PROFILAXIA MICOTOXICOZELOR

G. IACUB, S. BALANESCU, DIANA ZAIŢEVA,
A. CHIOSA, G. CUCURUZEAN
Universitatea Agrară de Stat din Moldoca

Abstract:

The organoleptic analyses of nutrition show that we are not able to guarantee the harmless and
safety of nutrition, because we have no techniques in tracing the evidence and content of mycotoxins in it. As a
result the prophylaxis of mycotoxicoses can be achieved by implementing strict and accurate methods in the
process of harvesting, warehousing and safekeeping of nutrition itself.
Key words: Analysis, Methods, Mycotoxicoses, Nutrition, Organoleptic analysis, Prophylaxis, Safekeeping.

INTRODUCERE

Metodele de combatere a micotoxinelor sunt cunoscute de specialiştii din agricultură, însă acestea nu
întotdeauna se respectă. Plantele în timpul vegetaţiei, cît şi nutreţurile depozitate sunt atacate de fungi
patogeni, provocând micotoxicoze la animale. De regulă, nutreţurile cu un grad avansat de mucegai, nu
sunt incluse în raţia animalelor, însă cele parţial atacate de fungi deseori se utilizează pentru alimentaţia
animalelor, provocând astfel boli cronice cu semne generale puţin vizibile sau chiar fără manifestări
clinice (H. Geisler et al., 1986), dar întotdeauna cu acţiune negativă pentru animale (A. Ragab et al.,
Fig. 16. Starea generală Fig.15. Aplicarea suturii cu burdoneti a rănii peste 2 luni
1987). Reieşind din importanţa problemei abordate, în lucrare sunt descrise rezultatele analizei organoleptice
a nutreţurilor şi pericolul pe care îl pot prezenta furajele atacate de fungi pentru sănătatea animalelor.

MATERIAL ŞI METODĂ

Investigaţiile s-au efectuat în toate anotimpurile anului, probele de nutreţuri s-au colectat de la
diferiţi proprietari. În total au fost supuse analizei minuţioase 153 probe de nutreţuri cu scopul determinării
proprietăţilor organoleptice şi gradului de infectare cu fungi. Determinarea culorii, luciului, integritatea
boabelor, prezenţa fungilor microscopici s-a efectuat visual cu ochiul liber, cât şi cu lupa cu capacitatea
de mărire de 4 şi 7 ori. În probele de nutreţ s-a mai determinat culoarea, iar în boabe şi gustul. În
prezenta lucrare, ne vom referi numai la nutreţurile atacate de fungi.
Masa probelor pentru analiză s-a încadrat în limitele 150-1000g. Pentru a determina cantitatea
nutreţului infectat, probele iniţial au fost cântărite. Apoi din probă, pe parcursul analizei, se înlătura
cantitatea de nutreţ atacată de fungi şi se cântărea exprimându-se totodată şi în procente, reieşind din
masa probei examinate.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Analiza organoleptică demonstrează că nutreţurile posedă proprietăţi organoleptice bune, însă unele
sunt infectate cu fungi microscopici (tab. 1).

Datele din tabelul 1 arată că din numărul total de probe examinate, gradul de infectare a fost mai
sporit în boabele de orz în amestec 1:1 cu boabe de porumb, în care din 6 probe, 2 sunt infectate, ce
constituie 33%. Cel mai redus grad de infestare, din 27 probe, infectate numai 4 (14%) s-a constatat în
boabele de porumb. Numărul total de probe atacate de fungi în nutreţurile concentrate constituie 16
(18%), iar în nutreţurile grosiere 11 (17%). În total pe ambele categorii de nutreţuri, din 153 de probe,
atacate de fungi sunt 27 sau 18%. Deşi gradul de infestare a nutreţurilor cu fungi este relativ înalt
(18%), intensitatea infectării probelor este mică (tab. 2).
Astfel, spre exemplu, în boabele de porumb, în proba 1, din 200g s-au depistat atacate de fungi 2g,
ce constituie 1%. În celelalte probe de furaje intensitatea infestării cu fungi varia în limitele 0,5-8%.
Merită atenţie şi faptul că, de regulă, atacate de fungi erau boabele fărâmiţate şi cele cu învelişul
deteriorat. Totodată, în amestecul de boabe grâu cu orz, mai des erau infestate boabele de grâu. Din
cantitatea totală de nutreţuri concentrate – 4000g, atacate de fungi s-au dovedit a fi 113g sau 2,8%, iar
din cantitatea totală de nutreţuri grosiere – 7800g, infestate cu fungi au fost 312g, ce constituie 3,5%.
În general, din cantitatea totală de nutreţ examinat (concentrat şi grosier) – 12800g, atacate de fungi s-au

depistat 425g sau 3,3%. Prin analiza organoleptică celelalte nutreţuri - urluiala de porumb 3 probe,
turtele de floarea soarelui 8 probe şi fânul de graminee 14 probe nu s-a depistat infestarea lor cu fungi.
Aşa deci, rezultatele analizei organoleptice arată că probele analizate au un grad mic de infectare –
3,3%. Însă astfel de nutreţuri nu pot fi incluse în raţia animalelor fără a cunoaşte cu care specii de

fungi sunt infestate şi, cel mai important, fără a cunoaşte, conţin aceste nutreţuri micotoxine, sunt ele
toxice pentru organism sau nu. Răspuns la aceste întrebări putem obţine numai efectuând analiza de
laborator sau proba biologică.
În literatura de specialitate sunt mai multe relatări care mărturisesc ca fungii patogeni se conţin în
abudenţă nu numai în sol (K. Westlake, M. Duttan, 1985), apă menajeră (N. Cooke, 1969) paie destinate
pentru aşternut la animale (A. Ragab et al., 1987), ci şi în nutreţuri. Aşa, de pildă, prin analiza micologică
(J. Schaeffer, J. Tyczкowsкi, P. Hamilton, 1988) s-a depistat prezenţa micotoxinelor în 69,9% probe de
boabe, 86,7% nutreţuri grosiere şi suculente, 85% nutreţ combinat etc. În aceste nutreţuri s-a depistat:
micotoxina T-2 în 59,8% de cazuri, dezoxinivalenola în 93,3% cazuri, achratoxina în 17,6% cazuri şi
aflatoxina în 1,5% cazuri. Din aceste motive datele obţinute prin analiza organoleptică pot fi numai
orientative, deoarece şi nutreţurile cu un grad de infestare mic pot conţine micotoxine. Astfel de
nutreţuri cu un grad de infestare mic, fiind incluse în raţia animalelor, chiar dacă nu provoacă boli cu
manifestări clinice, ele exercită o acţiune dăunătoare asupra funcţiilor vitale din organism (G. Piva et
al., 1987), diminuează productivitatea (F. Nuţă, 2007). Totodată, micotoxinele se elimină cu produsele
animaliere care, la rândul lor, pot prezenta pericol pentru sănătatea omului (V. Simon et al., 2011).
În comparaţie cu analiza de laborator, proba biologică este mai accesibilă pentru determinarea toxicităţii
nutreţurilor, însă prin această metodă nu întotdeauna putem depista cantităţile mici de micotoxină, care tot
exercită acţiune negativă la animale, eliminându-se totodată cu produsele alimentare de origine animalieră.
Pentru profilaxia micotoxicozelor unii savanţi (H. Geisler et al., 1993) propun inactivarea fungilor în
nutreţuri, însă această metodă este încă la etapa de elaborare.
La ora actuală sunt cerinţe stricte pentru produsele alimentare. Aceste produse trebuie să fie complet
inofensive pentru sănătatea omului (А. Панин и др., 2011). Din aceste motive, în ultimul timp, savanţii
(С. Удинцев, Т. Жилякова, 2010) recomandă diferite substanţe de tipul sorbenţilor, care nimerind cu
hrana în tractul digestiv la animale formează cu toxinele (inclusiv şi micotoxinele) compuşi care apoi sunt
eliminaţi din organism cu masele fecale. Pentru a obţine de la animale producţie inofensivă se propune
introducerea în vitărit a tehnologiilor moderne care presupun utilizarea substanţelor adoptive, antioxidante,
imunostimulatoare, macroelemente, microelemente, vitamine, sorbenţi şi alte substanţe care garantează
nu numai obţinerea unei producţii libere de orişice toxine, dar şi sporesc considerabil vitalitatea animalelor,
reduc riscul e îmbolnăvire de diferite maladii. Prin utilizarea tehnologiilor moderne s-au obţinut rezultate
bune (У. Шнурбут, 2012). Aşa, spre exemplu, în Federaţia Rusă (С. Костенко и др., 2012) fiecare rublă
investită la implementarea acestor tehnologii a adus un venit de la 8 până la 11 ruble.
Totuşi, cea mai efectivă metodă de combatere a mictoxicozelor este prevenirea dezvoltării fungilor în
nutreţuri, care se realizează concomitent prin mai multe procedee (Л. Eфанова и др., 2010). Pentru
diminuarea sau stoparea dezvoltării fungilor în câmp se va practica recoltarea calitativă a roadei, înlăturarea
deşeurilor de pe câmpuri şi efectuarea aratului calitativ. Preîntâmpinarea dezvoltării fungilor în plante se
va efectua prin prelucrarea lor în timpul vegetaţiei cu fungicide. Pentru a preveni dezvoltarea fungilor în
nutreţurile depozitate, grăunţoasele se vor depozita şi se vor păstra la umiditatea nu mai mare de 12%,
făina de iarbă – 14% şi nutreţurile grosiere până la umiditatea de 18% (А. Гулков и др., 2007).

CONCLUZII

1. Analiza organoleptică este o metodă eficientă pentru determinarea calităţii nutreţurilor, însă prin
această metodă nu putem depista furajele atacate de fungi în stadia iniţială până la apariţia semnelor
vizibile de mucegai, precum şi prezenţa micotoxinelor în nutreţuri.
2. Metoda cea mai eficientă de profilaxie a micotoxicozelor este depozitarea şi păstrarea corectă a
nutreţurilor ca umiditatea ce nu va depăşi pentru grăunţoase 12%, pentru făina de iarbă 14% şi 18%
pentru nutreţurile grosiere. Concomitent pentru prevenirea dezvoltării fungilor este necesar de prelucrat
cu fungicide plantele în perioada de vegetaţie.

BIBLIOGRAFIE

1. Cooкe, N.B. Fungi in soils over which digested sewage sludge nas bcen spread. Mycopathal. mycol. appl., 1969, vol. 39, p. 209 – 229.
2. Floarea, Nuţă. Furajele mucegăite, duşmani ai funcţiei reproductive la animale. Zootehnie şi Medicină Veterinară, nr. 3, 2007, p. 16.
3. Geisler, H., Weingarten, M., Hafez, H. Die Inaętivierung des schimmelpilzes Aspergillus fumigatus . Dt. tierarzil. wschr. jg. 93, № 1, 1986, p. 23 – 24.
4. Piva, G., Pietri, A., Cattaneo, D. Micotossicosi del pollame una rassegna. Zootech. Nutr. anim. 1987, An. 13, ą 1, p. 51 – 65.
5. Ragab, A. M. et al. Hematological parameters in chięens and rabbits afte dietary administration of aflatoxin. Assint . veter.med, 1987, vol.18, Nr. 35, p. 220 – 226.
6. Simion, Violeta – Elena et al. Analiza micotoxicologică a unor matrice biologice şi riscul pentru sănătatea omului. Rev. Ram. Med. Vet. 4/ 2011, p. 150 – 155.
7. Schaeffer, J. I., Tyczкowsкi, J. Ę., Hamilton, P. B. Depletion of oxycarotenoid pigments in chięens and the failure of aflatoxin to alter it. Poultry Sc. 1988, vol. 67, ą 7, p. 1080 – 1088.
8. Westlaке, К., Duttan, M. F. The incidence of mycotoxins in litter, feed and livers of chickens in Natal. S. Afr.j. anim .Sc. 1985, vol. 15, ą 4, p.175 – 177.
9. Ефанова, Л. И. и др. Биологические показатели безопасности кормов. Ветеринария №4, 2010, c. 35 – 40.
10. Костенко, С., Калацкий, Т., Бодяк, В. Адсорбенты – важный фактор борьбы с микотоксикозом в свиноводстве. Ветеринария № 4, 2012, с. 42 – 48.
11. Панин, А.Н. и др. Стандартизация и метрология: достижения и перспективы. Ветеринария № 1, 2011, с. 15-18.
12. Удинцев, С.Н., Жилякова, Т.П. Применение препаратов на основе гуминовых веществ при митоксикозах. Ветеринария № 12, 2010, с. 50 – 54.
13. Уте, Шнурбут. Mикотоксикозы в сельском хозяйстве. Проверка боем. Новое сельское хозяйство, № 4, 2012, с. 84 – 85.
14. Гулков, А. К., Тремасов, М. Я., Иванов, А.В. О профилактике микотоксикозов животных. Ветеринария, № 12, 2007, c. 8 – 10.

Data prezentării articolului – 23.11.2012