Livrăm gratuit în raza municipiului Chișinău comenzile ce depășesc valoarea de 500 lei.

08:00 - 17:00 022011082

Ore de lucru

08:00 - 17:00

Telefon

022011082

0

Metode hormonale de control al activităţii de reproducere la rumegătoarele mici

09 Dec 2025

Sezonalitatea activității de reproducere este cel mai important factor limitativ al productivității oilor și caprelor. Cele mai utilizate tehnici de control și inducere a activității de reproducere la oi și capre se bazează pe utilizarea dispozitivelor intravaginale cu eliberare lentă de progesteron sau a bureților intravaginali impregnați cu progestagene, a gonadotropinei corionice ecvine (eCG), hormonului de eliberare a gonadotropinelor hipofizare (Gn-RH), prostaglandinei și melatoninei.

În ultimii ani au fost realizate foarte multe studii pentruînțelegerea mecanismelor prin care variația duratei zilei-lumină pe parcursul anului reglează alternanța perioadelor de activitate sexuală și anestru la rumegătoarele mici și pentru îmbunătățirea tehnicilor de control și inducere a activității de reproducere atât în cursul sezonului de montă,câtșiînextrasezon. Dezvoltarea protocoalelor de sincronizare a permis aplicareași utilizarea tehnicilor de reproducere avansate, cum ar fi inseminarea artificialăși transferul de embrioni, facilitândînacest fel accesul la material genetic valoros. Din punct de vedere medical, ciclul sexual poate fi indusși/sau sincronizat, iar alegerea protocoalelor utilizate trebuie să țină întotdeauna cont de tipul de montă dorită. Din punct de vedere medical, protocoalele de inducere și sincronizare a estrului utilizate sunt grupate în funcție de fazele fiziologice reproductive de pe parcursul unui an calendaristic (tabelul 1).

În cursul sezonului de montă,sincronizarea ciclului estral se poate realiza cu foarte mare ușurință. Oportunitatea de control este mult mai ridicată în cazul fazei luteale, care este mult mai lungă și mai receptivă la manipulare comparativ cu faza foliculară. Protocoalele posibil de utilizat în cursul sezonului de montă se bazează fie pe scurtarea fazei luteale prin utilizarea prostaglandinelor, fie pe prelungirea acesteia prin aport exogen de progesteron (CIDR, bureți).

Prostaglandinele pot fi utilizate doar în cursul sezonului de activitate sexuală, pentru sincronizarea căldurilor și a ovulației prin inducerea lizei corpului galben și scurtarea intervalului ovulator. Prostaglandina naturală sau analogii sintetici pot fi utilizați atât la capră,câtși la oaie, idealînintervalul 4-14 zile postovulator la oaieși 4-16 zile postovulator la capră. Protocolul clasic pentru sincronizarea estruluiși ovulației pe bazăde prostaglandinăse bazeazăpe douăadministrări la distanțăde 9 zile la oaieși 11 zile la capră. Depistarea căldurilor cu masculiîncercătoriîncepe la 24 de ore de la a doua administrare, iar monta naturală dirijată este recomandată la aproximativ 42-54 de ore de la ultima administrare de prostaglandină. Studii aprofundate au evidențiat faptul că utilizarea protocoalelor scurte, bazate pe prostaglandină, cu administrarea celei de-a doua doze după cinci sau şapte zile, oferă indici de fertilitate similari protocolului clasic, având avantajul scurtării intervalului de tratament.

Protocolul Ovsynch (GPG), similar programului utilizat la bovine, s-a dovedit extrem de eficient pentru inducerea și sincronizarea estrului și ovulației la capre în cursul sezonului de montă. Protocolul tipic implică injectarea Gn-RH (50-100 mcg) intramuscular în ziua 0, urmată de o doză luteolitică de prostaglandină în ziua 7. O altă doză de Gn-RH este administrată în ziua 9. Monta naturală poate fi realizată începând din ziua 8 a protocolului prin introducerea masculilor împreună cu femelele. Dacă se dorește realizarea însămânțării artificiale, aceasta este recomandată la 16-24 de ore după a doua doză de Gn-RH.

Progesteronul poate fi utilizat pentru sincronizarea ovulației împreună cu eCG și prostaglandina. Administrarea progesteronului se face prin aplicarea dispozitivelor intravaginale cu eliberare lentă timp de 12 zile la capră și 14 zile la oaie. În ziua 10 a protocolului, femelele primesc o doză luteolitică de prostaglandină. Tot în ziua 10, odată cu prostaglandina, la capre se administrează și gonadotrofina corionică ecvină (eCG), iar însămânțarea artificială se realizează la 42-46 de ore după îndepărtarea dispozitivelor vaginale. La ovine, gonadotrofina corionică ecvină (eCG) se administrează în ziua 14 a protocolului, odată cu retragerea dispozitivelor vaginale. Imediat după îndepărtarea dispozitivelor vaginale se recomandă ca oile să fie puse în contact cu masculii activi din punct de vedere sexual.

În afara sezonului de montă (perioada de tranzițieși anestru sezonier), o serie întreagă de protocoale sunt recomandate pentru inducerea și sincronizarea căldurilor și ovulației la rumegătoarele mici. Efectul mascul sau implanturile cu melatonină au succes la inducerea căldurilor la femelele în anestru, chiar dacă sincronizarea ovulațiilor nu este foarte strânsă. Cele mai eficiente tratamente sunt acelea care utilizează dispozitivele intravaginale cu eliberare lentă de progesteron.

Efectul mascul are capacitatea de a induce și sincroniza căldurile la femelele în anestru. Efectul este mediat prin modificări ale eliberării pulsatile a Gn-RH urmate de creșterea sintezei și eliberării de LH. Aceasta va determina apariția ovulației în 2-4 zile, fără modificări caracteristice bine exprimate (călduri liniștite). A doua ovulație are loc 5-7 zile mai târziu și prezintă o rată de fertilitate normală, cu manifestări estrale foarte bine exprimate. Efectul mascul poate fi, de asemenea, utilizat în combinație cu alte programe de sincronizare a estrului. Asocierea programelor pe bază de progesteron exogen în momentul introducerii masculilor cu femelele poate reduce semnificativ incidența ciclurilor sexuale scurte și creșterea ratei ovulației atât la oi,câtși la capre.

Progesteronul (progestinele) imită efectele progesteronului natural produs de corpul galben și are capacitatea de a bloca manifestarea estrului și a ovulației. Când sursa de progesteron este îndepărtată brusc, femela va ovula într-o perioadă previzibilă de timp chiar și în cursul anestrului sezonier. Alternativ, se pot utiliza diferite combinații hormonale care să susțină dezvoltarea foliculară și ovulația. Protocolul tipic implică plasarea unui dispozitiv intravaginal cu eliberare lentă de progesteron și menținerea acestuia timp de 11 zile. Administrarea eCG (250 UI) se realizează cu 48 de ore înainte de îndepărtarea dispozitivului, iar inseminarea este recomandată la 24 de ore de la debutul estrului. Numeroase variații au fost testate plecând de la acest protocol, testând eficacitatea altor substanțe sau combinații hormonale în ceea ce privește inducerea estrului și a ovulației. Astfel, a fost testată eficiența terapeutică a hCG, PG 600 sau chiar a Gn-RH în ceea ce privește susținerea dezvoltării foliculare și a ovulației, ratele de fertilitate obținute fiind asemănătoare cu cele ale protocolului de bază.

Melatonina se utilizează de regulă după cel puțin două luni de creștere a duratei zilei-lumină și va devansa sezonul de reproducere cu 30-45 de zile. La rasele mai puțin influențate de anotimp, implanturile cu melatonină pot fi utilizate oricând pe parcursul anestrului sezonier. La nivel ovarian, melatonina pare să fie capabilă să moduleze creșterea foliculară fără a influența tiparul de secreție a FSH, probabil ca urmare a capacității sale de a influența steroidogeneza printr-o acțiune directă asupra ovarului. În plus, studiile realizate au evidențiat creșterea ratei ovulației și a prolificității animalelor tratate cu aproximativ 25%. La masculi, utilizarea implanturilor cu melatonină este recomandată și utilizată la nivel comercial în cursul anestrului sezonier pentru susținerea calității materialului seminal și a libidoului.

În concluzie, varietatea deosebităa tehnicilor de inducereși sincronizare a estruluiși ovulației la rumegătoarele mici oferăposibilități multiple pentru realizarea montei sau inseminării artificiale la un moment predeterminat. Selecția atentăa protocolului trebuie săținăcont de compoziția efectivuluişi de nivelul de management, nutriție și sănătate al fiecărei exploatații în parte.  

Bibliografie
 Windorski EJ, Schauer CS, Wurst AK, Inskeep EK, Luther JS. Effects of melengestrol acetate and P.G. 600 on fertility in Rambouillet ewes outside the natural breeding season. Theriogenology. 2008 Jul 15;70(2):227-32. doi: 10.1016/j.theriogenology.2008.04.004.
Cline MA, Ralston JN, Seals RC, Lewis GS. Intervals from norgestomet withdrawal and injection of equine chorionic gonadotropin or P.G. 600 to estrus and ovulation in ewes. J Anim Sci. 2001 Mar;79(3):589-94. doi: 10.2527/2001.793589x.
Véliz FG, Moreno S, Duarte G, Vielma J, Chemineau P, Poindron P, Malpaux B, Delgadillo JA. Male effect in seasonally anovulatory lactating goats depends on the presence of sexually active bucks, but not estrous females. Anim Reprod Sci. 2002 Aug 15;72(3-4):197-207. doi: 10.1016/s0378-4320(02)00093-3.
Vilariño M, Rubianes E, Menchaca A. Ovarian responses and pregnancy rate with previously used intravaginal progesterone releasing devices for fixed-time artificial insemination in sheep. Theriogenology. 2013 Jan 1;79(1):206-10. doi: 10.1016/j.theriogenology.2012.10.007.
Murphy BD. Equine chorionic gonadotrophin: an enigmatic but essential tool. Anim Reprod. 2012;9:223–230.
Fierro S, Gil J, Viñoles C, Olivera-Muzante J. The use of prostaglandins in controlling estrous cycle of the ewe: a review. Theriogenology. 2013 Feb;79(3):399-408. doi: 10.1016/j.theriogenology.2012.10.022.
Silva BDM, Silva TASN, Moreira NH, et al. Ovulation induction in ewes using GnRH in long and short-term synchronization protocols. Anim Reprod, Belo Horiz. 2015;12:312–315.
Neves JP, Ramos AF, Silva BDM. Alternatives to estrus synchronization and superovulation in ewes in the tropics. Acta Sci Vet. 2010;38(2):s347-s352.
Menchaca A, Miller V, Gil J, Pinczak A, Laca M, Rubianes E. Prostaglandin F2alpha treatment associated with timed artificial insemination in ewes. Reprod Domest Anim. 2004 Oct;39(5):352-5. doi: 10.1111/j.1439-0531.2004.00527.x.

Articole Similare

Sep

05

Managementul nefrolitiazei singulare la feline

Nefrolitiaza reprezintă o formă particulară de urolitiază, care poate evolua izolat sau asociată altor afecțiuni ale tractului urinar. Acest studiu a urmărit evaluarea aspectelor clinice, imagistice și terapeutice ale nefrolitiazei singulare la feline. Dintre cele 11 cazuri investigate, majoritatea pacienților au prezentat modificări clinice minime sau absente, diagnosticul fiind stabilit în principal prin examinare ultrasonografică. Opt cazuri (72,7%) au fost gestionate conservator, prin monitorizare clinică, imagistică și biochimică periodică, fără deteriorarea semnificativă a funcției renale. Trei pisici (27,3%) au necesitat nefrectomie, ca urmare a instalării sindromului de retenție azotată de gradul IV. Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, cu ameliorarea parametrilor biochimici și stabilizarea funcției renale. Rezultatele obținute susțin faptul că majoritatea cazurilor de nefrolitiază singulară pot beneficia de management conservator, intervenția chirurgicală fiind rezervată cazurilor complicate, asociate cu afectare renală severă.

Aug

28

Evaluarea statusului metabolic și nutriţional al prepeliţelor în corelaţie cu sistemul de creștere

Studiul a avut ca obiectiv evaluarea statusului metabolic și nutrițional al unui efectiv de prepelițe, utilizând profiluri biochimice ca indicatori ai stării de sănătate și ai condițiilor de creștere. În contextul suspiciunii unor afecțiuni, au fost aplicate măsuri de diagnostic, incluzând izolarea păsărilor și recoltarea probelor biologice. Lotul a fost constituit din 10 prepelițe, dintre care șapte cu semne clinice și trei fără manifestări evidente (lot-martor). Probele de sânge au fost recoltate prin tehnici adaptate speciilor mici, iar analizele biochimice au fost efectuate cu analizorul VetScan VS2. Parametrii evaluați au inclus markeri ai funcției hepatice, renale și ai statusului metabolic general. Rezultatele au evidențiat, în cazurile clinice, creșteri ale enzimelor hepatice, hiperuricemie și modificări ale proteinelor serice, sugerând afectări hepato-renale de intensitate variabilă, asociate frecvent cu inflamație și dezechilibre metabolice. În lotul-martor, deși fără semne clinice, au fost identificate modificări biochimice discrete, indicând posibile afecțiuni subclinice. În concluzie, profilul biochimic reprezintă un instrument util pentru detectarea precoce a dezechilibrelor metabolice și pentru optimizarea managementului nutrițional și tehnologic al prepelițelor.

Jul

26

Cercetări privind managementul factorilor de risc și apariţia tehnopatiilor în fermele de prepeliţe

Creșterea prepelițelor (Coturnix coturnix japonica) reprezintă un sector zootehnic în expansiune, caracterizat printr-un potențial productiv ridicat, dar vulnerabil la numeroși factori de risc care pot compromite performanțele economice. Studiul de față își propune investigarea managementului riscului în corelație cu apariția tehnopatiilor într-o fermă de prepelițe din județul Teleorman, în condiții de creștere intensivă. Cercetarea a urmărit elaborarea și aplicarea unui algoritm de diagnostic (care a inclus anamneza, examenul clinic și determinări paraclinice) pentru identificarea principalilor factori de risc implicați în apariția tulburărilor patologice. Rezultatele obținute evidențiază rolul determinant al nutriției, microclimatului și managementului tehnologic în declanșarea tehnopatiilor, manifestate prin scăderea producției de ouă, neuniformitatea loturilor, tulburări de creștere și sporirea mortalității. Concluziile studiului subliniază necesitatea implementării unor măsuri integrate de biosecuritate și management, precum și importanța utilizării unui algoritm diagnostic complex pentru prevenirea și controlul dezechilibrelor metabolice.

Jul

13

Evaluarea rezultatelor vaccinărilor obligatorii și de necesitate într-o fermă de creștere și exploatare a puilor de carne

c Evaluarea a fost făcută pe probe de sânge din loturi de pui broiler ROSS 308, vaccinați contra pseudopestei aviare, bursitei, bronșitei aviare și rinotraheitei infecțioase aviare, pe probe recoltate la vârste prestabilite. Au fost determinate titrurile anticorpilor postvaccinali specifici acestor boli. Loturile imunizate cu vaccinuri vii și inactivate împotriva pseudopestei aviare, bursitei infecțioase, bronșitei infecțioase și rinotraheitei aviare au prezentat la vârsta de 36 de zile valori protective. Aceste rezultate confirmă efectul benefic al imunizării obligatorii și de necesitate a puilor de carne în controlul bolilor infecțioase la această categorie zootehnică.

Mai multe articole
NEWSLETTER

Inscriete la noutatile noastre