Inscriete la noutatile noastre
Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.
09 Dec 2025
Sezonalitatea activității de reproducere este cel mai important factor limitativ al productivității oilor și caprelor. Cele mai utilizate tehnici de control și inducere a activității de reproducere la oi și capre se bazează pe utilizarea dispozitivelor intravaginale cu eliberare lentă de progesteron sau a bureților intravaginali impregnați cu progestagene, a gonadotropinei corionice ecvine (eCG), hormonului de eliberare a gonadotropinelor hipofizare (Gn-RH), prostaglandinei și melatoninei.
În ultimii ani au fost realizate foarte multe studii pentruînțelegerea mecanismelor prin care variația duratei zilei-lumină pe parcursul anului reglează alternanța perioadelor de activitate sexuală și anestru la rumegătoarele mici și pentru îmbunătățirea tehnicilor de control și inducere a activității de reproducere atât în cursul sezonului de montă,câtșiînextrasezon. Dezvoltarea protocoalelor de sincronizare a permis aplicareași utilizarea tehnicilor de reproducere avansate, cum ar fi inseminarea artificialăși transferul de embrioni, facilitândînacest fel accesul la material genetic valoros. Din punct de vedere medical, ciclul sexual poate fi indusși/sau sincronizat, iar alegerea protocoalelor utilizate trebuie să țină întotdeauna cont de tipul de montă dorită. Din punct de vedere medical, protocoalele de inducere și sincronizare a estrului utilizate sunt grupate în funcție de fazele fiziologice reproductive de pe parcursul unui an calendaristic (tabelul 1).

În cursul sezonului de montă,sincronizarea ciclului estral se poate realiza cu foarte mare ușurință. Oportunitatea de control este mult mai ridicată în cazul fazei luteale, care este mult mai lungă și mai receptivă la manipulare comparativ cu faza foliculară. Protocoalele posibil de utilizat în cursul sezonului de montă se bazează fie pe scurtarea fazei luteale prin utilizarea prostaglandinelor, fie pe prelungirea acesteia prin aport exogen de progesteron (CIDR, bureți).
Prostaglandinele pot fi utilizate doar în cursul sezonului de activitate sexuală, pentru sincronizarea căldurilor și a ovulației prin inducerea lizei corpului galben și scurtarea intervalului ovulator. Prostaglandina naturală sau analogii sintetici pot fi utilizați atât la capră,câtși la oaie, idealînintervalul 4-14 zile postovulator la oaieși 4-16 zile postovulator la capră. Protocolul clasic pentru sincronizarea estruluiși ovulației pe bazăde prostaglandinăse bazeazăpe douăadministrări la distanțăde 9 zile la oaieși 11 zile la capră. Depistarea căldurilor cu masculiîncercătoriîncepe la 24 de ore de la a doua administrare, iar monta naturală dirijată este recomandată la aproximativ 42-54 de ore de la ultima administrare de prostaglandină. Studii aprofundate au evidențiat faptul că utilizarea protocoalelor scurte, bazate pe prostaglandină, cu administrarea celei de-a doua doze după cinci sau şapte zile, oferă indici de fertilitate similari protocolului clasic, având avantajul scurtării intervalului de tratament.
Protocolul Ovsynch (GPG), similar programului utilizat la bovine, s-a dovedit extrem de eficient pentru inducerea și sincronizarea estrului și ovulației la capre în cursul sezonului de montă. Protocolul tipic implică injectarea Gn-RH (50-100 mcg) intramuscular în ziua 0, urmată de o doză luteolitică de prostaglandină în ziua 7. O altă doză de Gn-RH este administrată în ziua 9. Monta naturală poate fi realizată începând din ziua 8 a protocolului prin introducerea masculilor împreună cu femelele. Dacă se dorește realizarea însămânțării artificiale, aceasta este recomandată la 16-24 de ore după a doua doză de Gn-RH.
Progesteronul poate fi utilizat pentru sincronizarea ovulației împreună cu eCG și prostaglandina. Administrarea progesteronului se face prin aplicarea dispozitivelor intravaginale cu eliberare lentă timp de 12 zile la capră și 14 zile la oaie. În ziua 10 a protocolului, femelele primesc o doză luteolitică de prostaglandină. Tot în ziua 10, odată cu prostaglandina, la capre se administrează și gonadotrofina corionică ecvină (eCG), iar însămânțarea artificială se realizează la 42-46 de ore după îndepărtarea dispozitivelor vaginale. La ovine, gonadotrofina corionică ecvină (eCG) se administrează în ziua 14 a protocolului, odată cu retragerea dispozitivelor vaginale. Imediat după îndepărtarea dispozitivelor vaginale se recomandă ca oile să fie puse în contact cu masculii activi din punct de vedere sexual.
În afara sezonului de montă (perioada de tranzițieși anestru sezonier), o serie întreagă de protocoale sunt recomandate pentru inducerea și sincronizarea căldurilor și ovulației la rumegătoarele mici. Efectul mascul sau implanturile cu melatonină au succes la inducerea căldurilor la femelele în anestru, chiar dacă sincronizarea ovulațiilor nu este foarte strânsă. Cele mai eficiente tratamente sunt acelea care utilizează dispozitivele intravaginale cu eliberare lentă de progesteron.
Efectul mascul are capacitatea de a induce și sincroniza căldurile la femelele în anestru. Efectul este mediat prin modificări ale eliberării pulsatile a Gn-RH urmate de creșterea sintezei și eliberării de LH. Aceasta va determina apariția ovulației în 2-4 zile, fără modificări caracteristice bine exprimate (călduri liniștite). A doua ovulație are loc 5-7 zile mai târziu și prezintă o rată de fertilitate normală, cu manifestări estrale foarte bine exprimate. Efectul mascul poate fi, de asemenea, utilizat în combinație cu alte programe de sincronizare a estrului. Asocierea programelor pe bază de progesteron exogen în momentul introducerii masculilor cu femelele poate reduce semnificativ incidența ciclurilor sexuale scurte și creșterea ratei ovulației atât la oi,câtși la capre.
Progesteronul (progestinele) imită efectele progesteronului natural produs de corpul galben și are capacitatea de a bloca manifestarea estrului și a ovulației. Când sursa de progesteron este îndepărtată brusc, femela va ovula într-o perioadă previzibilă de timp chiar și în cursul anestrului sezonier. Alternativ, se pot utiliza diferite combinații hormonale care să susțină dezvoltarea foliculară și ovulația. Protocolul tipic implică plasarea unui dispozitiv intravaginal cu eliberare lentă de progesteron și menținerea acestuia timp de 11 zile. Administrarea eCG (250 UI) se realizează cu 48 de ore înainte de îndepărtarea dispozitivului, iar inseminarea este recomandată la 24 de ore de la debutul estrului. Numeroase variații au fost testate plecând de la acest protocol, testând eficacitatea altor substanțe sau combinații hormonale în ceea ce privește inducerea estrului și a ovulației. Astfel, a fost testată eficiența terapeutică a hCG, PG 600 sau chiar a Gn-RH în ceea ce privește susținerea dezvoltării foliculare și a ovulației, ratele de fertilitate obținute fiind asemănătoare cu cele ale protocolului de bază.
Melatonina se utilizează de regulă după cel puțin două luni de creștere a duratei zilei-lumină și va devansa sezonul de reproducere cu 30-45 de zile. La rasele mai puțin influențate de anotimp, implanturile cu melatonină pot fi utilizate oricând pe parcursul anestrului sezonier. La nivel ovarian, melatonina pare să fie capabilă să moduleze creșterea foliculară fără a influența tiparul de secreție a FSH, probabil ca urmare a capacității sale de a influența steroidogeneza printr-o acțiune directă asupra ovarului. În plus, studiile realizate au evidențiat creșterea ratei ovulației și a prolificității animalelor tratate cu aproximativ 25%. La masculi, utilizarea implanturilor cu melatonină este recomandată și utilizată la nivel comercial în cursul anestrului sezonier pentru susținerea calității materialului seminal și a libidoului.
În concluzie, varietatea deosebităa tehnicilor de inducereși sincronizare a estruluiși ovulației la rumegătoarele mici oferăposibilități multiple pentru realizarea montei sau inseminării artificiale la un moment predeterminat. Selecția atentăa protocolului trebuie săținăcont de compoziția efectivuluişi de nivelul de management, nutriție și sănătate al fiecărei exploatații în parte.
Bibliografie
Windorski EJ, Schauer CS, Wurst AK, Inskeep EK, Luther JS. Effects of melengestrol acetate and P.G. 600 on fertility in Rambouillet ewes outside the natural breeding season. Theriogenology. 2008 Jul 15;70(2):227-32. doi: 10.1016/j.theriogenology.2008.04.004.
Cline MA, Ralston JN, Seals RC, Lewis GS. Intervals from norgestomet withdrawal and injection of equine chorionic gonadotropin or P.G. 600 to estrus and ovulation in ewes. J Anim Sci. 2001 Mar;79(3):589-94. doi: 10.2527/2001.793589x.
Véliz FG, Moreno S, Duarte G, Vielma J, Chemineau P, Poindron P, Malpaux B, Delgadillo JA. Male effect in seasonally anovulatory lactating goats depends on the presence of sexually active bucks, but not estrous females. Anim Reprod Sci. 2002 Aug 15;72(3-4):197-207. doi: 10.1016/s0378-4320(02)00093-3.
Vilariño M, Rubianes E, Menchaca A. Ovarian responses and pregnancy rate with previously used intravaginal progesterone releasing devices for fixed-time artificial insemination in sheep. Theriogenology. 2013 Jan 1;79(1):206-10. doi: 10.1016/j.theriogenology.2012.10.007.
Murphy BD. Equine chorionic gonadotrophin: an enigmatic but essential tool. Anim Reprod. 2012;9:223–230.
Fierro S, Gil J, Viñoles C, Olivera-Muzante J. The use of prostaglandins in controlling estrous cycle of the ewe: a review. Theriogenology. 2013 Feb;79(3):399-408. doi: 10.1016/j.theriogenology.2012.10.022.
Silva BDM, Silva TASN, Moreira NH, et al. Ovulation induction in ewes using GnRH in long and short-term synchronization protocols. Anim Reprod, Belo Horiz. 2015;12:312–315.
Neves JP, Ramos AF, Silva BDM. Alternatives to estrus synchronization and superovulation in ewes in the tropics. Acta Sci Vet. 2010;38(2):s347-s352.
Menchaca A, Miller V, Gil J, Pinczak A, Laca M, Rubianes E. Prostaglandin F2alpha treatment associated with timed artificial insemination in ewes. Reprod Domest Anim. 2004 Oct;39(5):352-5. doi: 10.1111/j.1439-0531.2004.00527.x.
May
18
Acest studiu investighează utilitatea etogramelor în cuantificarea stereotipiilor orale la vițeii crescuți în sistem intensiv, evidențiind relevanța acestora ca indicatori ai bunăstării. Designul experimental a presupus monitorizarea vițeilor pe parcursul a două săptămâni consecutive, în vederea evaluării frecvenței și duratei stereotipiilor orale la tineretul taurin. Rezultatele au evidențiat predominanța stereotipiei orale exprimate prin supt fictiv, fiind manifestarea repetitivă cea mai frecventă și intensă, asociată înțărcării precoce, frustrării alimentare și stresului de mediu. Masticația în gol și linsul obiectelor din adăpost au sugerat nevoi exploratorii nesatisfăcute, în timp ce autolinsul și cross-sucklingul au avut o frecvență relativ redusă, indicând un rol compensator social. Manifestarea concomitentă a mai multor stereotipii orale la același individ indică activarea mecanismelor de coping la stresul cronic, considerate strategii comportamentale de adaptare la condiții de mediu percepute ca stresante sau inconfortabile. În acest context, etogramele s-au dovedit instrumente utile și eficiente pentru cuantificarea obiectivă a stereotipiilor și pentru identificarea factorilor de risc, oferind suport științific pentru optimizarea condițiilor de creștere și îmbunătățirea bunăstării tineretului taurin.
May
10
Această lucrare sintetizează caracteristicile histostructurale ale intestinului, ficatului și vezicii biliare, subliniind adaptările care permit digestia eficientă, absorbția nutrienților și apărarea imună. Intestinul subțire prezintă vilozități lungi, glande Lieberkühn profunde și plăci Peyer extinse (Young et al., 2020). Ficatul se remarcă prin lobuli bine conturați, triade portale proeminente și hepatocite active metabolic, iar vezica biliară se caracterizează prin pliuri mucoase care permit stocarea și evacuarea bilei (Trautmann & Fiebiger, 2015). Aceste caracteristici le permit suinelor să digere eficient o dietă variată, cu o detoxificare hepatică eficientă şi un sistem imunitar robust. Informațiile prezentate sunt esențiale pentru interpretarea modificărilor fiziologice și patologice induse de factori nutriționali, toxici sau microbieni și oferă un cadru pentru cercetare aplicată în medicină veterinară și nutriție animală (Moeser, 2007).
May
01
Rinotraheita aviară este o viroză respiratorie importantă a păsărilor domestice, cu consecințe relevante atât asupra statusului sanitar al efectivelor, cât și asupra productivității în sistemele avicole intensive. Afecțiunea este întâlnită în special la găini și curci, dar poate interesa și alte specii aviare crescute comercial, fiind corelată cu încetinirea sporului de creștere, deteriorarea indicilor de conversie furajeră, diminuarea producției de ouă și creșterea frecvenței complicațiilor bacteriene secundare. Agentul cauzal este metapneumovirusul aviar (avian metapneumovirus – aMPV), încadrat în genul Metapneumovirus, familia Pneumoviridae, ordinul Mononegavirales.
Apr
27
Acest studiu a urmărit evaluarea impactului manifestărilor stereotipe asupra profilului hematologic și biochimic la viței cu stereotipii orale, motorii și de contact, crescuți în sistem intensiv. Analiza integrată a parametrilor fiziologici și comportamentali a evidențiat faptul că stereotipiile pot fi interpretate ca expresii ale unei adaptări incomplete la stresul cronic generat de mediul restrictiv. Parametrii eritrocitari s-au menținut în limite fiziologice, sugerând mecanisme compensatorii eficiente, însă profilul leucocitar a indicat o „leucogramă de stres”, caracterizată prin creșterea raportului N/L peste 1. La vițeii luați în studiu, nivelurile cortizolului seric au fost semnificativ crescute, indiferent de tipul de stereotipie manifestată de aceștia, confirmând astfel activarea axei hipotalamo-hipofizo-adrenale și prezența stresului cronic. Valorile activității creatinkinazei și AST-ului au fost mai ridicate la vițeii cu stereotipii motorii, reflectând o solicitare musculară repetitivă, în timp ce stereotipiile orale au fost asociate cu modificări biochimice nesemnificative. Glicemia a prezentat variații moderate, corelate indirect cu creșterea cortizolului seric. În ansamblu, rezultatele susțin utilitatea markerilor hematologici și biochimici ca indicatori obiectivi ai bunăstării și evidențiază necesitatea optimizării condițiilor de creștere pentru reducerea factorilor de stres la vițeii crescuți în sistem intensiv.
Inscriete la noutatile noastre