Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia.

Modul de acţiune al fizioterapiei
Masajul se realizează prin manipulări selective pe suprafaţa corpului, cu scop preventiv sau terapeutic. Se poate executa pe suprafaţa pielii, pe muşchi, tendoane, ligamente şi capsule articulare.

Gimnastica medicală constă în realizarea unor mişcări selective pe zona afectată, care au ca scop îmbunătăţirea forţei musculare, coordonarea şi mobilitatea regiunii respective, în vederea reluării funcţiilor motorii (figura 1). Se urmăreşte îmbunătăţirea forţei musculare, a condiţiei fizice, a coordonării şi mobilităţii, astfel încât organismul să îşi poată relua în timp scurt funcţiile motorii normale.

Laserterapia a luat amploare în ultimii ani şi în medicina veterinară, fiind utilizată la câini şi pisici, dar şi la cai. S-au observat efecte terapeutice extrem de bune pe diferite tipuri de patologii (osteoarticulare şi neurologice) (figura 2).

Electroterapia utilizează curentul electric în scop terapeutic. În practica curentă se foloseşte stimularea electrică cutanată pe diferite zone ale corpului, în funcţie de afecţiunea fiecărui pacient.

Hidroterapia constă în folosirea apei în scop terapeutic. În practica medicală veterinară se utilizează cel mai frecvent un bazin cu apă în care pacientul are posibilitatea de a merge pe o bandă subacvatică. Plimbarea pe această bandă subacvatică este benefică datorită flotabilităţii, rezistenţei şi presiunii hidrostatice oferite de apă. Acest procedeu se face controlat, fiind posibilă ajustarea vitezei în funcţie de pacient, dar şi de tipul de patologie.

Efectele terapeutice ale fizioterapiei

Laserterapia
Se observă creşterea fluxului sangvin care are drept consecinţă acţiunea antiflogistică, antiedematoasă şi de stimulare a metabolismului celular.
Modificarea presiunii hidrostatice din capilare, efectul analgezic, stimularea schimburilor electrolitice ale celulei, dar şi efectul mitogen, creşterea activităţii mitocondriilor şi proliferarea fibroblastelor sunt efecte bine cunoscute.

Efectele antiedematoase ale laserterapiei constau în reducerea inflamaţiei prin acţiunea asupra mediatorilor chimici care sunt responsabili de apariţia edemelor: histamină, prostaglandine şi bradichinine.
Efectul antialgic al laserterapiei rezultă din efectul acesteia asupra terminaţiilor nervoase şi asupra modulării nocicepţiei.

Tehnicile de aplicare a laserterapiei diferă în funcţie de tipul de laser utilizat, de patologie şi de răspunsul fiecărui organism. Timpul de expunere la efectul luminii laser depinde de greutatea animalului, de patologie şi de stadiul evoluţiei bolii respective (acut sau cronic). Aplicarea laserului în scop antialgic se poate folosi pe puncte trigger, pe o anumită zonă care prezintă durere sau de-a lungul unui nerv ori pe punctele de acupunctură.

Terapia laser se foloseşte:
Pentru dureri cu cauze diferite şi cu localizare diversă; inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite).
Durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul edemelor.

Contraindicaţiile laserterapiei, dar şi precauţiile necesare la utilizarea acesteia nu sunt încă stabilite. Efectele laserului în cazul animalelor cu diverse patologii neoplazice nu sunt cunoscute şi, din acest motiv, aceşti pacienţi nu vor beneficia de efectele laserterapiei. În cazul în care pacientul prezintă dezechilibre sau episoade de vomă, se indică încetarea fizioterapiei.

Terapia laser este contraindicată în perioada de gestaţie.

Dacă doza de laser nu este corectă, se pot produce arsuri la nivelul la care este efectuată laserterapia sau chiar mai profund (de exemplu, când se abordează zona cervicală, se pot produce arsuri la nivelul esofagului, laringelui şi al traheii).

Stimularea electrică cutanată are ca scop generarea de impulsuri electrice care cresc forţa de contracţie musculară şi, secundar, masa musculară, indiferent dacă acest lucru se datorează lipsei de utilizare sau unor leziuni musculare la nivelul sistemului nervos.

Beneficiile stimulării electrice cutanate constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, alături de o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).

La nivelul la care este efectuat acest tip de terapie este facilitată decontracturarea musculară, având ca efect îmbunătăţirea mobilităţii la nivel articular, dar şi drenajul circulator şi limfatic adecvat (figura 4).

Contraindicaţii în stimularea electrică cutanată
Nu se va utiliza acest tip de fizioterapie în cazul modificărilor cutanate pe zona pe care ar trebui să fie aplicaţi electrozi.
În cazul arsurilor pe piele sau în cazul durerii acute la atingerea zonei pe care se aplică electrozi, nu se va efectua acest tip de terapie.
Pacienţii oncologici sau cei cu modificări vasculare (flebite, tromboze) vor fi excluşi de la acest tip de fizioterapie.
Exerciţiile fizice sau kineziterapia reprezintă una dintre principalele modalităţi de tratament al osteoartropatiilor şi în medicina veterinară, înregistrându-se rezultate bune şi foarte bune.

Fizioterapia este recomandată în diferite tipuri de afecţiuni, dar cele mai frecvente sunt reprezentate de:
- afecţiuni discale ale coloanei vertebrale (protruzii sau extruzii);
- afecţiuni degenerative ale coloanei vertebrale (spondiloză deformantă, hiperostoză idiopatică);
-  afecţiuni inflamatorii la nivelul coloanei vertebrale sau la nivelul articulaţiilor membrelor (ligamentare);
- afecţiuni inflamatorii şi/sau degenerative (poliradiculonevrite în afectarea SNP).

Eficacitatea protocoalelor multimodale de fizioterapie poate avea niveluri variabile, în funcţie de tipul afecţiunii fiecărui pacient. Acest protocol poate să fie însoţit de terapie medicamentoasă antiinflamatoare şi antialgică. Programul de fizioterapie este stabilit pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de vârstă, greutate şi tipul de patologie. Se urmăresc reducerea procesului inflamator, stoparea avansării bolii, îmbunătăţirea forţei şi rezistenţei musculare, recuperarea mobilităţii articulare, dar şi a pacientului în totalitate, pentru o mai bună calitate a vieţii. Durata şi programul de fizioterapie multimodală se stabilesc în concordanţă cu nevoile fiecărui pacient, iar durata unei şedinţe, dar şi a întregului protocol, se poate modela în funcţie de răspunsul pacientului.

Concluzii
Fizioterapia reprezintă o modalitate complexă, dar şi o etapă esenţială în recuperarea pacienţilor cu afecţiuni osteoarticulare sau neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. Protocolul stabilit este individualizat în funcţie de leziunea existentă şi de răspunsul pacientului la tratament, contribuind la amendarea durerii şi la recăpătarea mobilităţii pacienţilor.

Bibliografie
Dragomir MF, Pestean CP, Melega I, Danciu CG, Purdoiu RC, Oana L. Current Aspects Regarding the Clinical Relevance of Electroacupuncture in Dogs with Spinal Cord Injury: A Literature Review. Animals (Basel). 2021 Jan 18;11(1):219. doi: 10.3390/ani11010219.
Dybczyńska M, Goleman M, Garbiec A, Karpiński M. Selected Techniques for Physiotherapy in Dogs. Animals (Basel). 2022 Jul 8;12(14):1760. doi: 10.3390/ani12141760.
Gajera KG, Parikh PV, Golaviya AV, Patel DK, Makwana AA, Chaudhari MJ, Patel AC. Managing canine posterior paresis: medication and physiotherapy strategies. International Journal of Veterinary Sciences and Animal Husbandry. 2024;9(2):467-470. doi: 10.22271/veterinary.2024.v9.i2g.1245.
Henea ME, Şindilar EV, Burtan LC, Mihai I, Grecu M, Anton A, Solcan G. Recovery of Spinal Walking in Paraplegic Dogs Using Physiotherapy and Supportive Devices to Maintain the Standing Position. Animals (Basel). 2023 Apr 19;13(8):1398. doi: 10.3390/ani13081398.
Hochman-Elam LN, Heidel RE, Shmalberg JW. Effects of laser power, wavelength, coat length, and coat color on tissue penetration using photobiomodulation in healthy dogs. Can J Vet Res. 2020 Apr;84(2):131-137.
Olby N. The pathogenesis and treatment of acute spinal cord injuries in dogs. Vet Clin North Am Small Anim Pract. 2010 Sep;40(5):791-807. doi: 10.1016/j.cvsm.2010.05.007.
Sharp B. Psysiotherapy in small animal practice. In Practice. 2008;30:190-199.
Zidan N, Sims C, Fenn J, Williams K, Griffith E, Early PJ, Mariani CL, Munana KR, Guevar J, Olby NJ. A randomized, blinded, prospective clinical trial of postoperative rehabilitation in dogs after surgical decompression of acute thoracolumbar intervertebral disc herniation. J Vet Intern Med. 2018 May;32(3):1133-1144. doi: 10.1111/jvim.15086.

SURSA: medichub.ro

Articole Similare

Apr

23

Abordări clinico-terapeutice în hipotiroidismul canin

Hipotiroidismul este o endocrinopatie tot mai prevalentă în rândul câinilor, având o predispoziție de rasă, unele fiind mult mai sensibile decât altele. Cauza principală a acestei afecțiuni este de obicei o boală autoimună, care generează scăderea producției de hormoni tiroidieni. Tabloul clinic descrie letargie, creștere în greutate, alopecie, bradicardie, hipotermie și modificări ale comportamentului. De asemenea, hipotiroidismul poate afecta metabolismul lipidic, provocând hipercolesterolemie și hiperlipidemie, făcând astfel monitorizarea acestora esențială pe parcursul tratamentului. Diagnosticul se bazează pe măsurarea concentrațiilor serice ale hormonilor tiroidieni, cum ar fi T4 total, TSH și alți markeri tiroidieni. Tratamentul de primă linie constă în administrarea de levotiroxină (T4 sintetic), iar doza este ajustată în funcție de răspunsul clinic și de nivelurile serice de tiroxină.

Apr

19

Modificări hematologice asociate leucemiei limfocitare cronice la câine

Leucemia limfocitară cronică (CLL) la câini reprezintă o afecțiune hematologică malignă caracterizată prin proliferarea monoclonală neoplazică a limfocitelor mature, în circulația sanguină și în măduva osoasă. Boala are o evoluție lentă și insidioasă, afectând cu precădere animalele adulte și geriatrice, fără a se evidenția o predispoziție specifică în funcție de rasă sau sex. Din punct de vedere clinic, patologia se manifestă prin semne nespecifice, de intensitate redusă în stadiile incipiente, dar care evoluează progresiv, putând conduce în fazele avansate la disfuncție medulară severă și insuficiență multiorganică. Caracteristicile hematologice includ limfocitoză periferică persistentă, însoțită ocazional de o ușoară citopenie. Diagnosticul precoce este esențial pentru un management terapeutic optim, iar acesta se bazează pe evaluarea parametrilor hematologici prin hemoleucogramă, analiza morfologică a frotiurilor de sânge periferic și citometrie în flux, tehnici care permit identificarea și clasificarea limfocitelor neoplazice.

Mar

14

Principii active şi mecanism de acţiune al toxinei epsilon de Clostridium perfringens

Toxina epsilon (ETX) este sintetizată de tulpinile Clostridium perfringens de tip B şi D, care cauzează enterotoxemie, o afecţiune letală cu un efect semnificativ asupra dezvoltării sectorului zootehnic, în special în rândul ovinelor. Toxina epsilon aparţine grupului toxinelor formatoare de pori de tip aerolizină. Deşi ETX prezintă similitudini cu toxinele din această familie, efectul letal este indus de doze mai mici, respectiv DL50 pentru şoareci fiind de 100 ng/kg. ETX este considerată un potenţial agent de bioterorism şi a fost clasificată ca agent biologic de categoria B de către Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) din Statele Unite. Protoxina este convertită într-o toxină activă prin scindare proteolitică efectuată de proteaze specifice. ETX este absorbită şi acţionează local în intestine, iar ulterior se leagă şi induce leziuni în alte organe, inclusiv rinichi, pulmoni şi sistemul nervos central. Relevanţa acestei toxine pentru medicina veterinară, precum şi potenţialul utilizării ETX ca armă biologică au captat interesul cercetătorilor, generând un volum considerabil de studii dedicate investigării ETX.

Mar

03

Modificări clinico-anatomice în cardiomiopatiile degenerative la câini

Cardiomiopatia dilatativă (DCM) la câini se caracterizează prin extinderea ventriculară şi atrială, precum şi prin disfuncţie sistolică şi diastolică, cu insuficienţă cardiacă congestivă (ICC) care apare adesea într-un anumit stadiu. Cardiologia veterinară recunoaşte rolul fundamental al remodelării cardiace în evoluţia nefavorabilă a afecţiunilor cardiace. Aceasta a desfăşurat un obiect de studiu pentru terapiile ulterioare menite să restabilească cadrul cardiac la starea sa naturală. Prin urmare, studiul clinico-anatomic este menit să coroboreze date morfometrice ale ventriculului stâng şi ale inelului atrioventricular stâng la câinii cu cardiomiopatii degenerative, utilizate şi aplicate atât de des în ecocardiografie şi RX pentru a descrie valorile de referinţă în această afecţiune. În domeniul veterinar există o disponibilitate redusă a studiilor morfometrice în cazul unui cord normal şi remodelat; în plus, geometria ventriculară acţionează ca un indicator al funcţiei cardiace. Este un domeniu de cunoaştere extrem de necesar pentru dezvoltarea protocoalelor terapeutice, în special a celor chirurgicale.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre

<